Cele mai grele momente din viață ne fac cine suntem

Scriitorul Andrew Solomon și-a petrecut cariera spunând povești despre greutațile altora. Acum se îndreaptă către interior, ducându-ne către o copilărie a luptei, depănând povești despre oamenii curajoși pe care i-a întâlnit de atunci. Într-o discuție emoționantă, sinceră și amuzantă, Solomon face un puternic apel la găsirea înțelesului din luptele noastre cele mai mari.

Ca un student amărât,

am fost frapat de-a lungul anilor

de modul în care unii oameni

cu provocări majore

par să găsească puterea în ei,

și am auzit zicala populară

despre găsirea înțelesului.

Și mult timp,

am crezut că înțelesul este acolo undeva,

un adevăr măreț așteptând să fie descoperit.

De-a lungul timpului, am realizat

că adevărul este irelevant.

Îl numim găsirea înțelesului,

dar mai bine l-am numi
inventarea înțelesului.

Ultima mea carte a tratat modul cum familiile

dau peste diverse provocări

sau copii neobișnuiți.

Una dintre mamele pe care le-am intervievat,

care avea doi copii
cu multiple dizabilități severe,

mi-a spus, "Oamenii ne spun întotdeauna

cuvinte ca,

"Dumnezeu nu-ți dă mai mult decât poți duce",

dar copii ca ai noștrii

nu sunt predestinați ca și cadou.

Ei sunt un cadou pentru că asta am ales."

Facem acele alegeri toată viața.

Când eram în clasa a doua,

Bobby Finkel a organizat
o petrecere de zi de naștere

și a invitat pe toată lumea din clasă
mai puțin pe mine.

Mama a presupus că este o greșeală,

și a sunat-o pe dna Finkel,

care a spus că Bobby nu mă place

și nu mă vrea la petrecerea lui.

În acea zi,
mama m-a dus la grădina zoologică

și la o înghețată cu ciocolată.

Când eram în clasa a șaptea,

unul dintre copiii din autobuzul școlii

m-a poreclit "Percy"

ca răsplată pentru comportamentul meu,

și câteodată el și grupul lui

scandând acea provocare

pe toată durata călătoriei cu autobuzul școlii,

45 minute dus, 45 minute întors,

"Percy! Percy! Percy! Percy!"

Când eram în clasa a opta,

profesorul nostru de științe ne-a spus

că toți homosexualii masculi

dezvoltă o incontinență anală

datorită traumei la sfincterul anal.

Am absolvit liceul

fără să merg vreodată la cantină,

unde aș fi stat cu fetele

și ar fi râs de mine pentru asta,

sau aș fi stat cu băieții

și ar fi râs pentru că sunt băiat

care ar fi trebuit să stea cu fetele.

Mi-am petrecut copilăria cu un amestec

de îndurare și evitare.

Ce nu știam atunci,

dar știu acum,

este că evitarea și îndurarea

pot fi calea către găsirea înțelesului.

După ce ai descoperit înțelesul,

trebuie să încorporezi acel înțeles

într-o nouă identitate.

Trebuie să iei traumele și să le faci parte

a ceea ce ai devenit,

și trebuie să cuprinzi
cele mai dificile evenimente din viață

într-o poveste de succes,

demonstrând un sine mai bun

ca răspuns la lucrurile care rănesc.

O altă mamă pe care am intervievat-o

pe când lucram la cartea mea

fusese violată ca adolescentă,

și a avut un copil ca urmare a acelui viol,

care i-a distrus planurile de carieră

și i-a distrus toate relațiile emoționale.

Când am întâlnit-o, avea 50 de ani,

i-am spus,

"Te gândești vreodată la omul care te-a violat?"

Mi-a raspuns, "Mă gândeam cu furie,

dar acum doar cu milă."

Am crezut că se referea la milă
pentru că era atât de imatur

să facă un astfel de lucru teribil.

Am spus, "Milă?"

A spus, "Da",

pentru că are o fată frumoasă

și doi nepoți frumoși

și nu știe asta, pe când eu, da.

După cât se pare, eu sunt cea norocoasă".

Unele dintre luptele noastre
sunt lucruri cu care ne-am născut:

genul, sexualitatea, rasa, dizabilitatea.

Altele sunt lucruri care ni se întâmplă:

a fi un prizonier politic, a fi victima unui viol,

a fi un supraviețuitor Katrina.

Identitatea implică intrarea într-o comunitate

de unde să-ți iei energia,

și unde să aduci energie.

Implică substituirea lui "și" cu "dar"--

nu "Sunt aici, dar am cancer",

mai degrabă, "Am cancer și sunt aici".

Când suntem rușinați,

nu ne puteam spune povestea,

și poveștile sunt baza identității.

Descoperă înțelesul, construiește identitatea,

descoperă înțelesul și construiește identitatea.

Așa a apărut mantra mea.

Descoperirea înțelesului
se referă la a te schimba pe tine.

Construirea identității se referă la a schimba lumea.

Noi toți cei cu identități stigmatizate

ne confruntăm cu întrebarea asta zilnic:

cât de mult să tolerăm societatea

constrângându-ne,

și cât de mult să depășim limitele

pentru a avea o viață normală?

Descoperirea înțelesului și construirea identității

nu îndreaptă ceea ce-i greșit.

Face doar prețios ceea ce a fost greșit.

În ianuarie anul acesta,

Am mers la Myanmar
să interoghez prizonieri politici,

și am fost surprins
să-i găsesc mai puțin amari

decât am anticipat.

Majoritatea au comis crime cu bună știință

care i-au adus în închisoare,

și au mers cu capul sus,

și au ieșit tot cu capul

sus, câțiva ani mai târziu.

Dr. Ma Thida,
un leader activist al drepturilor omului

care aproape că a murit în închisoare

și a petrecut mulți ani în detenție solitară,

mi-a spus că era recunoscătoare gardienilor

pentru timpul pe care l-a petrecut meditând,

pentru înțelepciunea pe care a câștigat-o,

pentru șansa de a-și îmbunătăți
capacitățile de meditare.

A căutat înțelesul

și și-a transformat încercarea
într-o identitate crucială.

Dacă oamenii pe care i-am întâlnit

erau mai puțin amărâți decât am anticipat

pentru că erau în închisoare,

erau de asemenea
mai puțin emoționați decât am anticipat

despre procesul de reformă care avea

în țara lor.

Ma Thida spunea,

"Noi birmanii suntem remarcați

pentru grația extraordinară
de a lucra sub stres,

și mai avem suferință sub strălucire,"

a spus, "și faptul că au avut loc

aceste schimburi și schimbări

nu face să dispară problemele existente

în societatea noastră

pe care am învățat să le vedem atât de bine

în timp ce eram în închisoare."

Și am înțeles-o când spunea:

concesiile oferă doar puțină umanitate,

acolo unde umanitatea completă e datorată,

că firimiturile nu sunt aceleași

ca un loc la masă,

deci poți descoperi înțelesul

și să construiești identitatea
și încă să fii furios.

N-am fost niciodată violat,

și n-am fost niciodată în apropierea

unei închisori burmeze,

dar ca homosexual american,

am simțit prejudecata și chiar ura,

am descoperit înțelesul
și am construit identitatea,

o mișcare pe care am învățat-o de la oamenii

care au experimentat privare mai cruntă

decât am cunoscut eu.

În adolescență,

am făcut tot posibilul să fiu heterosexual.

M-am înscris

într-o terapie sexuală surogată,

unde persoane pe care eram încurajat
să-i numesc doctori

mi-au prescris să fac exerciții

cu femei pe care am fost încurajat
să le numesc surogate,

care nu erau chiar prostituate

care nu erau nimic altceva.

(Râsete)

Favorita mea

era o blondă din Deep South

care mi-a recunoscut în cele din urmă

că era necrofilă

că și-a luat acest job

după ce a avut probleme la morgă.

(Râsete)

Aceste experiențe mi-au permis

să am o relație fizică fericită cu femeile,

pentru care sunt recunoscător,

dar eram în război cu mine însumi,

descoperind răni teribile în mintea mea.

Nu căutăm experiențe dureroase

care ne distrug identitatea,

ci ne căutam identitățile

ca rezultat al experiențelor dureroase.

Nu putem suporta o suferință fără sens,

dar putem îndura o durere mare

dacă credem că are sens.

Alinarea are o influență mai mică
asupra noastră

decât lupta.

Am putea fi noi înșine fără plăcerile noastre,

dar nu fără nenorocirile noastre

care determină căutarea înțelesului.

"Prin urmare, găsesc plăcere în infirmități,"

Sf. Paul a scris în Corinteni 2,

"când sunt slab, sunt puternic."

În 1988, m-am dus la Moscova

să intervievez artiști ai subteranului sovietic,

și am crezut că munca lor este

disidența și politica.

Dar radicalismul lor se găsea de fapt

în reinserarea omenirii într-o societate

care anihila însuși omenirea,

și, într-un fel, societatea rusă

o face din nou.

Unul dintre artiștii
pe care i-am cunoscut mi-a spus:

"Ne-am antrenat pentru a fi îngeri, nu artiști."

În 1991, m-am întors să văd artiștii

despre care am scris,

și am fost alături de ei în timpul puci

care au pus capăt Uniunii Sovietice,

și erau printre organizatorii principali

ai rezistenței la acel puci.

Și în cea de-a treia zi a acelui puci,

unul dintre ei a sugerat
să ne îndreptăm către Smolenskaya.

Am mers acolo,

ne-am postat în fața uneia dintre baricade,

și puțin mai târziu,

a apărut o coloană de tancuri,

iar soldatul din tancul din față a spus,

"Avem ordin necondiționat

să distrugem această baricadă.

Dacă vă dați la o parte,

nu vă vom răni,

dar dacă rămâneți, nu vom avea de ales,

decât să vă omorâm."

Artistul cu care eram a spus,

"Acordă-ne un minut.

Acordă-ne un minut
să-ți spunem de ce suntem aici."

Iar soldatul și-a încrucișat brațele,

și artistul s-a lansat
într-o laudă Jeffersoniană a democrației

ca aceia dintre noi care trăiesc

într-o democrație Jeffersoniană

s-ar simți datori în prezent.

Au continuat,

soldatul privea,

a mai stat acolo un minut

după ce au terminat

și privindu-ne așa murdari în ploaie,

a spus, "Ce spuneți voi e adevărat,

și trebuie să ne înclinăm
în fața dorinței oamenilor.

Dacă ne eliberați destul spațiu
să ne întoarcem,

o s-o facem așa cum am venit."

Zis și făcut.

Câteodată, găsirea înțelesului

îți poate da cuvintele de care ai nevoie

pentru a lupta pentru libertatea ta.

Rusia mi-a trezit noțiunea de limonadă

că opresiunea naște puterea opoziției,

și am înțeles treptat ca era

fundament al identității.

A fost nevoie de identitate
să mă salveze de la nebunie.

Mișcarea drepturilor homosexualilor
susține o lume

în care deviațiile mele sunt o victorie.

Politica identității
lucrează întotdeauna pe două fronturi:

de a face mândri pe cei care au o condiție

sau caracteristică înnăscută,

și să determine lumea

să trateze astfel de oameni
mai blând și mai prietenos.

Sunt două lucruri separate,

însă progresul dintr-o sferă

are consecințe în cealaltă.

Politica identității poate fi narcisistă.

Oamenii preamăresc o diferență
doar pentru că este a lor.

Oamenii îngustează lumea și acționează

în grupuri distincte
fără empatie pentru celelalte.

Dar înțeleasă adecvat

și practicată cu înțelepciune,

politica identității ar trebui să extindă

ideea noastră de ceea ce înseamnă a fi uman.

Identitatea în sine

nu ar trebui să fie o etichetă

sau o medalie de aur

ci o revoluție.

Aș fi avut o viață mai ușoară
dacă aș fi fost heterosexual,

dar nu aș mai fi fost eu,

acum îmi place că sunt mai bun

decât ideea de a fi altcineva,

cineva care, să fiu cinstit,

nu am nici opțiunea de a fi

și nici capacitatea completă
de a-mi imagina.

Dar dacă alungi dragonii,

alungi eroii,

și ne atașăm

de caracteristicile eroilor din viața noastră.

M-am întrebat câteodată

dacă aș fi putut înceta
să urăsc acea parte din mine

fără mândria tehnicoloră a homosexualului,

a cărui manifestare este acest speech.

Mă consideram matur

când puteam simplu să fiu homosexual --
fără să accentuez acest lucru,

însă dezgustul de sine
al acelei perioade a lăsat un gol,

pe care celebrarea
trebuie să-l umple și să-l reverse,

și chiar dacă îmi plătesc
datoria privată de melancolie,

mai există o lume a homofobiei

care are nevoie de decade să se schimbe.

Într-o zi, a fi homoesexual va fi un simplu fapt,

fără coifuri de petrecere și vină,

dar nu încă.

Un prieten de-al meu care credea

că mândria de homosexual
depășește limitele,

a sugerat odată să orgănizăm

Săptamâna Umilinței Homosexualilor.

(Râsete) (Aplauze)

E o idee minunată,

însă vremea sa nu a venit încă.

(Râsete)

Și neutralitatea, care pare să se găsească

la jumătate între disperare și celebrare,

este de fapt finalul jocului.

În 29 de state ale S.U.A,

aș putea fi concediat
sau mi s-ar refuza închirierea

pe motiv că sunt homosexual.

În Rusia, legea anti-propagandă

a dus la oameni bătuți în stradă.

27 de țări africane

au dat legi împotriva sodomiei,

iar în Nigeria, homosexualii pot fi legal

lapidați,

iar linșările au devenit comune.

Recent, în Arabia Saudită,

doi bărbați prinși în acte carnale,

au fost condamnați
la 7,000 de lovituri de bici fiecare,

și drept rezultat sunt infirmi.

Deci cine poate găsi înțelesul

și să construiască identitatea?

Drepturile homosexualilor nu sunt
înainte de toate drepturile de căsătorie,

și pentru milioanele care locuiesc
în locuri de neconceput

fără resurse,

demnitatea este înșelătoare.

Sunt norocos că am descoperit înțelesul

și că am construit identitatea,

dar încă mai este un privilegiu rar,

și homosexualii merită mai mult colectiv

decat firimiturile justiției.

Și totuși, fiecare pas înainte

este atât de dulce.

În 2007, 6 ani după ce ne-am întâlnit,

partenerul meu și cu mine am decis

să ne căsătorim.

Întâlnirea cu John m-a făcut să descopăr

o mare fericire

și să elimin marea nefericire,

și câteodată, am fost atât de ocupat

cu dispariția întregii dureri

încat am uitat de bucurie,

care a fost la început
partea mai puțin remarcabilă pentru mine.

Căsătoria a fost o modalitate
de a ne declara dragostea

mai mult ca o prezentță
decât ca o absență.

Căsătoria ne-a adus în curând copii

și asta a însemnat noi înțelesuri

și noi identități, ale noastre și ale lor.

Vreau ca și copiii mei să fie fericiți,

și îi iubesc mai mult când sunt triști.

Ca tată homosexual, îi pot învăța

să domine ce nu-i bun în viața lor,

și cred că dacă reușesc

în a-i feri de nenorociri,

aș eșua ca părinte.

Un cărturar budist mi-a explicat odată

că cei din vest cred în mod greșit

că nirvana este ceea ce apare

când toată durerea este în urma ta

și aștepți decât fericire.

Dar asta nu ar fi nirvana,

pentru că fericirea ta din prezent

ar fi tot timpul umbrită
de bucuria din trecut.

Nirvana, a spus el, este cea la care ajungi

când doar fericire aștepți

și găsești în ceea ce părea doar suferință

semințele bucuriei tale.

Mă întreb câteodată

dacă aș fi putut găsi o astfel de împlinire

în căsătorie și copii

dacă ar fi apărut mai ușor,

dacă aș fi fost homosexual în tinerețe
sau dacă aș fi fost tânăr acum,

în oricare dintre cazuri
ar fi fost mai ușor acum.

Poate aș fi putut.

Poate că imaginația mea complexă

s-ar fi putut aplica la alte teme.

Dar căutarea înțelesului

contează mai mult decât găsirea înțelesului,

întrebarea nu e dacă aș fi mai fericit

pentru că am fost bruscat,

ci dacă alocarea înțelesului

acelor experiențe

m-a făcut un tată mai bun.

Tind să găsesc extazul în bucurii comune,

pentru că nu m-am așteptat ca acele bucurii

să-mi fie comune.

Cunosc mulți heterosexuali

care au căsnicii și familii fericite,

dar căsnicia unui homosexual
este atât de proaspată,

și familiile homosexuale
atât de emoționant de noi,

încât am descoperit înțelesul
în această surpriză.

În octombrie,
la cea de-a 50-a aniversare a mea

familia mi-a organizat o petrecere
în cinstea mea.

Și în mijlocul ei,

fiul meu i-a spus soțului meu

că dorește să țină un discurs,

iar John a spus,

"George, nu poți să ții un discurs.
Ai 4 ani."

(Râsete)

"Doar bunicul, unchiul David și cu mine

o să ținem discursuri în seara asta."

Dar George a insistat iar și iar,

și în final, John l-a dus la microfon,

și George a spus foarte tare,

"Doamnelor și domnilor,

puteți fi puțin atenți, vă rog."

Și toată lumea s-a întors uimită.

George a spus,

"Mă bucur că este ziua tatălui meu.

Mă bucur că avem toți tort.

Și tati, dacă ai fi copil,

aș fi prietenul tău."

Și m-am gândit - Mulțumesc.

M-am considerat dator

chiar și față de Bobby Finkel,

pentru că toate experiențele anterioare

m-au adus către acest moment,

și eram la urma urmei recunoscător

pentru o viață pentru care aș fi dat orice
la un moment dat să o schimb.

Activistul homosexual Harvey Milk

a fost întrebat odată de un homosexual mai tânar

ce ar putea face pentru a ajuta mișcarea.

Harvey Milk i-a spus,

"Mergi și spune cuiva."

Există întotdeauna cineva
care dorește să ne confiște

demnitatea,

și există întotdeauna povești care o refac.

Dacă trăim cu voce tare,

putem zdrobi ura

și lărgi viața cuiva.

Descoperă înțelesul. Construiește identitatea.

Descoperă înțelesul.

Alcătuiește-ți identitatea.

Și invită apoi lumea

să împărtășească bucuria ta.

Mulțumesc.

(Aplauze)

Mulțumesc. (Aplauze)

Mulțumesc. (Aplauze)

Mulțumesc. (Aplauze)