Zile libere de la școală pentru sănătatea mintală

Școala poate fi plină de stres, anxietate, atacuri de panică și chiar epuizare, dar de obicei nu există o politică oficială pentru elevii care au nevoie să-și prioritizeze sănătatea. Hailey Hardcastle explică de ce școlile ar trebui să ofere zile libere pentru sănătatea mintală și să ofere timp elevilor pentru a practica igiena emoțională fără frica de a fi stigmatizați. Urmăriți acest material pentru a afla cum, împreună cu o echipă de adolescenți, a transformat această acțiune în lege.

Când eram mică,

eu și mama am făcut o înțelegere.

Puteam lipsi trei zile în fiecare semestru
pentru sănătatea mintală,

câtă vreme aveam rezultate bune la școală.

Asta pentru că aventura
cu sănătatea mintală a început

când aveam doar șase ani.

Am fost întotdeauna „o neliniștită”,
după cum îmi spuneau învățătoarele,

dar mai târziu am aflat că aveam
tulburare de stres post-traumatic

și depresie clinică.

Din cauza asta era destul de greu.

Eram îngrijorată de multe lucruri
de care alți copii nu erau,

iar școala era foarte solicitantă uneori.

Acest lucru a dus la căderi nervoase,

atacuri de panică,

uneori eram foarte productivă,

iar ziua următoare nu puteam face nimic.

Astea se întâmplau într-o perioadă

când nu se vorbea despre sănătate mintală

la fel de mult ca acum,

mai ales despre cea a copiilor.

În unele semestre am folosit
acele zile de odihnă din plin.

În altele, n-aveam nevoie de niciuna.

Dar faptul că aveam această opțiune

m-a ajutat să rămân o elevă fericită,
sănătoasă și de succes.

Acum folosesc acele aptitudini
pe care le-am învățat de mică

pentru a ajuta alți elevi
cu probleme de sănătate mintală..

Sunt aici pentru a vă oferi o imagine
a problemelor psihice ale adolescenților:

Ce se întâmplă, cum am ajuns aici
și ce putem face?

Dar mai întâi trebuie să înțelegeți

că deși nu toată lumea are diagnostic
de boală mintală ca mine,

absolut fiecare dintre voi,

cu toții aveți sănătate mintală.

Cu toții avem un creier
care are nevoie să fie îngrijit

la fel cum avem grijă de sănătatea fizică.

Capul și corpul nostru sunt conectate
prin mult mai mult decât gâtul nostru.

Boala mintală se manifestă
chiar și în moduri fizice,

ca greață, dureri de cap, oboseală,
dificultăți de respirație.

De vreme ce problemele psihice
ne afectează pe toți,

n-ar trebui să găsim
soluții accesibile tuturor?

Asta mă aduce la a doua parte
a poveștii mele.

Când eram în liceu,

știam foarte bine să am grijă
de sănătatea mea psihică.

Eram o elevă de succes

și am fost președintele
Asociațiilor de Studenți din Oregon.

Tot în acea perioadă mi-am dat seama

că sănătatea mintală
nu e o problemă doar pentru mine.

Din păcate, orașul meu a fost afectat
de numeroase sinucideri

în timpul primului meu an de liceu.

Am văzut cum acele tragedii
au zdruncinat comunitatea noastră,

iar ca președinte al acestui grup,

am început să aud tot mai mult povești

de la elevii din orașele
unde s-au întâmplat aceste lucruri.

Așa că în 2018, în tabăra anuală de vară,

am organizat un forum
cu 100 de elevi de liceu,

pentru a discuta
despre problemele psihice ale tinerilor.

Ce puteam face noi?

Am abordat această conversație
cu foarte multă empatie

și onestitate,

iar rezultatele au fost uluitoare.

Ce m-a uimit cel mai tare

a fost că fiecare dintre colegii mei
avea o poveste

despre o criză de sănătate mintală
din școala lor,

indiferent că erau
dintr-un oraș mic din Oregon

sau din inima Portland-ului.

Acest lucru se întâmpla peste tot.

Am făcut chiar și un studiu

și am aflat că suicidul
e a doua cauză de deces

pentru tinerii între 10 și 24 de ani
în Oregon.

A doua cauză.

Știam că trebuie să facem ceva.

Așa că în următoarele luni

am organizat un comitet numit
„Studenți pentru un Oregon sănătos”

și ne-am propus să punem capăt
stigmatizării sănătății mintale.

Doream totodată să prioritizăm
sănătatea mintală în școli.

Cu ajutorul unor lobbyști
și specialiști în sănătate psihică,

am prezentat proiectul de lege 2191.

Această lege permite elevilor
să lipsească din motive psihice,

la fel cum ar lipsi
din motive de sănătate fizică.

Fiindcă de multe ori acea zi liberă

e diferența între a te simți mult mai bine

și mult mai rău,

ca zilele pe care mi le dădea mama
când eram mică.

Așa că în următoarele luni

am promovat, cercetat și organizat
o campanie pentru legea noastră,

iar în iunie 2019 a fost promulgată legea.

(Aplauze și urale)

A fost un moment revoluționar
pentru studenții din Oregon.

Iată cum merg lucrurile acum.

Să spunem că un elev
are o lună foarte dificilă.

E copleșit, suprasolicitat,

rămâne în urmă la școală
și știe că are nevoie de ajutor.

Poate că n-a vorbit niciodată
despre sănătate mintală cu părinții lui,

dar acum există o lege care ajută
la inițierea acestei conversații.

Părintele trebuie să sune la școală
pentru motivarea absenței,

așa că nu e ca o scutire pentru copil,

dar cel mai important

e că școala notează acum absența
ca o zi pentru sănătate mintală,

ținând evidența elevilor

și a numărului de zile luate
pentru sănătate mintală.

Dacă un elev își ia prea multe,

va fi trimis la un consilier școlar
pentru o evaluare.

E important deoarece îi putem depista
pe elevii care au probleme

înainte de a fi prea târziu.

Unul dintre lucrurile importante
auzite la acel forum în 2018

e că deseori cel mai greu
e să ceri și să primești ajutor.

Sperăm că această lege ne poate ajuta.

Nu doar copiii vor învăța
cum să aibă grijă de ei,

cum să se îngrijească
și să-și gestioneze stresul,

dar ar putea salva chiar vieți.

Acum elevi din multe alte state
se străduiesc să fie adoptate aceste legi.

În prezent lucrez cu studenți
din California și Colorado

pentru a face acest lucru,

deoarece credem că elevii de pretutindeni

merită o șansă să se simtă bine.

Pe lângă aspectele practice și tehnice,

legea 2191 e cu adevărat specială
datorită conceptului de bază:

sănătatea fizică și cea psihică
sunt egale și trebuie tratate ca atare.

Mai exact, ele sunt conectate.

Un exemplu sunt serviciile medicale.

Gândiți-vă la primul ajutor.

Dacă ați fi puși într-o situație
în care să acordați primul ajutor,

ați ști măcar puțin ce să faceți?

Gândiți-vă puțin.

Probabil că știți, deoarece primul ajutor
se învață în școală și la serviciu,

și chiar online.

Avem și cântece pe această temă.

Dar cum rămâne
cu îngrijirea sănătății psihice?

Am fost instruită să acord
primul ajutor în clasa a 7-a.

Cum ar fi fost să fiu pregătită
să am grijă și de sănătatea mintală

sau să răspund unei crize
de sănătate mintală?

Mi-ar plăcea o lume
unde fiecare dintre noi are abilități

pentru a ajuta un prieten, un coleg,
un membru al familiei

sau chiar un necunoscut
să treacă prin aceste crize.

Aceste resurse trebuie să fie
disponibile mai ales în școli,

pentru că acela e locul
unde elevii au cele mai mari probleme.

Altă idee cu care vreau să plecați de aici

este că e în regulă să nu fii bine

și e normal să iei oricând o pauză.

Nu trebuie să fie o zi întreagă,

deoarece uneori nu se poate.

Dar pot fi câteva momente ici și colo,
ca să vezi cum te simți.

Gândiți-vă că viața e o cursă,

asemenea unei curse pe distanță mare.

Dacă alergați foarte repede la început,
o să fiți epuizați.

Puteți chiar să vă răniți
dacă forțați prea tare.

Dar dacă vă stabiliți un ritm,

dacă o luați încet, uneori intenționat

și vă forțați câteodată,

cu siguranță veți avea mai mult succes.

Așa că vă rog,

aveți grijă unul de celălalt,

aveți grijă de copiii și tinerii
din viața voastră,

mai ales de cei care par
că au totul sub control.

Provocările sănătății mintale nu dispar,

dar, ca societate,

putem învăța să le gestionăm,
având grijă unii de alții.

Și ai grijă și de tine.

Cum ar spune mama:

„Din când în când, mai ia o pauză”.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)