Când eram mică, eu și mama am făcut o înțelegere. Puteam lipsi trei zile în fiecare semestru pentru sănătatea mintală, câtă vreme aveam rezultate bune la școală. Asta pentru că aventura cu sănătatea mintală a început când aveam doar șase ani. Am fost întotdeauna „o neliniștită”, după cum îmi spuneau învățătoarele, dar mai târziu am aflat că aveam tulburare de stres post-traumatic și depresie clinică. Din cauza asta era destul de greu. Eram îngrijorată de multe lucruri de care alți copii nu erau, iar școala era foarte solicitantă uneori. Acest lucru a dus la căderi nervoase, atacuri de panică, uneori eram foarte productivă, iar ziua următoare nu puteam face nimic. Astea se întâmplau într-o perioadă când nu se vorbea despre sănătate mintală la fel de mult ca acum, mai ales despre cea a copiilor. În unele semestre am folosit acele zile de odihnă din plin. În altele, n-aveam nevoie de niciuna. Dar faptul că aveam această opțiune m-a ajutat să rămân o elevă fericită, sănătoasă și de succes. Acum folosesc acele aptitudini pe care le-am învățat de mică pentru a ajuta alți elevi cu probleme de sănătate mintală.. Sunt aici pentru a vă oferi o imagine a problemelor psihice ale adolescenților: Ce se întâmplă, cum am ajuns aici și ce putem face? Dar mai întâi trebuie să înțelegeți că deși nu toată lumea are diagnostic de boală mintală ca mine, absolut fiecare dintre voi, cu toții aveți sănătate mintală. Cu toții avem un creier care are nevoie să fie îngrijit la fel cum avem grijă de sănătatea fizică. Capul și corpul nostru sunt conectate prin mult mai mult decât gâtul nostru. Boala mintală se manifestă chiar și în moduri fizice, ca greață, dureri de cap, oboseală, dificultăți de respirație. De vreme ce problemele psihice ne afectează pe toți, n-ar trebui să găsim soluții accesibile tuturor? Asta mă aduce la a doua parte a poveștii mele. Când eram în liceu, știam foarte bine să am grijă de sănătatea mea psihică. Eram o elevă de succes și am fost președintele Asociațiilor de Studenți din Oregon. Tot în acea perioadă mi-am dat seama că sănătatea mintală nu e o problemă doar pentru mine. Din păcate, orașul meu a fost afectat de numeroase sinucideri în timpul primului meu an de liceu. Am văzut cum acele tragedii au zdruncinat comunitatea noastră, iar ca președinte al acestui grup, am început să aud tot mai mult povești de la elevii din orașele unde s-au întâmplat aceste lucruri. Așa că în 2018, în tabăra anuală de vară, am organizat un forum cu 100 de elevi de liceu, pentru a discuta despre problemele psihice ale tinerilor. Ce puteam face noi? Am abordat această conversație cu foarte multă empatie și onestitate, iar rezultatele au fost uluitoare. Ce m-a uimit cel mai tare a fost că fiecare dintre colegii mei avea o poveste despre o criză de sănătate mintală din școala lor, indiferent că erau dintr-un oraș mic din Oregon sau din inima Portland-ului. Acest lucru se întâmpla peste tot. Am făcut chiar și un studiu și am aflat că suicidul e a doua cauză de deces pentru tinerii între 10 și 24 de ani în Oregon. A doua cauză. Știam că trebuie să facem ceva. Așa că în următoarele luni am organizat un comitet numit „Studenți pentru un Oregon sănătos” și ne-am propus să punem capăt stigmatizării sănătății mintale. Doream totodată să prioritizăm sănătatea mintală în școli. Cu ajutorul unor lobbyști și specialiști în sănătate psihică, am prezentat proiectul de lege 2191. Această lege permite elevilor să lipsească din motive psihice, la fel cum ar lipsi din motive de sănătate fizică. Fiindcă de multe ori acea zi liberă e diferența între a te simți mult mai bine și mult mai rău, ca zilele pe care mi le dădea mama când eram mică. Așa că în următoarele luni am promovat, cercetat și organizat o campanie pentru legea noastră, iar în iunie 2019 a fost promulgată legea. (Aplauze și urale) A fost un moment revoluționar pentru studenții din Oregon. Iată cum merg lucrurile acum. Să spunem că un elev are o lună foarte dificilă. E copleșit, suprasolicitat, rămâne în urmă la școală și știe că are nevoie de ajutor. Poate că n-a vorbit niciodată despre sănătate mintală cu părinții lui, dar acum există o lege care ajută la inițierea acestei conversații. Părintele trebuie să sune la școală pentru motivarea absenței, așa că nu e ca o scutire pentru copil, dar cel mai important e că școala notează acum absența ca o zi pentru sănătate mintală, ținând evidența elevilor și a numărului de zile luate pentru sănătate mintală. Dacă un elev își ia prea multe, va fi trimis la un consilier școlar pentru o evaluare. E important deoarece îi putem depista pe elevii care au probleme înainte de a fi prea târziu. Unul dintre lucrurile importante auzite la acel forum în 2018 e că deseori cel mai greu e să ceri și să primești ajutor. Sperăm că această lege ne poate ajuta. Nu doar copiii vor învăța cum să aibă grijă de ei, cum să se îngrijească și să-și gestioneze stresul, dar ar putea salva chiar vieți. Acum elevi din multe alte state se străduiesc să fie adoptate aceste legi. În prezent lucrez cu studenți din California și Colorado pentru a face acest lucru, deoarece credem că elevii de pretutindeni merită o șansă să se simtă bine. Pe lângă aspectele practice și tehnice, legea 2191 e cu adevărat specială datorită conceptului de bază: sănătatea fizică și cea psihică sunt egale și trebuie tratate ca atare. Mai exact, ele sunt conectate. Un exemplu sunt serviciile medicale. Gândiți-vă la primul ajutor. Dacă ați fi puși într-o situație în care să acordați primul ajutor, ați ști măcar puțin ce să faceți? Gândiți-vă puțin. Probabil că știți, deoarece primul ajutor se învață în școală și la serviciu, și chiar online. Avem și cântece pe această temă. Dar cum rămâne cu îngrijirea sănătății psihice? Am fost instruită să acord primul ajutor în clasa a 7-a. Cum ar fi fost să fiu pregătită să am grijă și de sănătatea mintală sau să răspund unei crize de sănătate mintală? Mi-ar plăcea o lume unde fiecare dintre noi are abilități pentru a ajuta un prieten, un coleg, un membru al familiei sau chiar un necunoscut să treacă prin aceste crize. Aceste resurse trebuie să fie disponibile mai ales în școli, pentru că acela e locul unde elevii au cele mai mari probleme. Altă idee cu care vreau să plecați de aici este că e în regulă să nu fii bine și e normal să iei oricând o pauză. Nu trebuie să fie o zi întreagă, deoarece uneori nu se poate. Dar pot fi câteva momente ici și colo, ca să vezi cum te simți. Gândiți-vă că viața e o cursă, asemenea unei curse pe distanță mare. Dacă alergați foarte repede la început, o să fiți epuizați. Puteți chiar să vă răniți dacă forțați prea tare. Dar dacă vă stabiliți un ritm, dacă o luați încet, uneori intenționat și vă forțați câteodată, cu siguranță veți avea mai mult succes. Așa că vă rog, aveți grijă unul de celălalt, aveți grijă de copiii și tinerii din viața voastră, mai ales de cei care par că au totul sub control. Provocările sănătății mintale nu dispar, dar, ca societate, putem învăța să le gestionăm, având grijă unii de alții. Și ai grijă și de tine. Cum ar spune mama: „Din când în când, mai ia o pauză”. Vă mulțumesc! (Aplauze)