< Return to Video

Arta în epoca inteligenței artificiale

  • 0:01 - 0:04
    Bună, eu sunt Refik. Sunt un artist media.
  • 0:04 - 0:06
    Folosesc datele ca pigment
  • 0:06 - 0:08
    și vopsesc cu o pensulă a gândirii
  • 0:08 - 0:10
    care este asistată
    de inteligența artificială.
  • 0:11 - 0:14
    Folosind spații arhitecturale drept pânze,
  • 0:14 - 0:16
    colaborez cu mașinării pentru a face
  • 0:16 - 0:19
    clădirile să viseze şi să halucineze.
  • 0:19 - 0:21
    S-ar putea să te întrebi
    ce înseamnă toate astea,
  • 0:21 - 0:25
    aşa că lasă-mă să te port
    în munca şi lumea mea.
  • 0:26 - 0:30
    Am descoperit puterea imaginației
    când aveam opt ani,
  • 0:30 - 0:32
    ca un copil ce a crescut în Istanbul.
  • 0:32 - 0:35
    Într-o zi, mama mea a adus acasă
    o casetă video
  • 0:35 - 0:38
    din filmul science-fiction „Blade Runner.”
  • 0:38 - 0:41
    Îmi amintesc cum eram hipnotizat
  • 0:41 - 0:46
    de viziunea arhitecturală uimitoare
    din viitorul Los Angeles,
  • 0:46 - 0:49
    un loc pe care nu-l mai văzusem
    până atunci.
  • 0:49 - 0:54
    Această viziune a devenit
    un element de bază al viselor mele.
  • 0:54 - 0:57
    Când am ajuns în Los Angeles în 2012
  • 0:57 - 0:59
    pentru un master în Arte și Design Media,
  • 0:59 - 1:02
    am închiriat o mașină
    și am condus în centru
  • 1:02 - 1:05
    pentru a vedea acea lume minunată
    din viitorul apropiat.
  • 1:05 - 1:07
    Îmi amintesc o replică specifică
  • 1:07 - 1:10
    care îmi apărea
    din nou și din nou în minte:
  • 1:10 - 1:12
    scena când android-ul Rachael
  • 1:12 - 1:16
    își dă seama că amintirile ei
    nu sunt de fapt ale ei,
  • 1:16 - 1:21
    iar Deckard îi spune
    că sunt amintirile altcuiva.
  • 1:21 - 1:22
    Din acel moment,
  • 1:22 - 1:25
    una dintre inspirațiile mele
    a fost această întrebare.
  • 1:26 - 1:30
    Ce poate face o mașinărie
    cu amintirile altcuiva?
  • 1:30 - 1:33
    Sau, să spun asta într-un alt mod,
  • 1:33 - 1:36
    ce înseamnă să fii
    o inteligență artificială în secolul XXI?
  • 1:37 - 1:40
    Orice mașinărie Android sau AI
  • 1:40 - 1:43
    este inteligentă doar atâta timp
    cât colaborăm cu ea.
  • 1:43 - 1:45
    Ea poate construi lucruri
  • 1:45 - 1:48
    pe care inteligența umană
    dorește să le producă,
  • 1:48 - 1:50
    dar nu are capacitatea
    de a face acest lucru.
  • 1:51 - 1:55
    Gândiți-vă la activitățile voastre
    și rețelele sociale, de exemplu.
  • 1:55 - 1:59
    Ele devin mai inteligente
    cu cât interacționați mai mult cu ele.
  • 1:59 - 2:03
    Dacă mașinăriile pot învăța
    sau procesa amintiri,
  • 2:03 - 2:05
    pot și să viseze?
  • 2:05 - 2:07
    Să halucineze?
  • 2:07 - 2:09
    Să-și aducă aminte ceva involuntar
  • 2:09 - 2:13
    sau să facă legături
    între visele mai multor oameni?
  • 2:13 - 2:19
    Oare să fii un AI în secolul XXI
    înseamnă pur și simplu să nu uiți nimic?
  • 2:20 - 2:22
    Și, dacă da,
  • 2:22 - 2:26
    nu este cel mai revoluționar lucru
    pe care l-am experimentat
  • 2:26 - 2:31
    în efortul nostru secular
    de a capta istoria în mass-media?
  • 2:31 - 2:33
    Cu alte cuvinte,
  • 2:33 - 2:36
    cât de departe am ajuns de când a apărut
    „Blade Runner” de Ridley Scott?
  • 2:37 - 2:40
    Așa că mi-am înființat studio-ul în 2014
  • 2:40 - 2:42
    și am invitat arhitecți,
  • 2:42 - 2:45
    informaticieni și analiști, neurologi,
  • 2:45 - 2:47
    muzicieni și chiar scenariști
  • 2:47 - 2:50
    să se alăture la realizarea viselor mele.
  • 2:51 - 2:54
    „Pot datele să devină un pigment?”
  • 2:54 - 2:56
    A fost prima întrebare pe care ne-am pus-o
  • 2:56 - 3:01
    când am început proiectul de încorporare
    a artelor media în arhitectură
  • 3:01 - 3:04
    și de coliziune a lumii
    virtuale cu cea fizică.
  • 3:05 - 3:09
    Așa că am început să ne imaginăm
    ceea ce aș numi poetica datelor.
  • 3:10 - 3:13
    Unul dintre primele noastre proiecte,
    „Picturi virtuale,”
  • 3:13 - 3:15
    a fost o sculptură de date publice
  • 3:15 - 3:18
    comandată de orașul San Francisco.
  • 3:18 - 3:20
    Lucrarea invită publicul
  • 3:20 - 3:23
    să facă parte dintr-o spectaculoasă
    experiență estetică
  • 3:23 - 3:25
    într-un spațiu urban viu
  • 3:25 - 3:30
    prin reprezentarea unei rețele fluide
    de conexiuni ale orașului în sine.
  • 3:30 - 3:33
    De asemenea, ne aduce aminte
  • 3:33 - 3:37
    de modul în care datele invizibile
    din viața noastră de zi cu zi,
  • 3:37 - 3:40
    cum ar fi feed-urile Twitter
    care sunt reprezentate aici
  • 3:40 - 3:42
    pot fi făcute vizibile
  • 3:42 - 3:48
    și transformate în cunoștințe senzoriale
    care pot fi experimentate în mod colectiv.
  • 3:49 - 3:54
    De fapt, datele pot deveni doar cunoștințe
    când sunt experimentate,
  • 3:54 - 3:58
    iar cunoașterea și experiența
    pot lua multe forme.
  • 3:58 - 3:59
    Când exploram astfel de conexiuni
  • 3:59 - 4:04
    prin vastul potențial
    al inteligenței mașinăriilor,
  • 4:04 - 4:09
    ne-am gândit și la conexiunea
    dintre simțurile umane
  • 4:09 - 4:13
    și capacitatea mașinăriilor
    de a simula natura.
  • 4:13 - 4:18
    Aceste întrebări au început în timp ce
    lucram la picturi cu date despre vânt.
  • 4:18 - 4:21
    Ele au luat forma unor poezii
  • 4:21 - 4:26
    bazate pe seturi de date ascunse pe care
    le-am colectat de la senzorii de vânt.
  • 4:26 - 4:28
    Apoi am folosit algoritmi generativi
  • 4:28 - 4:33
    pentru a transforma viteza vântului,
    rafalele și direcția
  • 4:33 - 4:35
    într-un pigment de date eteric.
  • 4:36 - 4:40
    Rezultatul a fost o experiență
    liniștitoare, dar și speculativă.
  • 4:41 - 4:44
    Această sculptură de date cinetice,
    intitulată „Bosphorus,”
  • 4:44 - 4:49
    a fost o încercare similară de a verifica
    capacitatea noastră de a ne reînchipui
  • 4:49 - 4:50
    evenimente naturale.
  • 4:51 - 4:56
    Utilizând colecții radar
    de înaltă frecvență din Marea Marmara,
  • 4:56 - 4:58
    am colectat date privind suprafața mării
  • 4:58 - 5:01
    și i-am proiectat mișcarea dinamică
    cu ajutorul AI.
  • 5:02 - 5:04
    Creăm un sentiment de imersiune
  • 5:04 - 5:08
    printr-o priveliște calmă, dar în același
    timp în continuă schimbare, a mării.
  • 5:10 - 5:14
    A vedea cu creierul
    se poate numi imaginație,
  • 5:14 - 5:16
    și, pentru mine, imaginarea arhitecturii
  • 5:16 - 5:20
    merge dincolo de sticlă, metal sau beton,
  • 5:20 - 5:24
    și experimentează în schimb cu cele
    mai îndepărtate posibilități de imersiune
  • 5:24 - 5:29
    și modalități de augmentare
    a percepției noastre în medii construite.
  • 5:29 - 5:32
    Cercetările privind inteligența
    artificială sunt în creștere zilnic,
  • 5:32 - 5:36
    lăsându-ne cu sentimentul
    că suntem conectați într-un sistem
  • 5:36 - 5:38
    care este mai mare și mai bine informat
  • 5:38 - 5:40
    decât noi înșine.
  • 5:40 - 5:44
    În 2017, am descoperit
    o bibliotecă open-source
  • 5:44 - 5:46
    de documente culturale din Istanbul
  • 5:46 - 5:50
    și am început să lucrăm
    la „Archive Dreaming,”
  • 5:50 - 5:54
    una dintre primele instalații publice
    din lume care folosește AI.
  • 5:54 - 6:01
    Un AI ce explorează aproximativ
    1,7 milioane de documente din 270 de ani.
  • 6:02 - 6:05
    Una dintre inspirațiile noastre
    în timpul acestui proces
  • 6:05 - 6:08
    a fost o scurtă poveste
    numită „Biblioteca Babel”
  • 6:08 - 6:11
    de scriitorul argentinian
    Jorge Luis Borges.
  • 6:11 - 6:17
    În poveste, autorul concepe un univers sub
    forma unei biblioteci vaste care conține
  • 6:17 - 6:23
    toate cărțile posibile de 410 de pagini
    cu un anumit format și set de caractere.
  • 6:23 - 6:24
    Prin această imagine inspirată
  • 6:25 - 6:29
    ne imaginăm o modalitate de a explora
    fizic vastele arhive ale cunoașterii
  • 6:29 - 6:32
    în epoca inteligenței artificiale.
  • 6:32 - 6:34
    Lucrarea rezultată, după cum puteți vedea,
  • 6:34 - 6:36
    a fost un spațiu captivant
    controlat de utilizator.
  • 6:37 - 6:41
    „Archive Dreaming” a transformat profund
    experiența unei biblioteci
  • 6:41 - 6:44
    în epoca inteligenței artificiale.
  • 6:44 - 6:48
    „Machine Hallucination”
    e o explorare a timpului și a spațiului
  • 6:48 - 6:53
    realizată cu ajutorul arhivei fotografice
    publice din New York City.
  • 6:53 - 6:55
    Pentru acest proiect imersiv unic,
  • 6:55 - 6:58
    am implementat algoritmi
    de învățare automată
  • 6:58 - 7:02
    pentru a găsi și procesa peste 100
    de milioane de fotografii ale orașului.
  • 7:03 - 7:06
    Am proiectat un sistem narativ inovator
  • 7:06 - 7:12
    pentru a utiliza inteligența artificială
    să prezică sau să halucineze imagini noi,
  • 7:12 - 7:16
    permițând privitorului
    să pășească într-o fuziune de vis
  • 7:16 - 7:19
    a New York-ului din trecut și viitor.
  • 7:20 - 7:22
    Pe măsură ce proiectele noastre
  • 7:22 - 7:25
    au aprofundat amintirea
    și transmiterea cunoștințelor,
  • 7:25 - 7:30
    ne-am gândit mai mult despre
    modul în care amintirile nu erau statice,
  • 7:30 - 7:34
    ci interpretări în continuă schimbare
    ale evenimentelor din trecut.
  • 7:34 - 7:37
    Ne-am gândit cum ar putea mașinăriile
  • 7:37 - 7:40
    simula evenimente
    conștiente și subconștiente,
  • 7:40 - 7:44
    cum ar fi visarea,
    amintirile și halucinațiile.
  • 7:45 - 7:48
    Astfel, am creat „Melting Memories”
  • 7:48 - 7:51
    pentru a vizualiza momentul amintirii.
  • 7:52 - 7:54
    Inspirația a venit dintr-un
    eveniment tragic,
  • 7:55 - 7:58
    când am aflat că unchiul meu
    a fost diagnosticat cu Alzheimer.
  • 8:00 - 8:02
    Atunci, nu mă puteam gândi
  • 8:02 - 8:07
    decât la o modalitate de a sărbători
    cum și ce ne amintim
  • 8:07 - 8:09
    cât încă mai putem.
  • 8:09 - 8:13
    Am început să mă gândesc la amintiri
    nu ca și cum ar dispărea,
  • 8:13 - 8:16
    ci ca și cum s-ar topi
    sau și-ar schimba forma.
  • 8:16 - 8:18
    Cu ajutorul inteligenței artificiale.
  • 8:18 - 8:22
    am lucrat cu oamenii de știință
    în Laboratorul Neuroscape
  • 8:22 - 8:25
    la Universitatea din California,
    care ne-au arătat
  • 8:25 - 8:29
    cum să înțelegem semnalele cerebrale
    în timpul formării amintirilor.
  • 8:29 - 8:34
    Deși unchiul meu își pierdea
    capacitatea de a procesa amintiri,
  • 8:34 - 8:38
    opera de artă generată de datele EEG
  • 8:38 - 8:41
    a explorat materialitatea amintirii
  • 8:41 - 8:46
    și a stat ca un tribut
    la ceea ce unchiul meu a pierdut.
  • 8:49 - 8:51
    Aproape nimic legat
    de Los Angeles-ul de azi
  • 8:52 - 8:55
    nu s-a ridicat la așteptările mele
    din copilărie despre oraș,
  • 8:55 - 8:58
    cu excepția unei clădiri uimitoare:
  • 8:58 - 9:02
    sala de concerte Walt Disney,
    proiectată de Frank Gehry,
  • 9:02 - 9:04
    unul dintre eroii mei.
  • 9:04 - 9:08
    În 2018, am avut un apel
    de la Filarmonica din LA
  • 9:08 - 9:10
    care căuta o instalație
  • 9:10 - 9:14
    pentru a ajuta la marcarea aniversării
    a o sută de ani a unei simfonii.
  • 9:14 - 9:17
    Pentru aceasta,
    am decis să punem întrebarea:
  • 9:17 - 9:20
    „Poate o clădire să învețe? Poate visa?”
  • 9:21 - 9:22
    Pentru a răspunde,
  • 9:22 - 9:28
    am decis să colectăm toate înregistrările
    din arhivele LA Phil și WDCH.
  • 9:28 - 9:33
    Pentru a fi precis, 77 TB
    de amintiri arhivate digital.
  • 9:33 - 9:35
    Prin utilizarea inteligenței artificiale,
  • 9:35 - 9:38
    întreaga arhivă, veche de 100 de ani,
  • 9:38 - 9:41
    a devenit proiecții pe zidul clădirii,
  • 9:41 - 9:45
    42 proiectoare au fost utilizate pentru
    această experiență futuristă publică
  • 9:45 - 9:47
    în inima Los Angeles-ului,
  • 9:47 - 9:51
    ducându-ne cu un pas mai aproape
    de LA-ul din „Blade Runner.”
  • 9:52 - 9:55
    Dacă o clădire ar fi putut visa vreodată,
  • 9:55 - 9:56
    acesta ar fi fost momentul.
  • 10:00 - 10:04
    Acum, vă invit la o ultimă călătorie
    în mintea unei mașinării.
  • 10:06 - 10:09
    Chiar acum, suntem complet scufundați
    în universul datelor
  • 10:09 - 10:14
    al fiecărui TED Talk
    din ultimii 30 de ani.
  • 10:14 - 10:20
    Asta înseamnă că acest set de date include
    7.705 de discursuri de pe scena TED.
  • 10:21 - 10:26
    Aceste discursuri au fost traduse
    în 7,4 milioane de secunde,
  • 10:26 - 10:30
    și fiecare secundă e reprezentată
    aici în acest univers de date.
  • 10:30 - 10:32
    Fiecare imagine pe care o vedeți aici
  • 10:32 - 10:35
    reprezintă momente unice
    din aceste discursuri.
  • 10:35 - 10:37
    Utilizând inteligența artificială,
  • 10:37 - 10:41
    am procesat un total
    de 487.000 de propoziții
  • 10:41 - 10:46
    în 330 grupuri unice de subiecte
    ca natura, emisiile globale,
  • 10:46 - 10:49
    extincție, probleme de rasă, calcul,
  • 10:49 - 10:52
    încredere, emoții, apă și refugiați.
  • 10:52 - 10:55
    Aceste grupuri sunt apoi
    conectate între ele
  • 10:55 - 10:57
    printr-un algoritm,
  • 10:57 - 11:00
    care generează 113 milioane
    de segmente de linie,
  • 11:01 - 11:04
    care dezvăluie noi relații conceptuale.
  • 11:04 - 11:07
    Nu ar fi uimitor să ne putem aminti
  • 11:07 - 11:10
    toate întrebările
    care au fost puse pe scenă?
  • 11:12 - 11:13
    Aici sunt,
  • 11:13 - 11:16
    în interiorul minții
    a nenumărați mari gânditori,
  • 11:16 - 11:20
    dar și a unei mașinării care
    interacționează cu diferite sentimente
  • 11:20 - 11:22
    și are scopul de a învăța,
  • 11:22 - 11:24
    a-și aminti, a se îndoi
  • 11:24 - 11:28
    și de a-și imagina, toate în același timp,
  • 11:28 - 11:30
    extinzând puterea minții.
  • 11:31 - 11:33
    Pentru mine, faptul că sunt aici
  • 11:33 - 11:37
    e într-adevăr ceea ce înseamnă
    să fii un AI în secolul XXI.
  • 11:38 - 11:40
    Este în mâinile noastre, a oamenilor,
  • 11:41 - 11:44
    sarcina de a instrui această minte
    să învețe și să-și amintească
  • 11:44 - 11:46
    ceea ce noi putem doar să visăm.
  • 11:47 - 11:48
    Vă mulțumesc!
Title:
Arta în epoca inteligenței artificiale
Speaker:
Refik Arnadol
Description:

Cum arată în interiorul minții unei mașinării? Inspirat de viziunea arhitecturală a Los Angeles-ului futuristic din „Blade Runner”, artist-ul media Refik Anadol combină arta cu inteligența artificială, colaborând cu arhitecți, analiști, neurologi, muzicieni și mulți alții. Descoperă instalații nemaivăzute care te vor face să te gândești la viitorul tehnologiei și al creativității într-un mod diferit.

more » « less
Video Language:
English
Team:
closed TED
Project:
TEDTalks
Duration:
12:01
Mirel-Gabriel Alexa approved Romanian subtitles for Art in the age of machine intelligence
Mirel-Gabriel Alexa edited Romanian subtitles for Art in the age of machine intelligence
Mirel-Gabriel Alexa edited Romanian subtitles for Art in the age of machine intelligence
Andra Mocanu accepted Romanian subtitles for Art in the age of machine intelligence
Andra Mocanu edited Romanian subtitles for Art in the age of machine intelligence
Mirel-Gabriel Alexa rejected Romanian subtitles for Art in the age of machine intelligence
Nina-Raluca Bucataru accepted Romanian subtitles for Art in the age of machine intelligence
Nina-Raluca Bucataru edited Romanian subtitles for Art in the age of machine intelligence
Show all

Romanian subtitles

Revisions