Ivan Oransky: Suntem prea medicalizaţi?

Jurnalistul pe probleme de sănătate al agenţiei Reuters, Ivan Oransky , ne avertizează că suferim de o epidemie de prea-absurde pre-stări: pre-diabet, pre-cancer şi multe altele. În acest discurs de la TEDMED, ne arată cum sănătatea poate găsi soluţii... inspirându-se din baseball.

Cei care aţi văzut filmul "Moneyball",

sau aţi citit cartea lui Michael Lewis,

ştiţi povestea lui Billy Beane.

Instructorii i-au spus că urma să devină un jucător fantastic.

Le-au spus părinţilor lui

că prevedeau că va deveni un star.

Dar ce s-a întâmplat de fapt când a semnat contractul, pe care de fapt

nu vroia să-l semneze, el dorea să meargă la universitate -

ceea ce şi mama mea, care chiar mă iubeşte,

mi-a spus că ar trebui să fac, şi am făcut.

Ei bine, n-a strălucit. S-a străduit din răsputeri.

A prins contracte, dar mare parte a carierei a jucat în Liga Mică

şi a ajuns în management, manager general

al echipei Oakland A.

Mulţi credeţi că a ajunge în management, ca şi mine,

e un succes.

Pentru un tânăr care încearcă să intre în Liga Mare,

să ajungă în management nu e o poveste de succes. E un eşec.

Azi vreau să vă arăt

că sistemul nostru medical e la fel de slab în a prevedea

ce se întâmplă cu oamenii din el - pacienţi, alţii -

ca şi prospectorii care au prezis ce va ajunge Billy Beane.

Cu toate astea, zilnic,

mii de oameni din ţara asta

sunt diagnosticaţi cu predispoziţii.

Auzim de pre-hipertensiune, pre-demenţă,

pre-anxietate şi sunt sigur că m-am diagnosticat singur de asta

în camera verde.

Vorbim și de stări medicale subclinice.

Există ateroscleroză subclinică, artere indurate subclinic,

evident legate de potenţiale infarcte cardiace.

Una din favoritele mele e acneea subclinică.

Căutând acneea subclinică găseşti un site, eu l-am găsit,

care spune că asta e forma de acnee cea mai ușor de tratat.

Nu ai pustule, roşeaţă sau inflamaţie.

Poate e aşa pentru că de fapt nu ai acnee.

Am un nume pentru toate aceste predispoziţii:

la numesc "prea-absurde".

În baseball, jocul e precedat de pre-joc.

Sezonul e precedat de pre-sezon.

Cu multe din aceste stări nu se întâmplă aşa, cel puţin nu mereu.

E ca şi cum ploaia întârzie mai tot timpul.

Avem leziuni pre-canceroase,

care deseori nu se transformă în cancer.

Cu toate acestea,

dacă iei osteoporoza subclinică, o boală care subţiază oasele,

predispoziţia fiind numită

osteopenie,

ar trebui să tratezi 270 de femei timp de 3 ani

ca să previi un os fracturat.

Sunt foarte multe femei

dacă înmulţeşti cu numărul femeilor diagnosticate

cu osteopenie.

Vă mai miră,

date fiind costurile şi efectele adverse ale medicamentelor

cu care tratăm aceste predispoziţii,

că anual risipim peste 3 trilioane dolari pe sănătate,

deşi cel puțin 100.000 de oameni mor anual,

nu din cauza predispoziţiilor pe care le au,

ci din cauza tratamentelor şi a complicaţiilor acestora?

Am medicalizat totul

în ţara asta.

Doamnelor din audienţă, am câteva veşti rele

de care ştiţi deja,

anume că fiecare aspect al vieţii voastre

a fost medicalizat.

Prima treaptă e la pubertate.

Aveţi ceva ce vi se întâmplă lunar care a fost medicalizat.

E o stare medicală.

Trebuie tratată. Faza a doua,

dacă sunteți însărcinată,

și asta s-a medicalizat.

Trebuie să faci teste supertehnologizate

pentru sarcină, altfel ceva poate să meargă prost.

Treapta a treia e menopauza.

Toți știm ce s-a întâmplat când milioane de femei au făcut terapie hormonală

pentru simptomele de menopauză, zeci de ani,

până când brusc ne-am dat seama, ca urmare a unui studiu subvenționat

de Institutul Naţional de Sănătate,

care spunea

că terapia hormonală de înlocuire face mai mult rău decât bine

pentru multe femei.

Pentru orice eventualitate

nu vreau să-i omit pe bărbaţi -

sunt și eu unul, la urma urmei.

Am veşti foarte proaste pentru toţi din sală,

şi pentru toţi

cei ce urmăresc din altă parte:

Toţi aveţi

o boală universal fatală.

Așteptați o clipă.

Se numeşte pre-deces.

Fiecare o aveţi, pentru că aveţi un factor de risc pentru ea,

şi anume: trăiți.

Dar am şi veşti bune, pentru că sunt jurnalist,

şi îmi place să închei optimist sau cu idei avangardiste.

Vestea bună e că dacă supravieţuiți prelegerii mele,

vom vedea dacă e valabil pentru toţi,

veţi fi un pre-vieţuitor.

Am inventat pre-decesul.

Dacă l-am luat de la altcineva, îmi cer scuze,

cred totuşi că eu l-am inventat.

Nu am inventat pre-vieţuitor.

Pre-vieţuitor e ceea ce grupul care sprijină cancerul ar dori

ca cei ce prezintă un factor de risc,

dar încă nu au cancer,

să se auto-numească.

Eşti un pre-vieţuitor.

HBO a fost aici de dimineaţă. Mă întreb dacă Mark Burnett e în sală.

Aș dori să-i sugerez

un reality-show intitulat "Pre-vieţuitorii".

Dacă te îmbolnăvești eşti dat afară de pe insulă.

Problema e că avem un sistem

care în esență

a promovat asta.

Am ales în orice punct din sistem,

să facem ce facem şi să dăm fiecăruia o predispoziţie

și în final o boală, în anumite cazuri.

În relaţia doctor-pacient, majoritatea doctorilor

consultă în sistem taxă pe tratament. Sunt stimulaţi să facă

mai multe proceduri, teste,

să prescrie medicamente.

Pacienţii vin la consultație

şi vor să facă ceva. Suntem americani, nu putem sta,

trebuie să facem ceva. Aşa că vor un medicament.

Vor tratament. Vor să audă: asta ai, aşa te tratezi.

Dacă doctorul nu-ţi dă asta,

te duci în altă parte.

Asta nu e bine pentru doctor.

Sau şi mai rău,

dacă eşti diagnosticat cu ceva şi doctorul nu a cerut

acea analiză, ești dat în judecată.

Companiile farmaceutice încearcă să extindă indicaţiile,

numărul celor eligibili pentru un anumit tratament,

pentru că evident îi avantajează.

Grupuri de susţinători ca cel care a inventat pre-vieţuitorul,

vor să facă tot mai mulţi să se simtă în pericol că ar avea o boală,

ca să strângă mai multe fonduri

să-şi mărească vizibilitatea, etc.

Dar nu asta fac jurnaliștii de fapt,

nu dau vina pe anumiți

factori decisivi.

Suntem toți responsabili.

Eu sunt responsabil.

Eu de fapt țin cu Yankees.

Să mă vedeți cum susțin și pe cel mai rău faultist

când e vorba să fac tot ce pot.

Vă mulţumesc.

Dar toţi suntem răspunzători.

Am absolvit o şcoală medicală,

şi n-am avut niciun curs despre "Cum să gândeşti sceptic"

sau "Cum să nu ceri analize".

Avem acest sistem

în care asta facem.

Şi a trebuit să mă fac jurnalist

ca să înţeleg aceste stimulente. Economiştii afirmă că

nu există oameni răi,

doar stimulente rele.

E adevărat.

Tehnologia medicală a devenit un "Câmp al Visurilor".

Când pui un RMN în fiecare colţ, pui un robot în fiecare spital,

spui că toţi ar trebui să-și facă operație robotică.

Am creat un sistem în care "dacă-l faci, vor veni".

Dar poţi , abuziv,

să spui oamenilor să vină, să-i convingi

că trebuie să vină.

Devenind jurnalist am realizat că şi eu eram parte a problemei,

şi că toţi suntem parte a problemei.

Medicalizam orice factor de risc, scriam şi spuneam poveşti

în fiecare zi, prin care nu încercam neapărat

să îngrijorez oamenii, deşi asta se întâmpla deseori.

Dar există căi de ieşire.

Am fost la internistul meu săptămâna trecută,

şi mi-a spus ceva

ce oricine din sală

mi-ar fi putut spune gratuit,

dar am plătit pentru privilegiu,

anume că trebuie să slăbesc.

Are dreptate. Am tensiune crescută

de vreo 12 ani deja,

la vârsta la care o avea şi tatăl meu,

şi e o boală reală. Nu e pre-hipertensiune,

e chiar hipertensiune mare.

Are dreptate,

dar nu mi-a spus,

ai pre-obezitate

sau pre-diabet sau ceva asemănător. Nu mi-a spus:

ar fi cazul să iei Statin să-ți reduci colesterolul.

Nu, mi-a spus: "Du-te slăbeşte puţin şi revino

sau sună-mă să ştiu cum te mai simţi."

Asta pentru mine

e o veste bună.

Billy Beane a învăţat acelaşi lucru.

A învăţat, privind acest puşti

pe care l-a şi angajat, şi a meritat,

că nu trebuia să te arunci în garduri, să te năpustești la fiecare azvârlire

ca boxerii, cum fac toate echipele ca Yankees -

le place să-i culeagă pe acei tipi.

Puştiul i-a spus, caută băieţii cărora le place

să se plimbe,

pentru că atingând baza în plimbare

e la fel de bine, iar în sănătate

trebuie să discernem

dacă asta-i o mişcare bună

sau o putem ignora fără să ne agităm pentru orice.

Vă mulţumesc.