Rachel Botsman: Moneda noii economii este încrederea

Are loc o explozie de consum în colaborare: oamenii își împrumută pe web mașinile, apartamentele, abilitățile. Rachel Botsman explorează moneda care pune în mișcare sisteme ca Airbnb și Taskrabbit: încredere, influență și ceea ce ea numește „capital de reputație”.

Dacă cineva te-ar întreba

care sunt cele trei cuvinte care descriu

reputația ta, ce ai spune?

Cum ar descrie oamenii logica ta,

cunoștințele tale, comportamentul tău în diferite situații?

Astăzi, aș dori să explorăm împreună

de ce răspunsul la această întrebare

va deveni extrem de important

într-o eră în care reputația va fi cel mai valoros atu al fiecăruia.

Mi-ar plăcea să încep prin a vă prezenta pe cineva

a cărui viață a fost schimbată de un mediu de afaceri

alimentat de reputație.

Sebastian Sandys oferă pat și mic dejun

pe Airbnb din 2008.

M-am întalnit cu el recent și de-a lungul

mai multor căni de ceai, mi-a spus cum

găzduirea oaspeților din întreaga lume

i-a îmbogățit viața.

Mai mult de 50 de oameni au venit să stea în casa

de secol XVIII în care trăiește cu pisica sa, Squeak.

Amintesc de Squeak deoarece primul oaspete al lui Sebastian

a văzut un șoarece destul de mare traversând bucătăria

și a promis că se va abține de la a lăsa

o recenzie negativă cu o singură condiție: să își ia o pisică.

Așadar, Sebastian a cumpărat-o pe Squeak pentru a-și proteja reputația.

După cum știți, Airbnb este o piață de voluntari

unde oamenii care au spațiu de închiriat se întâlnesc

cu oamenii care caută un loc în care să stea,

funcționând în peste 192 de țări.

Locurile închiriate, sunt, după cum v-ați putea aștepta,

camere libere sau case de vacanță

dar magia e adusă și de locurile unice

care vi se deschid acum: case în copaci,
colibe tipice băștinașilor americani,

hangare de avioane sau igluuri.

Dacă nu vă place hotelul, există un castel în josul străzii

pe care îl puteți închiria cu 5000$ pe noapte.

Este un exemplu fantastic al felului în care tehnologia

creează o piață

pentru lucruri care nu au avut o piață înainte.

Iată niște hărți cu densitatea Airbnb din Paris,

ca să vedem cu ce rapiditate crește acestă piață.

Această imagine e din 2008.

Punctele roz reprezintă proprietățile gazdelor.

Chiar și acum patru ani, să lași străini să stea în casa ta

părea o idee nebunească.

Aceeași vedere în 2010.

Și în 2012.

Aproape orice stradă principală din Paris are o gazdă Airbnb.

Ceea ce se întamplă e că oamenii realizează

puterea tehnologiei de-a debloca
capacitatea și valoarea latentă

ale diferitelor atuuri,

de la abilități, la spații, la proprietăți materiale

în moduri și la o scară până acum imposibile.

Este o economie și o cultură numită consum cooperativ

și, prin intermediul său, oameni ca Sebastian

devin micro-antreprenori.

Primesc puterea de-a face și de-a economisi bani

din valorile pe care le dețin.

Dar adevărata fascinație și sursa secretă din spatele

consumului cooperatist al piețelor ca Airnbnb

nu sunt nici originalitatea și nici banii.

Este folosirea puterii tehnologiei pentru a clădi încrederea

între străini.

Vara trecută, Sebastian a simțit pe pielea lui
acest aspect al Airbnb,

în timpul protestelor din Londra.

S-a trezit în jurul orei 9 și și-a verificat e-mailul.

Primisese o mulțime de mesaje în care era întrebat

dacă era teafăr, în siguranță.

Foștii oaspeți din toată lumea văzuseră că

protestele se desfășurau puțin mai jos pe stradă și voiau

să verifice dacă avea nevoie de ceva.

Sebastian mi-a spus că „13 foști oaspeți

m-au contactat înainte să ma sune chiar mama mea.”
(Râsete)

Această mică anecdotă subliniază motivul pentru care

sunt foarte pasionată de consumul cooperatist

și motivul pentru care, după ce mi-am terminat cartea, am hotărât

să promovez asta până se ajunge la o mișcare globală.

Pentru că, în esența sa, este vorba despre împuternicire,

despre împuternicirea oamenilor
să-și creeze conexiuni semnificative,

conexiuni care ne permit să redescoperim

o umanitate pe care am pierdut-o undeva pe drum,

implicându-ne în piețe ca Airbnb, Kickstarter

sau Etsy, care sunt construite pe relații personale

versus simple tranzacții.

Ironia este că aceste idei ne duc înapoi

la vechile principii ale pieței și la comportamentele cooperatiste

care sunt instinctive pentru noi toți.

Acestea sunt doar reinventate în moduri relevante

pentru era Facebook.

Începem efectiv să realizăm că ne stă în sânge

să împărțim, să schimbăm, să închiriem, să comercializăm

aproape orice. Ne împărțim mașinile pe WhipCar,

bicicletele pe Spinlister, birourile pe Loosecubes,

grădinile pe Landshare. Împrumutăm și luăm cu împrumut

bani de la străini pe Zopa sau Lending Club.

Dăm lecții despre orice, de la cum se pregătește sushi

la programare pe Skillshare,

ne împărțim chiar și animalele de companie pe DogVacay.

Bine ați venit în minunata lume a consumului cooperatist

care ne permite să potrivim ce avem cu ce dorim

în moduri mai democratice.

Consumul cooperatist dă startul

unei transformări a viziunii cererii și ofertei,

dar este și parte a unei schimbări masive a valorii

căci oamenii nu mai consumă pentru a ține pasul cu ceilalți,

ci consumă pentru a-i cunoaște pe ceilalți.

Dar motivul proncipal pentru care acest lucru se petrece atât de rapid

este pentru că orice nou avans tehnologic

crește eficiența și lipiciul social, încrederea,

necesare pentru schimburi din ce în ce mai ușoare.

Am analizat mii de astfel de piețe:

încrederea și eficiența sunt mereu ingredientele hotărâtoare.

Să vă dau câteva exemple.

Chris Mok, de 46 de ani, are, pun pariu,

cel mai bun titlu de post de aici, de laSuperRabbit.

Din nefericire, cu patru ani în urmă, Chris și-a pierdut slujba

de comerciant de artă la Macy's și, ca mulți alții,

s-a străduit să gasesacă altă slujbă în timpul recesiunii.

Apoi s-a întâmplat să dea peste un articol

despre TaskRabbit

Povestea din spatele TaskRabbit începe ca multe alte

mari povești, cu un câine foarte drăguț numit Kobe.

În februarie 2008,

Leah și soțul ei așteptau un taxi care să îi ducă

în oraș, la cină, când Kobe a venit alergând la ei

și salivând.

Și-au dat seama că nu mai aveau mâncare pentru câine.

Kevin a trebuit să anuleze taxiul și să o apuce prin zăpadă.

În aceeași seară, cei doi pasionați de tehnologie

s-au întrebat cum ar fi dacă ar exista un fel de

eBay pentru sarcinile domestice.

După șase luni, Leah a demisionat de la locul de muncă

și a luat naștere TaskRabbit.

În acel moment nu și-a dat seama că țintea de fapt

un concept mai mare, numit de ea mai târziu
servicii în rețea.

Este vorba despre cum ne folosim relațiile din mediul virtual

pentru a obține lucruri în lumea reală.

TaskRabbit le permite oamenilor să publice

sarcinile care vor să le fie îndeplinite, anunță un preț

pe care vor să-l plătească, apoi acei Rabbits verificați

licitează pentru a îndeplini sarcina.

Există un proces de intervievare riguros, în patru etape

menit să identifice oamenii foarte buni

ca asistenți personali și să elimine acei Rabbits înșelători.

Există peste 4.000 de Rabbits în SUA

și mai mult de 5.000 pe lista de așteptare.

Sarcinile postate sunt unele la care vă așteptați

cum ar fi sarcini gospodărești

sau cumparături la supermarket.

Am aflat chiar ieri că 12.500

de grămezi de haine au fost curățate și împachetate

prin intermediul TaskRabbit.

Ador faptul că sacina numărul unu, postată

de o sută de ori pe zi, este ceva ce mulți dintre noi

au realizat cu mare efort,

da, asamblarea mobilei de la IKEA.
(Râsete) (Aplauze)

Este uimitor. Râdem acum, dar Chris

câștigă 5.000$ pe lună

îndeplinind sarcini, pe lângă viața lui de zi cu zi.

70% dintre cei ce formează această nouă forță de muncă

au fost înainte șomeri sau angajați sub capacitățile lor.

Cred că TaskRabbit și alte exemple de consum în colaborare

sunt prea bune. Sunt extraordinare.

Acum, când ne gândim la asta, e uluitor

faptul că în ultimii 20 de ani am evoluat de la

a ne încrede în oamenii care distribuie informația online

la a ne încrede să dăm informații despre cardul de credit;

acum intrăm într-un al treilea val al încrederii:

conectarea unor necunoscuți demni de încredere
pentru a crea cele mai diverse

platforme împuternicite de oameni.

Această săpămană am dat peste acest studiu fascinant

al Pew Center, care dezvăluia

că un utilizator activ al Facebook e de 3 ori mai predispus

să creadă că cei mai mulți oameni sunt de încredere,
față de cineva care nu intră pe internet.

Încrederea virtuală va transforma încrederea în ceilalți

când suntem față în față.

Acum, cu tot optimismul meu, sunt o persoană optimistă,

vine o doză sănătoasă de precauție,
sau, mai degrabă, o nevoie urgentă,

de-a trata întrebări complexe și apăsătoare.

Cum ne asigurăm că identitățile noastre digitale reflectă

identitățile noastre din lumea reală? Vrem să fie identice?

Cum simulăm online construirea încrederii
ca și cum ar fi față în față?

Cum îi oprim pe cei care s-au comportat nepotrivit

într-o comunitate s-o facă sub o altă identitate?

Avem model companiile care folosesc un fel de credit rating,

înainte de a-ți oferi un abonament pentru mobil

sau un credit ipotecar; sunt platforme care depind

de tranzacții între străini și au nevoie

de un sistem care să le spună că Sebastian

și Chris sunt de încredere,

iar acel sistem este reputația.

Reputația măsoară încrederea comunității în tine.

Haideți să ne uităm la Chris.

Puteți vedea că peste 200 de persoane

l-au evaluat cu peste 4.99 puncte din 5.

Sunt peste 20 de pagini cu recenzii ale muncii sale

care îl descriu ca fiind foarte prietenos și rapid

și a ajuns la nivelul 25, cel mai înalt nivel

ceea ce îl face un SuperRabbit.

(Râsete)
Ador cuvântul ăsta, SuperRabbit.

Interesant - Chris a observat că pe măsură ce reputația sa

a crescut, i-au crescut și șansele de-a câștiga o licitație

și prețul pe care-l poate pretinde.

Cu alte cuvinte, pentru SuperRabbits, reputația

are valoare în lumea reală.

Știu la ce vă gândiți.

Că nu e ceva nou. Să ne gândim la cei mai buni vânzători

de pe eBay sau la evaluările cu stele de pe Amazon.

Diferența este că, azi, cu fiecare schimb pe care îl facem,

cu orice comentariu, cu orice activitate online,

lăsăm o urmă a reputației noastre,

a câtă încredere se poate avea în noi.

Și nu sunt doar lățimea sau volumul

informațiilor despre reputație impresionante.

Gândiți-vă: 5 milioane de nopți au fost rezervate

pe Airbnb doar în ultimele 5 luni.

30 mil. de drumuri au fost împărțite pe Carpooling.com.

Anul acesta împrumuturi de 2 mld $

se vor realiza prin împrumuturi de la egal la egal.

Asta se adună la milioane de date despre reputație

și despre cât de bine ne purtăm.

Păstrarea și corelarea urmelor de informație

lăsate în diferite locuri e o provocare

pe care trebuie să o rezolvăm.

Care sunt șansele ca Sebastian să se întrebe,

nu ar trebui să deținem datele despre reputație?

Nu ar trebui ca reputația pe care

și-a construit-o pe Airbnb să meargă cu el

de la o comuniatate la alta?

Să zicem că începe să vândă cărți second-hand

pe Amazon. De ce ar trebui să înceapă de la 0?

Ca și când m-am mutat de la New York la Sydney.

A fost ridicol. Nu puteam să obțin un abonament de mobil

pentru că istoria creditului meu nu a venit cu mine.

Eram ca o fantomă în sistem.

Nu cred că următorul stadiu

al economiei reputației este despre

multiplicarea evaluărilor fără rost.

Cine ar vrea să facă asta,
când viețile oamenilor sunt prea complexe?

Nu mă refer la adăugarea

de tweets și de prieteni fără limite.

Acelea măsoară influența și nu comportamentele

care indică dacă suntem de încredere.

Cel mai important lucru la care trebuie să ne gândim

este că reputația e în mare parte contextuală.

Doar pentru că Sebastian e o gazdă minunată,

nu înseamnă că el poate asambla mobilă de la IKEA.

Provocarea e să ne dăm seama ce date

trebuie puse în mișcare, deoarece viitorul

va fi dominat de o agregare inteligentă a reputației și

nu de un singur algoritm.

Nu va mai dura mult până vom putea să efectuăm

o căutare ca cea pe Google sau Facebook

și să avem o imagine completă a comportamentului cuiva în

diverse contexte de-a lungul timpului.

Prevăd o actualizare în timp real a cui s-a încrezut în tine,

când, unde și de ce, a fiabilității tale pe TaskRabbit

a curățeniei tale ca oaspete pe Airbnb,

a cunoștințelor pe care le arăți pe Quora sau (neclar)

vor fi toate într-un singur loc, care

va fi un fel de tablou al reputației

care va forma o imagine a capitalului tău de reputație.

Acesta este un concept pe care îl cercetez acum și

despre care scriu următoarea carte. Îl definesc

ca valoarea reputației tale, a intențiilor,

capacităților și valorilor din diferite comunități și platforme.

Asta nu e o frontieră îndepărtată.

Există companii precum Connect.Me,

Legit și TrustCloud care încearcă să afle cum

îți poți mări, monitoriza și folosi reputația online.

Cred că acest concept ar putea suna puțin

a Big Brother pentru unii și, da, există

probleme imense de transparență și intimitate

dar dacă ne putem colecționa propria reputație

putem să o controlăm mai mult și să extragem din ea

valoarea imensă pe care o aduce cu sine.

De asemenea, mai mult decât cu istoria creditului nostru,

putem chiar să ne modelăm reputația.

Gândiți-vă la Sebastian și la cum

a cumpărat pisica pentru a-și modela reputația.

Lăsând la o parte intimitatea, celălalt lucru interesant studiat

este cum împuternicim fantome digitale

oameni care, indiferent de motiv, nu sunt activi online dar

care sunt unii dintre cei mai de încredere oameni din lume?

Cum aducem contribuțiile lor la muncă,

în comunitatea lor, în familiile lor

și cum transformăm acea valoare a lor în capital de reputație?

În final, când găsim soluția, capitalul de reputație

ar putea crea o schimbare pozitivă dramatică

referitor la cine deține putere, încredere și influență.

Un scor cu trei cifre, istoria creditului nostru,

pe care oricum doar 30% dintre noi o cunosc,

nu va mai fi factorul determinant

pentru preţul lucrurilor, pentru lucrurile pe care le accesăm

şi care de multe ori ne limitează opţiunile în lume.

Reputaţia este o monedă care cred că va deveni

în secolul 21 mai puternică decât istoria creditului nostru.

Reputaţia va fi moneda care va spune

că poţi avea încredere în mine.

Cel mai interesant este că, reputaţia

este un lubrefiant socio-economic

care face să meargă consumul colaborativ,

dar sursele din care va fi generat şi aplicațiile sale

sunt mult mai mari decât spaţiul socioeconomic.

Să vă dau un exemplu din lumea recrutării,

unde reputaţia va face CV-ul să pară

o relicvă arhaică din trecut.

Acum patru ani, tech blog-erii şi antreprenorii

Joel Spolsky şi Jeff Atwood au decis să înceapă ceva

numit Stack Overflow.

Stack Overflow este o platformă unde

programatorii experimentaţi îi pot întreba

pe alți programatori buni întrebări tehnice avansate

despre tot felul de lucruri, de la pixeli la aplicații de browser.

Pe site se primesc 5.500 de întrebări zilnic şi

80% dintre ele primesc răspunsuri corecte.

Utilizatorii acumulează reputaţia în diverse feluri

dar, în principiu, prin aceea că îşi conving egalii

că ştiu despre ce vorbesc.

La câteva luni după lansarea acestui site, fondatorii

au auzit ceva interesant şi

care totuşi nu i-a surprins.

Au auzit că utilizatorii îşi puneau

scorul reputaţiei lor la începutul CV-ului

iar serviciile de recrutare căutau pe platformă

oameni cu talente unice.

Mii de programatori găsesc azi

joburi mai bune în acest fel, pentru că Stack Overflow

și reputaţia de acolo oferă un pas nepreţuit

pentru a vedea cum cineva se comportă şi

ce cred egalii săi despre el.

Principiul extins a ceea ce se întâmplă în spatele Stack Overflow

cred că este incredibil.

Oamenii încep să realizeze că reputaţia,

pe care o generează într-un anume loc, are valoare

dincolo de mediul în care a fost construită.

Este foarte interesant.

Când ne referim la super utilizatori, fie că sunt SuperRabbits

sau super oameni pe Stack Overflow sau Uberhosts,

toţi vorbesc despre cum o bună reputaţie

îi face să îşi înţeleagă mai bine puterea.

Pe Stack Overflow, creează un teren de interacţiune

care oferă celor cu talent şansa de a ajunge în vârf.

Pe Airbnb, oamenii devin deseori mai importanţi

decât spaţiile. Pe TaskRabbit,

li se oferă oamenilor control asupra activităţii lor economice.

Spre sfârşitul ceaiului meu cu Sebastian, mi-a spus cum,

în zile ploioase, când nu are clienţi în

librărie, se gândeşte la toţi oamenii din jurul lumii

care au spus un lucru minunat despre el şi

la ce înseamnă asta pentru el.

Va împlini 50 de ani anul acesta și este convins,

că bogata reputaţie pe care şi-a construit-o pe Airbnb,

îl va determina să facă ceva interesant

cu restul vieţii sale.

Există doar câteva momente în istorie

în care apare oportunitatea de-a reinventa o parte

a funcționării sistemului nostru socio-exonomic.

Trecem printr-unul dintre acele momente.

Suntem pe punctul de-a începe o revoluţie colaborativă

la fel de importantă ca revoluţia industrială.

În secolul XX, inventarea creditului tradiţional ne-a

transformat sistemul de consum şi, în multe feluri,

a controlat cine avea acces la ce.

În secolul XXI, noi reţele de încredere şi

capitalul de reputaţie pe care îl generează vor reinventa

felul în care ne raportăm la bogăţie, pieţe, putere

și identitate personală în feluri de neînchipuit.

Vă mulţumesc foarte mult! (Aplauze)

(Aplauze)