Dacă cineva te-ar întreba
care sunt cele trei cuvinte care descriu
reputația ta, ce ai spune?
Cum ar descrie oamenii logica ta,
cunoștințele tale, comportamentul tău în diferite situații?
Astăzi, aș dori să explorăm împreună
de ce răspunsul la această întrebare
va deveni extrem de important
într-o eră în care reputația va fi cel mai valoros atu al fiecăruia.
Mi-ar plăcea să încep prin a vă prezenta pe cineva
a cărui viață a fost schimbată de un mediu de afaceri
alimentat de reputație.
Sebastian Sandys oferă pat și mic dejun
pe Airbnb din 2008.
M-am întalnit cu el recent și de-a lungul
mai multor căni de ceai, mi-a spus cum
găzduirea oaspeților din întreaga lume
i-a îmbogățit viața.
Mai mult de 50 de oameni au venit să stea în casa
de secol XVIII în care trăiește cu pisica sa, Squeak.
Amintesc de Squeak deoarece primul oaspete al lui Sebastian
a văzut un șoarece destul de mare traversând bucătăria
și a promis că se va abține de la a lăsa
o recenzie negativă cu o singură condiție: să își ia o pisică.
Așadar, Sebastian a cumpărat-o pe Squeak pentru a-și proteja reputația.
După cum știți, Airbnb este o piață de voluntari
unde oamenii care au spațiu de închiriat se întâlnesc
cu oamenii care caută un loc în care să stea,
funcționând în peste 192 de țări.
Locurile închiriate, sunt, după cum v-ați putea aștepta,
camere libere sau case de vacanță
dar magia e adusă și de locurile unice
care vi se deschid acum: case în copaci,
colibe tipice băștinașilor americani,
hangare de avioane sau igluuri.
Dacă nu vă place hotelul, există un castel în josul străzii
pe care îl puteți închiria cu 5000$ pe noapte.
Este un exemplu fantastic al felului în care tehnologia
creează o piață
pentru lucruri care nu au avut o piață înainte.
Iată niște hărți cu densitatea Airbnb din Paris,
ca să vedem cu ce rapiditate crește acestă piață.
Această imagine e din 2008.
Punctele roz reprezintă proprietățile gazdelor.
Chiar și acum patru ani, să lași străini să stea în casa ta
părea o idee nebunească.
Aceeași vedere în 2010.
Și în 2012.
Aproape orice stradă principală din Paris are o gazdă Airbnb.
Ceea ce se întamplă e că oamenii realizează
puterea tehnologiei de-a debloca
capacitatea și valoarea latentă
ale diferitelor atuuri,
de la abilități, la spații, la proprietăți materiale
în moduri și la o scară până acum imposibile.
Este o economie și o cultură numită consum cooperativ
și, prin intermediul său, oameni ca Sebastian
devin micro-antreprenori.
Primesc puterea de-a face și de-a economisi bani
din valorile pe care le dețin.
Dar adevărata fascinație și sursa secretă din spatele
consumului cooperatist al piețelor ca Airnbnb
nu sunt nici originalitatea și nici banii.
Este folosirea puterii tehnologiei pentru a clădi încrederea
între străini.
Vara trecută, Sebastian a simțit pe pielea lui
acest aspect al Airbnb,
în timpul protestelor din Londra.
S-a trezit în jurul orei 9 și și-a verificat e-mailul.
Primisese o mulțime de mesaje în care era întrebat
dacă era teafăr, în siguranță.
Foștii oaspeți din toată lumea văzuseră că
protestele se desfășurau puțin mai jos pe stradă și voiau
să verifice dacă avea nevoie de ceva.
Sebastian mi-a spus că „13 foști oaspeți
m-au contactat înainte să ma sune chiar mama mea.”
(Râsete)
Această mică anecdotă subliniază motivul pentru care
sunt foarte pasionată de consumul cooperatist
și motivul pentru care, după ce mi-am terminat cartea, am hotărât
să promovez asta până se ajunge la o mișcare globală.
Pentru că, în esența sa, este vorba despre împuternicire,
despre împuternicirea oamenilor
să-și creeze conexiuni semnificative,
conexiuni care ne permit să redescoperim
o umanitate pe care am pierdut-o undeva pe drum,
implicându-ne în piețe ca Airbnb, Kickstarter
sau Etsy, care sunt construite pe relații personale
versus simple tranzacții.
Ironia este că aceste idei ne duc înapoi
la vechile principii ale pieței și la comportamentele cooperatiste
care sunt instinctive pentru noi toți.
Acestea sunt doar reinventate în moduri relevante
pentru era Facebook.
Începem efectiv să realizăm că ne stă în sânge
să împărțim, să schimbăm, să închiriem, să comercializăm
aproape orice. Ne împărțim mașinile pe WhipCar,
bicicletele pe Spinlister, birourile pe Loosecubes,
grădinile pe Landshare. Împrumutăm și luăm cu împrumut
bani de la străini pe Zopa sau Lending Club.
Dăm lecții despre orice, de la cum se pregătește sushi
la programare pe Skillshare,
ne împărțim chiar și animalele de companie pe DogVacay.
Bine ați venit în minunata lume a consumului cooperatist
care ne permite să potrivim ce avem cu ce dorim
în moduri mai democratice.
Consumul cooperatist dă startul
unei transformări a viziunii cererii și ofertei,
dar este și parte a unei schimbări masive a valorii
căci oamenii nu mai consumă pentru a ține pasul cu ceilalți,
ci consumă pentru a-i cunoaște pe ceilalți.
Dar motivul proncipal pentru care acest lucru se petrece atât de rapid
este pentru că orice nou avans tehnologic
crește eficiența și lipiciul social, încrederea,
necesare pentru schimburi din ce în ce mai ușoare.
Am analizat mii de astfel de piețe:
încrederea și eficiența sunt mereu ingredientele hotărâtoare.
Să vă dau câteva exemple.
Chris Mok, de 46 de ani, are, pun pariu,
cel mai bun titlu de post de aici, de laSuperRabbit.
Din nefericire, cu patru ani în urmă, Chris și-a pierdut slujba
de comerciant de artă la Macy's și, ca mulți alții,
s-a străduit să gasesacă altă slujbă în timpul recesiunii.
Apoi s-a întâmplat să dea peste un articol
despre TaskRabbit
Povestea din spatele TaskRabbit începe ca multe alte
mari povești, cu un câine foarte drăguț numit Kobe.
În februarie 2008,
Leah și soțul ei așteptau un taxi care să îi ducă
în oraș, la cină, când Kobe a venit alergând la ei
și salivând.
Și-au dat seama că nu mai aveau mâncare pentru câine.
Kevin a trebuit să anuleze taxiul și să o apuce prin zăpadă.
În aceeași seară, cei doi pasionați de tehnologie
s-au întrebat cum ar fi dacă ar exista un fel de
eBay pentru sarcinile domestice.
După șase luni, Leah a demisionat de la locul de muncă
și a luat naștere TaskRabbit.
În acel moment nu și-a dat seama că țintea de fapt
un concept mai mare, numit de ea mai târziu
servicii în rețea.
Este vorba despre cum ne folosim relațiile din mediul virtual
pentru a obține lucruri în lumea reală.
TaskRabbit le permite oamenilor să publice
sarcinile care vor să le fie îndeplinite, anunță un preț
pe care vor să-l plătească, apoi acei Rabbits verificați
licitează pentru a îndeplini sarcina.
Există un proces de intervievare riguros, în patru etape
menit să identifice oamenii foarte buni
ca asistenți personali și să elimine acei Rabbits înșelători.
Există peste 4.000 de Rabbits în SUA
și mai mult de 5.000 pe lista de așteptare.
Sarcinile postate sunt unele la care vă așteptați
cum ar fi sarcini gospodărești
sau cumparături la supermarket.
Am aflat chiar ieri că 12.500
de grămezi de haine au fost curățate și împachetate
prin intermediul TaskRabbit.
Ador faptul că sacina numărul unu, postată
de o sută de ori pe zi, este ceva ce mulți dintre noi
au realizat cu mare efort,
da, asamblarea mobilei de la IKEA.
(Râsete) (Aplauze)
Este uimitor. Râdem acum, dar Chris
câștigă 5.000$ pe lună
îndeplinind sarcini, pe lângă viața lui de zi cu zi.
70% dintre cei ce formează această nouă forță de muncă
au fost înainte șomeri sau angajați sub capacitățile lor.
Cred că TaskRabbit și alte exemple de consum în colaborare
sunt prea bune. Sunt extraordinare.
Acum, când ne gândim la asta, e uluitor
faptul că în ultimii 20 de ani am evoluat de la
a ne încrede în oamenii care distribuie informația online
la a ne încrede să dăm informații despre cardul de credit;
acum intrăm într-un al treilea val al încrederii:
conectarea unor necunoscuți demni de încredere
pentru a crea cele mai diverse
platforme împuternicite de oameni.
Această săpămană am dat peste acest studiu fascinant
al Pew Center, care dezvăluia
că un utilizator activ al Facebook e de 3 ori mai predispus
să creadă că cei mai mulți oameni sunt de încredere,
față de cineva care nu intră pe internet.
Încrederea virtuală va transforma încrederea în ceilalți
când suntem față în față.
Acum, cu tot optimismul meu, sunt o persoană optimistă,
vine o doză sănătoasă de precauție,
sau, mai degrabă, o nevoie urgentă,
de-a trata întrebări complexe și apăsătoare.
Cum ne asigurăm că identitățile noastre digitale reflectă
identitățile noastre din lumea reală? Vrem să fie identice?
Cum simulăm online construirea încrederii
ca și cum ar fi față în față?
Cum îi oprim pe cei care s-au comportat nepotrivit
într-o comunitate s-o facă sub o altă identitate?
Avem model companiile care folosesc un fel de credit rating,
înainte de a-ți oferi un abonament pentru mobil
sau un credit ipotecar; sunt platforme care depind
de tranzacții între străini și au nevoie
de un sistem care să le spună că Sebastian
și Chris sunt de încredere,
iar acel sistem este reputația.
Reputația măsoară încrederea comunității în tine.
Haideți să ne uităm la Chris.
Puteți vedea că peste 200 de persoane
l-au evaluat cu peste 4.99 puncte din 5.
Sunt peste 20 de pagini cu recenzii ale muncii sale
care îl descriu ca fiind foarte prietenos și rapid
și a ajuns la nivelul 25, cel mai înalt nivel
ceea ce îl face un SuperRabbit.
(Râsete)
Ador cuvântul ăsta, SuperRabbit.
Interesant - Chris a observat că pe măsură ce reputația sa
a crescut, i-au crescut și șansele de-a câștiga o licitație
și prețul pe care-l poate pretinde.
Cu alte cuvinte, pentru SuperRabbits, reputația
are valoare în lumea reală.
Știu la ce vă gândiți.
Că nu e ceva nou. Să ne gândim la cei mai buni vânzători
de pe eBay sau la evaluările cu stele de pe Amazon.
Diferența este că, azi, cu fiecare schimb pe care îl facem,
cu orice comentariu, cu orice activitate online,
lăsăm o urmă a reputației noastre,
a câtă încredere se poate avea în noi.
Și nu sunt doar lățimea sau volumul
informațiilor despre reputație impresionante.
Gândiți-vă: 5 milioane de nopți au fost rezervate
pe Airbnb doar în ultimele 5 luni.
30 mil. de drumuri au fost împărțite pe Carpooling.com.
Anul acesta împrumuturi de 2 mld $
se vor realiza prin împrumuturi de la egal la egal.
Asta se adună la milioane de date despre reputație
și despre cât de bine ne purtăm.
Păstrarea și corelarea urmelor de informație
lăsate în diferite locuri e o provocare
pe care trebuie să o rezolvăm.
Care sunt șansele ca Sebastian să se întrebe,
nu ar trebui să deținem datele despre reputație?
Nu ar trebui ca reputația pe care
și-a construit-o pe Airbnb să meargă cu el
de la o comuniatate la alta?
Să zicem că începe să vândă cărți second-hand
pe Amazon. De ce ar trebui să înceapă de la 0?
Ca și când m-am mutat de la New York la Sydney.
A fost ridicol. Nu puteam să obțin un abonament de mobil
pentru că istoria creditului meu nu a venit cu mine.
Eram ca o fantomă în sistem.
Nu cred că următorul stadiu
al economiei reputației este despre
multiplicarea evaluărilor fără rost.
Cine ar vrea să facă asta,
când viețile oamenilor sunt prea complexe?
Nu mă refer la adăugarea
de tweets și de prieteni fără limite.
Acelea măsoară influența și nu comportamentele
care indică dacă suntem de încredere.
Cel mai important lucru la care trebuie să ne gândim
este că reputația e în mare parte contextuală.
Doar pentru că Sebastian e o gazdă minunată,
nu înseamnă că el poate asambla mobilă de la IKEA.
Provocarea e să ne dăm seama ce date
trebuie puse în mișcare, deoarece viitorul
va fi dominat de o agregare inteligentă a reputației și
nu de un singur algoritm.
Nu va mai dura mult până vom putea să efectuăm
o căutare ca cea pe Google sau Facebook
și să avem o imagine completă a comportamentului cuiva în
diverse contexte de-a lungul timpului.
Prevăd o actualizare în timp real a cui s-a încrezut în tine,
când, unde și de ce, a fiabilității tale pe TaskRabbit
a curățeniei tale ca oaspete pe Airbnb,
a cunoștințelor pe care le arăți pe Quora sau (neclar)
vor fi toate într-un singur loc, care
va fi un fel de tablou al reputației
care va forma o imagine a capitalului tău de reputație.
Acesta este un concept pe care îl cercetez acum și
despre care scriu următoarea carte. Îl definesc
ca valoarea reputației tale, a intențiilor,
capacităților și valorilor din diferite comunități și platforme.
Asta nu e o frontieră îndepărtată.
Există companii precum Connect.Me,
Legit și TrustCloud care încearcă să afle cum
îți poți mări, monitoriza și folosi reputația online.
Cred că acest concept ar putea suna puțin
a Big Brother pentru unii și, da, există
probleme imense de transparență și intimitate
dar dacă ne putem colecționa propria reputație
putem să o controlăm mai mult și să extragem din ea
valoarea imensă pe care o aduce cu sine.
De asemenea, mai mult decât cu istoria creditului nostru,
putem chiar să ne modelăm reputația.
Gândiți-vă la Sebastian și la cum
a cumpărat pisica pentru a-și modela reputația.
Lăsând la o parte intimitatea, celălalt lucru interesant studiat
este cum împuternicim fantome digitale
oameni care, indiferent de motiv, nu sunt activi online dar
care sunt unii dintre cei mai de încredere oameni din lume?
Cum aducem contribuțiile lor la muncă,
în comunitatea lor, în familiile lor
și cum transformăm acea valoare a lor în capital de reputație?
În final, când găsim soluția, capitalul de reputație
ar putea crea o schimbare pozitivă dramatică
referitor la cine deține putere, încredere și influență.
Un scor cu trei cifre, istoria creditului nostru,
pe care oricum doar 30% dintre noi o cunosc,
nu va mai fi factorul determinant
pentru preţul lucrurilor, pentru lucrurile pe care le accesăm
şi care de multe ori ne limitează opţiunile în lume.
Reputaţia este o monedă care cred că va deveni
în secolul 21 mai puternică decât istoria creditului nostru.
Reputaţia va fi moneda care va spune
că poţi avea încredere în mine.
Cel mai interesant este că, reputaţia
este un lubrefiant socio-economic
care face să meargă consumul colaborativ,
dar sursele din care va fi generat şi aplicațiile sale
sunt mult mai mari decât spaţiul socioeconomic.
Să vă dau un exemplu din lumea recrutării,
unde reputaţia va face CV-ul să pară
o relicvă arhaică din trecut.
Acum patru ani, tech blog-erii şi antreprenorii
Joel Spolsky şi Jeff Atwood au decis să înceapă ceva
numit Stack Overflow.
Stack Overflow este o platformă unde
programatorii experimentaţi îi pot întreba
pe alți programatori buni întrebări tehnice avansate
despre tot felul de lucruri, de la pixeli la aplicații de browser.
Pe site se primesc 5.500 de întrebări zilnic şi
80% dintre ele primesc răspunsuri corecte.
Utilizatorii acumulează reputaţia în diverse feluri
dar, în principiu, prin aceea că îşi conving egalii
că ştiu despre ce vorbesc.
La câteva luni după lansarea acestui site, fondatorii
au auzit ceva interesant şi
care totuşi nu i-a surprins.
Au auzit că utilizatorii îşi puneau
scorul reputaţiei lor la începutul CV-ului
iar serviciile de recrutare căutau pe platformă
oameni cu talente unice.
Mii de programatori găsesc azi
joburi mai bune în acest fel, pentru că Stack Overflow
și reputaţia de acolo oferă un pas nepreţuit
pentru a vedea cum cineva se comportă şi
ce cred egalii săi despre el.
Principiul extins a ceea ce se întâmplă în spatele Stack Overflow
cred că este incredibil.
Oamenii încep să realizeze că reputaţia,
pe care o generează într-un anume loc, are valoare
dincolo de mediul în care a fost construită.
Este foarte interesant.
Când ne referim la super utilizatori, fie că sunt SuperRabbits
sau super oameni pe Stack Overflow sau Uberhosts,
toţi vorbesc despre cum o bună reputaţie
îi face să îşi înţeleagă mai bine puterea.
Pe Stack Overflow, creează un teren de interacţiune
care oferă celor cu talent şansa de a ajunge în vârf.
Pe Airbnb, oamenii devin deseori mai importanţi
decât spaţiile. Pe TaskRabbit,
li se oferă oamenilor control asupra activităţii lor economice.
Spre sfârşitul ceaiului meu cu Sebastian, mi-a spus cum,
în zile ploioase, când nu are clienţi în
librărie, se gândeşte la toţi oamenii din jurul lumii
care au spus un lucru minunat despre el şi
la ce înseamnă asta pentru el.
Va împlini 50 de ani anul acesta și este convins,
că bogata reputaţie pe care şi-a construit-o pe Airbnb,
îl va determina să facă ceva interesant
cu restul vieţii sale.
Există doar câteva momente în istorie
în care apare oportunitatea de-a reinventa o parte
a funcționării sistemului nostru socio-exonomic.
Trecem printr-unul dintre acele momente.
Suntem pe punctul de-a începe o revoluţie colaborativă
la fel de importantă ca revoluţia industrială.
În secolul XX, inventarea creditului tradiţional ne-a
transformat sistemul de consum şi, în multe feluri,
a controlat cine avea acces la ce.
În secolul XXI, noi reţele de încredere şi
capitalul de reputaţie pe care îl generează vor reinventa
felul în care ne raportăm la bogăţie, pieţe, putere
și identitate personală în feluri de neînchipuit.
Vă mulţumesc foarte mult! (Aplauze)
(Aplauze)