Molly Crockett: Atenție la neuro-aiureli

Creierul e omniprezent în marketingul modern: se spune că sandwich-ul cu brânză ajută în luarea deciziilor, în timp ce pe o „neuro” băutură scrie că reduce stresul. Problema e una singură, zice neurologul Molly Crockett: beneficiile acestor „neuro-întăritori” nu sunt dovedite științific. În acest discurs țintit, Crockett prezintă limitele interpretării datelor neurologice și motivul pentru care trebuie să ținem seama de ele.

Sunt cercetător în neuroștiință.
Studiez luarea deciziilor.

Fac experimente pentru a testa cum influențează

diferite substanțe chimice din creier
deciziile pe care le luăm.

Sunt aici să vă dezvălui secretul
succesului luării deciziilor:

sandwich-ul cu brânză.

Așa este. Potrivit oamenilor de știință, sandwich-ul cu brânză

este soluția tuturor deciziilor grele.

De unde știu? Eu sunt cea care a realizat studiul.

Cu câțiva ani în urmă, împreună cu colegii
am fost interesați

în modul de influențare a unei substanțe
din creier numită serotonină

a deciziilor oamenilor în situații sociale.

Mai exact, am vrut să știm cum afectează serotonina

modul de reacție al oamenilor
când aceștia sunt tratați nedrept.

Am făcut un experiment.

Am manipulat nivelul de serotonină
oferindu-le oamenilor

această băutură grețoasă
cu gust artificial de lămâie,

care inhibă materia primă a serotoninei

în creier.

Aminoacidul numit triptofan.

Am găsit că atunci când nivelul
de triptofan era scăzut,

oamenii aveau o tendință
mai mare de-a se răzbuna

când erau trataţi nedrept.

Acesta a fost studiul
și iată unele dintre titlurile

care au ieşit ulterior.

(„Un sandwich cu brânză e totul
pentru a lua decizii bune”)

(„Bunul prieten, brânza”)

(„Consumul de brânză și carne poate stimula
auto-controlul") V-aţi pute întreba, am omis ceva?

(„Oficial! Ciocolata te face să nu mai fii morocănos”)
Brânză? Ciocolată? De unde aceste concluzii?

Asta m-am întrebat și eu când au apărut

deoarece studiul nostru n-a avut nimic de-a face
cu brânza sau ciocolata.

Am dat subiecților această băutură cu gust oribil

care le-a controlat nivelul de triptofan.

Dar iată că triptofanul
întâmplător se găsește

şi în brânză şi ciocolată.

Și, desigur, când știința spune că brânza și ciocolata

ajută la luarea deciziilor mai bune,
asta sigur captează atenția.

Deci iată:

evoluția unui titlu.

Când s-a întâmplat asta, o parte din mine a zis:

„Ei bine, ce-i așa mare scofală?”

Mass-media a simplificat excesiv câteva lucruri,
dar, în cele din urmă,

e doar o altă știre de senzație.

Și cred că mulți oameni de știință
au această atitudine.

Dar problema e că asemenea lucruri
se întâmplă tot timpul

și afectează nu doar știrile pe care le citiți,

ci și produsele pe care le vedeți pe rafturi.

Când aceste titluri au început să apară,

au început să sune comercianții.

Mă întrebau dacă aș fi dispusă
să întăresc din punct de vedere științific

că apa îmbuteliată stimulează spiritul.

Sau să merg la televiziune pentru a demonstra,

în fața unei audiențe live,

că mâncarea preferată te face
într-adevăr să te simți mai bine.

Acești oameni erau bine intenționați,
dar dacă le-aș fi acceptat invitațiile,

aș fi trecut dincolo de știință,

iar oamenii de știință buni sunt atenți
să nu facă asta.

Cu toate acestea, neuroștiința
apare tot mai mult în marketing.

Iată un exemplu: Neuro-băuturi,

o linie de produse, inclusiv aici, Neuro Bliss,

care, potrivit etichetei sale,
ajută la reducerea stresului,

îmbunătățește starea de spirit, puterea de concentrare

și determină o atitudine pozitivă.

Trebuie să spun, sună minunat. (Râsete)

Le-aș fi putut folosi pe toate cu 10 minute în urmă.

Deci, când am văzut asta în magazinul meu,
în mod natural,

am fost curioasă care sunt datele științifice
ce susțin aceste afirmații.

Am intrat pe site-ul companiei pentru a găsi

studiile de control ale produselor lor.

Dar nu am găsit niciunul.

Cu sau fără studii, aceste afirmații
sunt afișate vizibil pe etichetă

chiar lângă o imagine a creierului.

Se constată că imaginile de creier
au proprietăți speciale.

Un cuplu de cercetători a cerut câtorva sute de persoane

să citească un articol științific.

Pentru jumătate din oameni,
articolul a inclus o imagine a creierului,

pentru cealaltă jumătate, a fost același articol

dar fără imaginea creierului.

La sfârșit — vedeți unde bat —

oamenii au fost întrebați dacă au fost de acord

cu concluziile articolului.

Aici e cât de mult oamenii sunt de acord cu concluziile

fără imagine.

Și aici e cât de mult sunt de acord cu același articol

care a inclus o imagine de creier.

Deci, mesajul principal aici este:

„Vrei să se vândă? Pune un creier pe el.”

dați-mi voie să fac aici o pauză
să vă spun

că neurologia a avansat foarte mult în ultimele decenii

și descoperim tot timpul lucruri uimitoare

despre creier.

Cum ar fi, doar cu câteva săptămâni
în urmă, neurocercetătorii la MIT

și-au dat seama cum să modifice
obiceiurile șobolanilor

doar prin controlul activității neuronale
într-o anumită parte a creierului lor.

Chestii foarte mișto.

Dar ceea ce promite neurologia a dus la așteptări

cu adevărat mari și la pretenții
exagerate, nedovedite.

Deci, am de gând să vă arăt cum să decelați

câteva mutări clasice, argumente logice chiar,

pentru ce a fost divers denumit neuro-nonsens,

neuro-tâmpenie sau, preferata mea personală, neuro-aiureală.

Prima afirmație nedovedită susține
că se poate scana creierul

pentru a citi gândurile și sentimentele oamenilor.

Iată un studiu publicat de o echipă de cercetători

într-o pagină a ziarului New York Times.

Titlu? „Vă iubiți iPhone-ul. Chiar așa.”

A devenit rapid cel mai vehiculat
prin e-mail articol al site-ului.

Deci, cum au ajuns ei la această concluzie?

Au pus 16 persoane într-un tomograf

și l-au arătat videouri cu iPhone-uri care sună.

Scanările cerebrale au evidențiat
activarea unei părți a creierului

numită insula, o regiune care, spun ei,

e legată de sentimentele de dragoste și compasiune.

Deci, au concluzionat că,
producându-se o activare în insula,

subiecții își iubesc iPhone-urile.

Există o singură problemă
cu acest tip de raționament,

și-anume că insula e în legătură
cu multe lucruri.

Sigur, e implicată în sentimentele pozitive

cum ar fi dragostea și compasiunea,

dar e implicată și în tone de alte procese,

ca memorie, limbaj, atenție,

chiar furie, dezgust şi durere.

Așa că, pe baza aceluiași raționament,
aș putea la fel de bine să trag concluzia

că vă urâți iPhone-ul.

Esența e că atunci când vedeți activare în insula,

nu puteți alege explicația preferată

din această listă foarte lungă.

Colegii mei Tal Yarkoni și Russ Poldrack

au arătat că insula apare în aproape o treime

din toate studiile de imagistică ce au fost publicate.

Deci șansele sunt foarte, foarte mari

că insula dumneavoastră
să se activeze chiar acum,

dar nu m-aș îmbăta cu apă rece

să cred că aceasta înseamnă
că mă iubiți cu-adevărat.

Venind vorba de dragoste și creier,

există un cercetător, cunoscut pentru unii
sub numele de Dr. Love,

care susține că oamenii de știință au găsit liantul

ce ține societatea laolaltă,

sursa iubirii și prosperității.

De data asta nu-i vorba de sandwich-ul cu brânză.

Nu, este hormonul numit oxitocină.

Probabil ați auzit de el.

Deci, Dr. Love argumentează pe baza unor studii

ce arată că atunci când crește nivelul oxitocinei,

crește gradul lor de încredere,
empatie și cooperare.

El a denumit oxitocina „molecula moralei”.

Aceste studii sunt validate științific

și au fost replicate, dar nu-i tot ce se știe.

Alte studii au arătat că stimularea oxitocinei

duce la creșterea invidiei,
a bucuriei pentru necazul altuia.

Oxitocina poate duce la partinitate,
la favorizarea propriului grup

în detrimentul altor grupuri.

În unele cazuri, oxitocina
poate chiar reduce cooperarea.

Deci, pe baza acestor studii,
aș putea spune că oxitocina

este molecula imoralității
și m-aș putea numi și Dr. Strangelove.

(Râsete)

Vedem pe prima pagină tot felul de neuro-aiureli.

Le vedem în supermarketuri,
pe coperțile cărților.

Ce se poate spune despre cabinetele medicale?

Imagistica SPECT e o tehnologie de scanare a creierului

ce utilizează o substanță de contrast radioactivă

pentru a urmări fluxul sangvin în creier.

Pentru un preț de nimic de doar câteva mii de dolari,

există în SUA cabinete care vă vor oferi

o scanare SPECT, folosind imaginea

pentru a vă ajuta în diagnosticarea problemelor.

Aceste scanări, zic acele clinici, pot ajuta

la prevenirea bolii Alzheimer,

la rezolvarea problemelor
de greutate corporală și dependență,

la depășirea conflictelor în căsnicie

și, desigur, la tratarea multor afecțiuni psihice,

de la depresie, la anxietate și ADHD.

Sună grozav. Mulți de oameni sunt de acord.

Unele dintre aceste cabinete încasează

zeci de milioane de dolari pe an
din această afacere.

Problema e una singură.

În neuroștiință există un consens larg

asupra faptului că nu putem
încă diagnostica boli psihice

pe baza unei singure scanări ale creierului.

Dar în aceste cabinete au fost tratați

până în prezent zeci de mii de pacienți,

printre care și mulți copii,

iar imagistica SPECT implică
injectarea unei substanțe radioactive,

expunând astfel pacienții la radiații potențial dăunătoare.

Fiind neurolog, sunt mai entuziasmată decât majoritatea

de posibilitatea neuroștiinței de a trata afecțiuni psihice

și poate chiar de a ne face mai buni și mai inteligenți.

Și dacă într-o bună zi vom putea spune
că brânza și ciocolata

ne ajută să luăm decizii mai bune,
puteți conta pe mine.

Dar nu suntem acolo încă.

Nu am găsit încă în creier butonul „cumpără”,

nu putem spune dacă cineva minte sau e îndrăgostit

doar pe baza unor scanări ale creierului

și nu putem face din păcătoși sfinți, cu hormoni.

Poate într-o zi vom putea, dar până atunci,

trebuie să fim atenți să nu lăsăm niște afirmații supralicitate

să distragă atenția și resursele de la știința adevărată

care e în joc pe termen mult mai lung.

Și aici puteți interveni voi.

Dacă unii încearcă să vă vândă ceva
cu un creier pe el,

nu-i credeți doar pe cuvânt.

Puneți întrebări dificile. Cereți să vă arate dovada.

Rugați-i să vă spună și partea omisă din prezentare.

Răspunsurile n-ar trebui să fie simple,
deoarece creierul nu e simplu.

Dar asta oricum nu ne va opri să-l deslușim.

Vă mulțumesc. (Aplauze)