Sunt cercetător în neuroștiință. Studiez luarea deciziilor. Fac experimente pentru a testa cum influențează diferite substanțe chimice din creier deciziile pe care le luăm. Sunt aici să vă dezvălui secretul succesului luării deciziilor: sandwich-ul cu brânză. Așa este. Potrivit oamenilor de știință, sandwich-ul cu brânză este soluția tuturor deciziilor grele. De unde știu? Eu sunt cea care a realizat studiul. Cu câțiva ani în urmă, împreună cu colegii am fost interesați în modul de influențare a unei substanțe din creier numită serotonină a deciziilor oamenilor în situații sociale. Mai exact, am vrut să știm cum afectează serotonina modul de reacție al oamenilor când aceștia sunt tratați nedrept. Am făcut un experiment. Am manipulat nivelul de serotonină oferindu-le oamenilor această băutură grețoasă cu gust artificial de lămâie, care inhibă materia primă a serotoninei în creier. Aminoacidul numit triptofan. Am găsit că atunci când nivelul de triptofan era scăzut, oamenii aveau o tendință mai mare de-a se răzbuna când erau trataţi nedrept. Acesta a fost studiul și iată unele dintre titlurile care au ieşit ulterior. („Un sandwich cu brânză e totul pentru a lua decizii bune”) („Bunul prieten, brânza”) („Consumul de brânză și carne poate stimula auto-controlul") V-aţi pute întreba, am omis ceva? („Oficial! Ciocolata te face să nu mai fii morocănos”) Brânză? Ciocolată? De unde aceste concluzii? Asta m-am întrebat și eu când au apărut deoarece studiul nostru n-a avut nimic de-a face cu brânza sau ciocolata. Am dat subiecților această băutură cu gust oribil care le-a controlat nivelul de triptofan. Dar iată că triptofanul întâmplător se găsește şi în brânză şi ciocolată. Și, desigur, când știința spune că brânza și ciocolata ajută la luarea deciziilor mai bune, asta sigur captează atenția. Deci iată: evoluția unui titlu. Când s-a întâmplat asta, o parte din mine a zis: „Ei bine, ce-i așa mare scofală?” Mass-media a simplificat excesiv câteva lucruri, dar, în cele din urmă, e doar o altă știre de senzație. Și cred că mulți oameni de știință au această atitudine. Dar problema e că asemenea lucruri se întâmplă tot timpul și afectează nu doar știrile pe care le citiți, ci și produsele pe care le vedeți pe rafturi. Când aceste titluri au început să apară, au început să sune comercianții. Mă întrebau dacă aș fi dispusă să întăresc din punct de vedere științific că apa îmbuteliată stimulează spiritul. Sau să merg la televiziune pentru a demonstra, în fața unei audiențe live, că mâncarea preferată te face într-adevăr să te simți mai bine. Acești oameni erau bine intenționați, dar dacă le-aș fi acceptat invitațiile, aș fi trecut dincolo de știință, iar oamenii de știință buni sunt atenți să nu facă asta. Cu toate acestea, neuroștiința apare tot mai mult în marketing. Iată un exemplu: Neuro-băuturi, o linie de produse, inclusiv aici, Neuro Bliss, care, potrivit etichetei sale, ajută la reducerea stresului, îmbunătățește starea de spirit, puterea de concentrare și determină o atitudine pozitivă. Trebuie să spun, sună minunat. (Râsete) Le-aș fi putut folosi pe toate cu 10 minute în urmă. Deci, când am văzut asta în magazinul meu, în mod natural, am fost curioasă care sunt datele științifice ce susțin aceste afirmații. Am intrat pe site-ul companiei pentru a găsi studiile de control ale produselor lor. Dar nu am găsit niciunul. Cu sau fără studii, aceste afirmații sunt afișate vizibil pe etichetă chiar lângă o imagine a creierului. Se constată că imaginile de creier au proprietăți speciale. Un cuplu de cercetători a cerut câtorva sute de persoane să citească un articol științific. Pentru jumătate din oameni, articolul a inclus o imagine a creierului, pentru cealaltă jumătate, a fost același articol dar fără imaginea creierului. La sfârșit — vedeți unde bat — oamenii au fost întrebați dacă au fost de acord cu concluziile articolului. Aici e cât de mult oamenii sunt de acord cu concluziile fără imagine. Și aici e cât de mult sunt de acord cu același articol care a inclus o imagine de creier. Deci, mesajul principal aici este: „Vrei să se vândă? Pune un creier pe el.” dați-mi voie să fac aici o pauză să vă spun că neurologia a avansat foarte mult în ultimele decenii și descoperim tot timpul lucruri uimitoare despre creier. Cum ar fi, doar cu câteva săptămâni în urmă, neurocercetătorii la MIT și-au dat seama cum să modifice obiceiurile șobolanilor doar prin controlul activității neuronale într-o anumită parte a creierului lor. Chestii foarte mișto. Dar ceea ce promite neurologia a dus la așteptări cu adevărat mari și la pretenții exagerate, nedovedite. Deci, am de gând să vă arăt cum să decelați câteva mutări clasice, argumente logice chiar, pentru ce a fost divers denumit neuro-nonsens, neuro-tâmpenie sau, preferata mea personală, neuro-aiureală. Prima afirmație nedovedită susține că se poate scana creierul pentru a citi gândurile și sentimentele oamenilor. Iată un studiu publicat de o echipă de cercetători într-o pagină a ziarului New York Times. Titlu? „Vă iubiți iPhone-ul. Chiar așa.” A devenit rapid cel mai vehiculat prin e-mail articol al site-ului. Deci, cum au ajuns ei la această concluzie? Au pus 16 persoane într-un tomograf și l-au arătat videouri cu iPhone-uri care sună. Scanările cerebrale au evidențiat activarea unei părți a creierului numită insula, o regiune care, spun ei, e legată de sentimentele de dragoste și compasiune. Deci, au concluzionat că, producându-se o activare în insula, subiecții își iubesc iPhone-urile. Există o singură problemă cu acest tip de raționament, și-anume că insula e în legătură cu multe lucruri. Sigur, e implicată în sentimentele pozitive cum ar fi dragostea și compasiunea, dar e implicată și în tone de alte procese, ca memorie, limbaj, atenție, chiar furie, dezgust şi durere. Așa că, pe baza aceluiași raționament, aș putea la fel de bine să trag concluzia că vă urâți iPhone-ul. Esența e că atunci când vedeți activare în insula, nu puteți alege explicația preferată din această listă foarte lungă. Colegii mei Tal Yarkoni și Russ Poldrack au arătat că insula apare în aproape o treime din toate studiile de imagistică ce au fost publicate. Deci șansele sunt foarte, foarte mari că insula dumneavoastră să se activeze chiar acum, dar nu m-aș îmbăta cu apă rece să cred că aceasta înseamnă că mă iubiți cu-adevărat. Venind vorba de dragoste și creier, există un cercetător, cunoscut pentru unii sub numele de Dr. Love, care susține că oamenii de știință au găsit liantul ce ține societatea laolaltă, sursa iubirii și prosperității. De data asta nu-i vorba de sandwich-ul cu brânză. Nu, este hormonul numit oxitocină. Probabil ați auzit de el. Deci, Dr. Love argumentează pe baza unor studii ce arată că atunci când crește nivelul oxitocinei, crește gradul lor de încredere, empatie și cooperare. El a denumit oxitocina „molecula moralei”. Aceste studii sunt validate științific și au fost replicate, dar nu-i tot ce se știe. Alte studii au arătat că stimularea oxitocinei duce la creșterea invidiei, a bucuriei pentru necazul altuia. Oxitocina poate duce la partinitate, la favorizarea propriului grup în detrimentul altor grupuri. În unele cazuri, oxitocina poate chiar reduce cooperarea. Deci, pe baza acestor studii, aș putea spune că oxitocina este molecula imoralității și m-aș putea numi și Dr. Strangelove. (Râsete) Vedem pe prima pagină tot felul de neuro-aiureli. Le vedem în supermarketuri, pe coperțile cărților. Ce se poate spune despre cabinetele medicale? Imagistica SPECT e o tehnologie de scanare a creierului ce utilizează o substanță de contrast radioactivă pentru a urmări fluxul sangvin în creier. Pentru un preț de nimic de doar câteva mii de dolari, există în SUA cabinete care vă vor oferi o scanare SPECT, folosind imaginea pentru a vă ajuta în diagnosticarea problemelor. Aceste scanări, zic acele clinici, pot ajuta la prevenirea bolii Alzheimer, la rezolvarea problemelor de greutate corporală și dependență, la depășirea conflictelor în căsnicie și, desigur, la tratarea multor afecțiuni psihice, de la depresie, la anxietate și ADHD. Sună grozav. Mulți de oameni sunt de acord. Unele dintre aceste cabinete încasează zeci de milioane de dolari pe an din această afacere. Problema e una singură. În neuroștiință există un consens larg asupra faptului că nu putem încă diagnostica boli psihice pe baza unei singure scanări ale creierului. Dar în aceste cabinete au fost tratați până în prezent zeci de mii de pacienți, printre care și mulți copii, iar imagistica SPECT implică injectarea unei substanțe radioactive, expunând astfel pacienții la radiații potențial dăunătoare. Fiind neurolog, sunt mai entuziasmată decât majoritatea de posibilitatea neuroștiinței de a trata afecțiuni psihice și poate chiar de a ne face mai buni și mai inteligenți. Și dacă într-o bună zi vom putea spune că brânza și ciocolata ne ajută să luăm decizii mai bune, puteți conta pe mine. Dar nu suntem acolo încă. Nu am găsit încă în creier butonul „cumpără”, nu putem spune dacă cineva minte sau e îndrăgostit doar pe baza unor scanări ale creierului și nu putem face din păcătoși sfinți, cu hormoni. Poate într-o zi vom putea, dar până atunci, trebuie să fim atenți să nu lăsăm niște afirmații supralicitate să distragă atenția și resursele de la știința adevărată care e în joc pe termen mult mai lung. Și aici puteți interveni voi. Dacă unii încearcă să vă vândă ceva cu un creier pe el, nu-i credeți doar pe cuvânt. Puneți întrebări dificile. Cereți să vă arate dovada. Rugați-i să vă spună și partea omisă din prezentare. Răspunsurile n-ar trebui să fie simple, deoarece creierul nu e simplu. Dar asta oricum nu ne va opri să-l deslușim. Vă mulțumesc. (Aplauze)