Speak to the heart | Marleen Laschet | TEDxTrondheim

Acest discurs a fost susținut la un eveniment TEDx utilizând formatul de conferințe TED , dar organizat în mod independent de o comunitate locală. Aflați mai multe la http://ted.com/tedx

Despre aromele limbilor străine și despre cum o broască bolnavă iți poate purta noroc.
Marleen este filolog și expert în comunicare, cu pasiune pentru arta narativă și limbi străine.
Pe blogul său, scrie cu o tentă de umor, despre bucuriile și beneficiile multilingvismului și despre diferențele culturale. Povestirile sale sunt inspirate din experiențele sale culturale și lingvistice în calitate de poliglot.

Aproximativ 365 milioane de oameni
au engleza ca limbă maternă.

Mai mult de alte două miliarde
învață și vorbesc engleza

ca a doua sau a treia limbă.

Dacă vorbești engleza

te poți face înțeles
de aproape 2.5 miliarde de oameni.

De ce ai mai avea nevoie să înveți
o altă limbă străină?

Nu ar fi doar
o mare pierdere de timp?

Nelson Mandela a fost foarte criticat

de negrii sud-africani
pentru că vorbea afrikaans.

El a răspuns:

„Când vorbești unui om
într-o limbă pe care o înțelege,

ajungi la mintea lui.

Când îi vorbești în limba lui,

ajungi la inima lui."

Deci uite cum stă treaba:

dacă vrei să câștigi simpatia cuiva

trebuie să îi vorbești inimii.

Papii știu asta.

Ioan Paul al II-lea vorbea
vreo zece limbi străine fluent

și alte câteva
la un nivel de bază.

Oriunde mergea
saluta oamenii

folosind câteva propoziții
în limba lor maternă,

iar acesta a fost un element cheie
al popularității lui.

Cei care au soacre din altă țară

sau viitoare soacre străine
știu şi ei asta.

Poate vorbesc în engleză
cu iubitele lor,

dar dacă vor să se pună bine
cu mamele fetelor,

tinerii sunt dispuși să învețe
cele mai extravagante limbi,

chiar și olandeza.

(Râsete)

Și de obicei chiar funcționează.

De ce?

Ei bine, limba noastră maternă
este total împletită

cu personalitatea noastră,
cu identitatea noastră.

Întreaga noastră istorie personală
este adânc înrădăcinată,

este îmbibată în limba noastră maternă.

Sunt atât de multe amintiri și emoții
legate de cuvinte, expresii,

chiar și de gramatica
cu care am crescut.

Așadar, dacă înveți
limba altcuiva,

arăți un interes sincer

față de cultura și personalitatea lor.

Care soacră nu ar fi încântată?

Când auzi propria ta limbă
te simți conectat.

Atunci când călătorești,

și zile sau săptămâni la rând
ai vorbit o limbă străină,

momentul ăla când te urci în avion

și personalul de zbor
te salută în limba ta,

simți că mergi acasă.

Dacă limbile materne ar avea arome

cred că ar mirosi a prăjituri,

și a supă de pui reconfortantă

și a parfumul bunicii,

sau poate chiar un pic a naftalină.

Acesta ar putea fi motivul
pentru care limbile construite,

ca Esperanto, nu au fost aşa de populare
cum ar fi fost de așteptat.

Indiferent cât de bine construită,

simplă și ușor de învățat,

nicio țară nu a adoptat vreodată
ca proprie o limba artificială.

Și nici ca o limbă străină
să fie predată în mod sistematic

pe scară largă
pentru o foarte lungă perioadă de timp,

cu toate că s-a încercat.

Dar cumva, în ciuda
problemelor din limbile materne,

ca nereguli enervante,

contradicții între
ortografie și pronunție,

uneori și complexitatea absurdă
a gramaticii,

cu toate astea

preferăm să învățăm limbi
care au crescut natural odată cu oamenii.

Limbile construite vorbesc minții.

Limbile materne au aromă de prăjituri.

Pentru Nelson Mandela a învăța afrikaans
însemna ,,să iți cunoști inamicul"

El spunea: ,,Trebuie să știi
limba lor și pasiunile lor,

speranțele și fricile lor
dacă vrei să îi învingi."

Așa a făcut.
A funcționat.

Dar nu este mereu vorba de inamici, nu?

Este valabil pentru
toate felurile de relații umane.

Aș fi ultima persoană în a susține
că soacrele sunt inamice

ca regulă.

Acum șapte sau opt ani

mergeam cu maşina prin Polonia
cu familia mea.

Magazinele aproape închideau,
iar noi trebuia să cumpărăm mâncare.

Într-un final, am văzut un supermarket
pe partea cealaltă a străzii.

Singura cale de a ajunge acolo la timp
era să întoarcem.

Ceea ce am și făcut.

Probabil era periculos.

Era clar ilegal.

În parcare, nici măcar
nu apucasem să opresc motorul,

am auzit un cioc-cioc.

Am lăsat geamul în jos
și două perechi de ochi au apărut.

Fiecare pereche de ochi
aparținea unui polițist

Nu pot spune că
am fost vreodată fluentă în poloneză

nici chiar în situații mai bune,

dar reușeam să port o conversație simplă.

Dar în acea situație,
cu musca pe căciulă,

față în față cu oamenii legii
în uniformă

orice cuvânt potrivit știut în poloneză
a dispărut din mintea mea.

Și totuși nu m-am gândit deloc

să fac față acestei situații în engleză.

Cu siguranță în engleză
aș fi putut comunica mai ușor,

dar aș fi putut
pune în dificultate polițistul.

Așa că eram hotărâtă
să rămân la poloneză.

Cum?

Acel colțișor de poloneză din
creierul meu părea gol.

Cu o singură excepție.

Știam ceva
ce repetasem atât de des

încât aș fi putut recita și în somn.

Era o poezie pentru copii

despre o broască bolnavă.

(Râsete)

Doar atât mai știam.

Știu că a fost o alegere ciudată,
dar am început:

(poloneză)
,,O broască s-a simțit rău

la doctor s-a dus
că-i e rău a spus

pentru că tinerețea i s-a dus
doctorul ochelarii și-a pus."

Am aruncat o privire spre polițiști.

Iar ei se holbau la mine.

(Râsete)

Îmi aduc aminte că
unul din ei se scărpina în cap.

Apoi au zâmbit.

Au zâmbit!

Iar asta
m-a făcut să mă simt mai ușurată

destul încât
câteva cuvinte mai relevante

să îmi apară din nou în minte

Am reușit să bâlbâi
câteva jumătăți de propoziții ca:

,,rău ne pare, nevoie de mâncare,
nu mai facem."

M-au lăsat în pace.

În timp ce fugeam spre magazin, aud:
(poloneză) „Szczęśliwej podróży!"

„Drum bun!"

Intenția mea nu e să vă conving
să învățați limbi străine

ca să puteți călători în jurul lumii,
să încălcați legi și să scăpați.

Dar acest mic episod arată
cum câteva cuvinte,

chiar dacă simple sau stupide,
doar câteva cuvinte

pot merge direct la inimă
și să o topească.

Apropos, aveam totuşi o alternativă
la broasca bolnavă.

Mai era ceva
ce știam la fel de bine:

un cântec despre băutură.

(Râsete)

Dar cu siguranță
nu mi-ar fi adus un zâmbet

probabil o vizită
la poliția locală

pentru un test de sânge.

Nu trebuie să înveți multe limbi

și nu trebuie să le știi foarte bine.

Puțin poate însemna foarte mult.

Zece cuvinte spuse inimii
au un impact mai mare

decât o mie de cuvinte spuse minții.

Poți alege oricând engleza
și să fii undeva la jumătate.

Dar poţi alege să fii persoana
care trece peste acea jumătate

și să te apropii de noua cunoştinţă
sau adversar, oricine ar fi,

să îi întâmpini pe teritoriul lor.

Să vorbești pe limba lor
nu te face mai slab,

ci demonstrează că eşti puternic.

Persoana care are curajul
și face efortul să depășeacă pragul

e cea care câștigă în final.

Nu-ți fie frică să faci greșeli.
Greșelile te fac uman.

Iar în acest caz există un bonus:

Dacă faci o greșeală încercând,

dai șansa celorlalți să te ajute
și să te cunoască.

Astfel contactul pe care tocmai
l-ai inițiat e mai puternic.

Deci, vrei să te faci înţeles,

sau vrei să creezi legături?

Să continuăm să învățăm
și să folosim engleza.

Să putem interacționa cu audiențe mixte
așa cum facem aici la TEDx.

Engleza este un instrument puternic
pentru împărtășirea cunoștințelor,

pentru convențiile internaționale,
pentru problemele globale.

În plus, engleza este autostrada către
365 milioane de inimi.

Pentru 365 milioane de oameni,
limba engleză are aromă de prăjituri.

Dar de ce să ne oprim aici?

De ce să nu mai facem puțin efort

și să învățăm măcar
încă o limbă străină?

Sunt multe arome de prăjituri în lume.

Haideți să gustăm una nouă.

Mulțumesc.

(Aplauze)