Ce e sindromul impostorului și cum poate fi combătut? - Elizabeth Cox

Vezi întreaga lecție: https://ed.ted.com/lessons/what-is-imposter-syndrome-and-how-can-you-combat-it-elizabeth-cox

Chiar după ce a scris 11 cărți și a câștigat câteva premii, Maya Angelou nu a putut să scape de îndoiala că nu își merită reușitele. Acest sentiment de impostură e extrem de comun. De ce nu putem scăpa mulți dintre noi de sentimentul că ideile și aptitudinile noastre nu sunt demne de atenția celorlalți? Elizabeth Cox descrie psihologia din spatele sindromului impostorului și ce poți să faci ca să îl combați.

Lecție de Elizabeth Cox, regizată de Sharon Colman.

Chiar și după ce a scris 11 cărți
și a câștigat câteva premii de prestigiu,

Maya Angelou nu a putut să scape
de îndoiala sâcâitoare

că nu își merita reușitele.

Albert Einstein a trecut
prin ceva asemănător:

s-a autodescris drept un escroc involuntar

a cărui muncă era nedemnă
de a primi atâta atenție.

Reușite de calibrul lui Angelou
sau Einstein sunt rare,

dar sentimentul de impostură
este extrem de comun.

De ce nu putem mulți dintre noi
să scăpăm de sentimentul

că nu ne merităm succesul

sau că ideile și aptitudinile noastre
nu sunt demne de atenția celorlalți?

Psihologul Pauline Rose Clance
a fost prima care a studiat

acest sentiment de nesiguranță.

În experiența sa de terapeut,

a observat că muți dintre pacienții
studenți aveau în comun o preocupare:

deși aveau note mari,

nu credeau că îți merită locul
în universitate.

Unii chiar credeau că admiterea lor
a fost o greșeală.

Deși Clance știa că aceste gânduri
erau nefondate,

ea și-a amintit că se simțea
la fel în facultate.

Ea și pacienții săi au experimentat
ceva ce e recunoscut după mai multe nume:

fenomenul impostorului,

experiența impostorului

și sindromul impostorului.

Împreună cu colega Suzanne Imes,

Clance a studiat prima oară
studentele și profesoarele.

Rezultatele au arătat
existența unui sentiment

generalizat de impostură
în aceste grupuri.

De la primul lor studiu,

același lucru a fost descoperit
indiferent de gen,

rasă,

vârstă,

și într-o mare gamă de profesii,

deși ar putea fi mai prevalent
și ar putea afecta disproporționat

grupurile subreprezentate
și dezavantajate.

A-l numi sindrom înseamnă
să-i minimizezi răspândirea generală.

Nu e o boală sau o anormalitate,

și nu e în mod necesar
asociat cu depresia,

anxietatea

sau stima de sine.

De unde vin aceste sentimente
de impostură?

Oamenii care sunt foarte calificați
sau realizați

tind să creadă că și ceilalți
sunt la fel de calificați.

Acest lucru poate degenera în senzația
că nu merită să fie răsplătiți

și să li se ofere oportunități
în fața altor oameni.

Și la fel cum Angelou
și Einstein au experimentat,

nu există un nivel al succesului

ce elimină aceste sentimente.

Sentimentul de impostură nu apare
doar la indivizii foarte pregătiți.

Toată lumea e susceptibilă unui fenomen
denumit ignoranță pluralistă,

în care fiecare se îndoiește de sine,

dar cred că sunt singurii care simt asta

deoarece nimeni nu își exprimă îndoielile.

Deoarece e greu să știm cât de mult
muncesc colegii noștri,

cât de dificile li se par anumite sarcini,

sau cât de mult se îndoiesc de sine,

nu e ușor să scapi de sentimentul
că suntem mai puțin capabili

decât oamenii din jurul nostru.

Sentimente intense de impostură

pot împiedica oamenii
să împărtășească idei grozave

sau să se înscrie pentru un loc de muncă
sau un program unde ar putea excela.

Cel puțin până acum,

cea mai ușoară metodă de a combate
sindromul impostorului

e să vorbești despre el.

Mulți oameni care suferă
de sindromul impostorului

se tem că dacă întreabă
despre performanțele lor,

temerile lor se vor confirma.

Și chiar atunci când primesc
un răspuns bun,

de obicei nu ajută la atenuarea
sentimentului de impostură.

Dar de cealaltă parte,

cunoașterea că un consultant sau un mentor
a experimentat sentimentul de impostură

poate ajuta în eliminarea sentimentului.

La fel și în cazul colegilor.

Chiar și aflarea că există un termen
pentru acest sentiment

poate fi o eliberare minunată.

Odată ce cunoști fenomenul,

poți combate propriul tău
sindrom al impostorului

prin colecționarea și reamintirea
reacțiilor pozitive.

Un om de știință ce dădea vina pe el
pentru problemele din laboratorul său

a început să analizeze cauzele
de fiecare dată când ceva mergea rău.

Apoi a realizat că majoritatea problemelor

erau cauzate de defecțiuni
ale echipamentelor

și și-a recunoscut propria competență.

Poate nu vom putea înlătura
complet niciodată aceste sentimente,

dar putem avea conversații deschise

despre provocările academice
sau profesionale.

Odată cu creșterea conștientizării
frecvenței crescute a acestor experiențe,

poate ne vom simți mai liberi să fim
sinceri despre sentimentele noastre

și să ne crească încrederea
în câteva adevăruri simple:

ești talentat,

ești capabil

și locul tău e aici.