Chiar și după ce a scris 11 cărți
și a câștigat câteva premii de prestigiu,
Maya Angelou nu a putut să scape
de îndoiala sâcâitoare
că nu își merita reușitele.
Albert Einstein a trecut
prin ceva asemănător:
s-a autodescris drept un escroc involuntar
a cărui muncă era nedemnă
de a primi atâta atenție.
Reușite de calibrul lui Angelou
sau Einstein sunt rare,
dar sentimentul de impostură
este extrem de comun.
De ce nu putem mulți dintre noi
să scăpăm de sentimentul
că nu ne merităm succesul
sau că ideile și aptitudinile noastre
nu sunt demne de atenția celorlalți?
Psihologul Pauline Rose Clance
a fost prima care a studiat
acest sentiment de nesiguranță.
În experiența sa de terapeut,
a observat că muți dintre pacienții
studenți aveau în comun o preocupare:
deși aveau note mari,
nu credeau că îți merită locul
în universitate.
Unii chiar credeau că admiterea lor
a fost o greșeală.
Deși Clance știa că aceste gânduri
erau nefondate,
ea și-a amintit că se simțea
la fel în facultate.
Ea și pacienții săi au experimentat
ceva ce e recunoscut după mai multe nume:
fenomenul impostorului,
experiența impostorului
și sindromul impostorului.
Împreună cu colega Suzanne Imes,
Clance a studiat prima oară
studentele și profesoarele.
Rezultatele au arătat
existența unui sentiment
generalizat de impostură
în aceste grupuri.
De la primul lor studiu,
același lucru a fost descoperit
indiferent de gen,
rasă,
vârstă,
și într-o mare gamă de profesii,
deși ar putea fi mai prevalent
și ar putea afecta disproporționat
grupurile subreprezentate
și dezavantajate.
A-l numi sindrom înseamnă
să-i minimizezi răspândirea generală.
Nu e o boală sau o anormalitate,
și nu e în mod necesar
asociat cu depresia,
anxietatea
sau stima de sine.
De unde vin aceste sentimente
de impostură?
Oamenii care sunt foarte calificați
sau realizați
tind să creadă că și ceilalți
sunt la fel de calificați.
Acest lucru poate degenera în senzația
că nu merită să fie răsplătiți
și să li se ofere oportunități
în fața altor oameni.
Și la fel cum Angelou
și Einstein au experimentat,
nu există un nivel al succesului
ce elimină aceste sentimente.
Sentimentul de impostură nu apare
doar la indivizii foarte pregătiți.
Toată lumea e susceptibilă unui fenomen
denumit ignoranță pluralistă,
în care fiecare se îndoiește de sine,
dar cred că sunt singurii care simt asta
deoarece nimeni nu își exprimă îndoielile.
Deoarece e greu să știm cât de mult
muncesc colegii noștri,
cât de dificile li se par anumite sarcini,
sau cât de mult se îndoiesc de sine,
nu e ușor să scapi de sentimentul
că suntem mai puțin capabili
decât oamenii din jurul nostru.
Sentimente intense de impostură
pot împiedica oamenii
să împărtășească idei grozave
sau să se înscrie pentru un loc de muncă
sau un program unde ar putea excela.
Cel puțin până acum,
cea mai ușoară metodă de a combate
sindromul impostorului
e să vorbești despre el.
Mulți oameni care suferă
de sindromul impostorului
se tem că dacă întreabă
despre performanțele lor,
temerile lor se vor confirma.
Și chiar atunci când primesc
un răspuns bun,
de obicei nu ajută la atenuarea
sentimentului de impostură.
Dar de cealaltă parte,
cunoașterea că un consultant sau un mentor
a experimentat sentimentul de impostură
poate ajuta în eliminarea sentimentului.
La fel și în cazul colegilor.
Chiar și aflarea că există un termen
pentru acest sentiment
poate fi o eliberare minunată.
Odată ce cunoști fenomenul,
poți combate propriul tău
sindrom al impostorului
prin colecționarea și reamintirea
reacțiilor pozitive.
Un om de știință ce dădea vina pe el
pentru problemele din laboratorul său
a început să analizeze cauzele
de fiecare dată când ceva mergea rău.
Apoi a realizat că majoritatea problemelor
erau cauzate de defecțiuni
ale echipamentelor
și și-a recunoscut propria competență.
Poate nu vom putea înlătura
complet niciodată aceste sentimente,
dar putem avea conversații deschise
despre provocările academice
sau profesionale.
Odată cu creșterea conștientizării
frecvenței crescute a acestor experiențe,
poate ne vom simți mai liberi să fim
sinceri despre sentimentele noastre
și să ne crească încrederea
în câteva adevăruri simple:
ești talentat,
ești capabil
și locul tău e aici.