Omul vitruvian al lui Da Vinci - James Earle

Urmăriţi lecţia întreagă pe: http://ed.ted.com/lessons/da-vinci-s-vitruvian-man-of-math-james-earle

Ce e atât de special la omul vitruvian al lui Leonardo da Vinci? Cu mâinile întinse lateral, omul ocupă spaţiul ireconciliabil al cercului şi al pătratului, simbolizând credinţa renascentistă în natura schimbătoare a umanităţii. James Earle explică semnificaţia geometrică, religioasă şi filozofică a acestui desen aparent simplu.
Lecţie de James Earle, animatia: TED-Ed.

Imaginea omului vitruvian,

preluată din schiţele lui Leonardo,

a devenit unul dintre cele mai cunoscute

simboluri ale Renaşterii.

De ce?

E doar un desen în creion şi cerneală, nu?

Nu!

Să răspundem la întrebare

printr-o problemă de matematică.

Ştiu să calculez aria cercului.

Înmulţesc valoarea lui pi

cu raza la pătrat.

Ştiu să calculez şi aria pătratului.

Latura x latura.

Dar cum calculez aria unui cerc

şi să fac un pătrat cu aceeaşi suprafaţă?

Problema asta se numeşte "cuadratura cercului"

şi a fost pusă iniţial în antichitate.

Ca multe idei din antichitate,

a fost revitalizată în timpul Renaşterii.

S-a dovedit că

această problemă e imposibil de rezolvat,

din cauza lui pi,

dar asta e o altă poveste.

Schiţa lui Leonardo

inspirată de scrierile

arhitectului roman Vitruvius,

pune un bărbat în centrul

unui cerc şi al unui pătrat.

Vitruvius pretindea că buricul

e centrul corpului uman

şi cu un compas

cu vârful în buric,

se desenează un cerc perfect în jurul corpului.

În plus Vitruvius a recunoscut

că anvergura braţelor şi înălţimea

sunt perfect proporţionale în corpul uman,

plasând astfel corpul şi într-un pătrat.

Leonardo a folosit ideile lui Vitruvius

ca să rezolve metaforic
problema quadraturii cercului,

folosind omul ca arie pentru ambele forme.

Leonardo nu se gândea doar la Vitruvius.

Pe vremea aceea, în Italia,

era un curent intelectual

numit Neoplatonism.

Acest curent folosea un concept vechi

din secolul IV, dezvoltat de Plato şi Aristotel,

numit "Marele lanţ al fiinţei."

Acest concept credea în ierarhizarea universului

asemănător unui lanţ,

care pornea de sus, de la d-zeu,

coborând către îngeri,

planete,

stele,

forme de viaţă,

înainte de a ajunge la demoni şi la diavoli.

La început, curentul filozofic

plasa omul

în centrul acestui lanţ.

Pentru că oamenii au un corp muritor

acompaniat de un suflet nemuritor,

noi dividem acest univers în două jumătăţi.

În jurul acestei teme, Leonardo a schiţat

omul vitruvian.

Neoplatonistul Pico della Mirandola

era de altă părere.

El a desprins omenirea de pe lanţ,

susţinând că oamenii au abilitatea unică

de a ocupa orice poziţie doresc.

Pico susţinea că d-zeu îşi dorise

o fiinţă capabilă să înţeleagă

frumuseţea şi complexitatea
universului pe care-l crease.

Aşa s-a creat umanitatea,

pe care a plasat-o în centrul universului,

având capacitatea să ia orice formă dorea.

Umanitatea, după Pico,

putea coborî pe lanţ, comportânduse ca un animal,

sau urcând pe lanţ, comportându-se ca un zeu,

după bunul plac.

Revenind la schiţă,

observăm că, modificând poziţia omului,

el poate umple ariile ireconciliabile

ale pătratului şi cercului.

Dacă geometria e limbajul în care e scris universul,

această schiţă pare să transmită

că noi putem exista în toate elementele sale.

Omul poate umple orice

formă geometrică doreşte,

la fel şi filozofic.

În această schiţă

Leonardo a reuşit să cuprindă

matematica,

religia,

filozofia,

arhitectura

şi talentul artistic al epocii sale.

Nu e de mirare că a devenit un simbol

al întregii perioade.