De ce afacerile pot ajuta la rezolvarea problemelor

De ce ne îndreptăm spre nonprofit, ONG-uri şi guverne pentru a rezolva cele mai mari probleme ale societăţii? Michael Porter admite că este influenţat de statutul de profesor de afaceri, dar vrea să ascultaţi prelegerea sa care susţine să lăsaţi afacerile să rezolve marile probleme cum ar fi schimbarea climei şi accesul la apă. De ce? Pentru că atunci când afacerile rezolvă o problemă, ele fac profit-- ceea ce, hrăneşte soluţia.

Cred că toţi ne dăm seama

că lumea de azi este plină de probleme.

Auzim asta

în fiecare zi, de decenii.

Probleme serioase, complexe, urgente.

Nutriţia proastă, accesul la apă,

schimbările de climă, dispariţia pădurilor,

lipsa de competenţe, insecuritare, hrană insuficientă,

sănătate precară, poluare.

Probleme peste probleme,

şi cred că diferenţa dintre acest moment

şi oricare altul pe care mi-l amintesc

aici, pe pământ, e conştientizarea acestor probleme.

Suntem toţi foarte conştienţi.

De ce este dificil

să gestionăm aceste probleme?

Asta este întrebarea cu care mă lupt şi care vine,

din perspectiva mea diferită.

Eu nu mă ocup de probleme sociale.

Eu mă ocup de afaceri,

îi ajut pe cei care au afaceri să facă bani.

Ferească Dumnezeu.

Deci, de ce avem atât de multe probleme

sociale,

şi oare există într-adevăr vreun rol al afacerilor,

şi dacă da, care este acesta?

Cred că pentru a aborda această întrebare,

trebuie să facem un pas înapoi şi să ne gândim

cum am înţeles şi cumpănit

atât problemele cât şi soluţiile

acestor mari provocări sociale cu care ne confruntăm.

Cred că mulţi au considerat afacerile

ca fiind problema, sau cel puţin una dintre ele,

în provocările cu care ne confruntăm.

Să ne gândim la industria de fast-food,

industria drogurilor, sectorul bancar.

Această perspectivă este nedreaptă

faţă de mediul de afaceri.

Afacerile nu sunt văzute ca o soluţie.

Majoritatea consideră că acum sunt problema.

În multe cazuri, este corect.

Există acolo o mulţime de actori rău-intenţionaţi

care au făcut ceva greşit,

înrăutăţind de fapt problema.

Această perspectivă este poate justificată.

Cum am avut tendinţa de a vedea soluţiile

la aceste probleme sociale,

cu care ne confruntăm în societate?

Ei bine, am avut tendinţa de a vedea soluţiile

în termenii ONG-urilor,

în termenii guvernului,

în termenii filantropiei.

Într-adevăr, unica entitate organizaţională

a perioadei este apariţia ONG-urilor

şi organizaţiilor sociale,

o formă organizatorică unică,

pe care am văzut-o apărând.

Multă inovaţie, mult[ă energie,

mult talent au fost mobilizate

prin această structură

pentru a încerca să rezolve aceste provocări.

Şi mulţi de aici sunt profund implicaţi în asta.

Eu sunt un profesor de business,

dar am fondat patru societăţi nonprofit.

Când m-a interesat şi am conştientizat

că există o problemă socială, asta am făcut,

am înfiinţat o organizaţie non-profit.

A fost modul în care ne-am gândit

să adresăm aceste probleme.

Chiar şi un profesor de afaceri a crezut asta.

Dar cred că în acest moment,

a trecut destul timp.

Am fost conştienţi de aceste probleme timp de decenii.

Avem zeci de ani de experienţă

cu ONG-uri şi cu entităţile guvernamentale,

şi există o realitate incomodă.

Realitatea incomodă este că nu facem

progrese destul de rapide.

Nu câştigăm.

Aceste probleme par încă foarte descurajatoare

şi foarte greu de rezolvat,

şi orice soluţii avem

nu sunt suficiente.

Facem un progres incremental.

Care este problema fundamentală

în rezolvarea acestor probleme sociale?

Dacă dăm de-o parte complexitatea,

avem problema mărimii.

Nu o putem extinde la scară.

Putem face progrese. Putem arăta beneficiile.

Putem arăta rezultate. Putem face lucrurile mai bine.

Ajutăm. Facem mai bine. Facem bine.

Nu putem extinde la scară mare.

Nu putem influența pe scară largă aceste probleme.

De ce?

Deoarece nu avem resursele.

Şi asta e foarte clar acum.

Şi e mai clar acum decât în trecut.

Pur şi simplu nu există destui bani

de a rezolva aceste probleme

folosind modelul actual.

Nu există suficiente venituri fiscale,

nu există suficiente donaţii filantropice,

să ne ocupăm de aceste probleme, aşa cum facem acum.

Trebuie să ne confruntăm cu realitatea.

Şi deficitul de resurse

creşte,

cu siguranţă în lumea avansată de astăzi,

cu toate problemele fiscale cu care ne confruntăm.

Deci, dacă e în esenţă o problemă de resurse,

unde sunt acestea în societate?

Cum sunt aceste resurse cu adevărat create,

resursele de care avem nevoie pentru a rezolva

aceste provocări sociale?

Ei bine, cred că răspunsul e foarte clar:

În afaceri.

Toată averea e de fapt creată de afaceri.

Afacerile creează bogăţie

când fac profit.

Aşa este creată bogăţia.

E satisfacerea nevoilor prin profit

care conduce la taxe

şi care duce la venituri

care duce la donaţii de caritate.

De acolo provin toate resursele.

Doar afacerile pot crea resurse.

Alte instituţii le pot utiliza

pentru a face munca importantă,

dar numai afacerile le pot crea.

Şi afacerile le creează

când pot obţine profit.

Resursele sunt cu desăvârşire

generate de afaceri.

Întrebarea este, cum ajungem acolo?

Cum le captăm?

Afacerile generează aceste resurse

când obţin profit.

Profitul este diferenţa

dintre preţ şi costul de producţie,

indfierent de soluţia de business creată

pentru orice problemă încearcă să rezolve.

Dar acel profit este magic.

De ce? Pentru că profitul permite ca orice soluţie

am creat

să fie extinsă la infinit.

Pentru că dacă putem face un profit,

o putem face pentru 10, 100, un milion,

100 de milioane, un miliard.

Soluţia se auto-susţine.

Asta face afacerea

când face profit.

Acum, ce legătură are asta

cu problemele sociale?

O idee este să luăm acest profit

şi să-l investim în probleme sociale.

Afacerile ar trebui să dea mai mult.

Afacerile ar trebui să fie mai responsabile.

Şi asta a fost calea pe care am mers

în afaceri.

Dar, iarăşi, această cale

nu ne duce unde vrem.

Eu am început ca profesor de strategie,

şi sunt încă profesor de strategie.

Sunt mândru de asta.

Dar, în timp

am lucrat mai mult pe teme sociale.

Am lucrat în sănătate, mediu,

dezvoltare economică, reducerea sărăciei,

şi pe măsură ce am lucrat mai mult în domeniul social,

am început să văd ceva

care a avut un impact profund pentru mine

şi toată viaţa mea.

Înţelepciunea convenţională în economie

şi punctul de vedere istoric în afaceri a fost

că, de fapt, există un compromis

între performanţa socială şi performanţa economică.

Înţelepciunea convenţională a fost

că afacerile fac un profit

provocând o problemă socială.

Exemplul clasic e poluarea.

Dacă afacerile poluează, fac mai mulţi bani

decât dacă ar încerca să reducă poluarea.

Reducerea poluării e scumpă,

prin urmare, întreprinderile nu vor să o facă.

E profitabil a avea un mediu de lucru nesigur.

E prea scump un mediu de lucru sigur,

prin urmare, afacerile fac bani mai mulţi

dacă nu au un mediu de lucru sigur.

Asta a fost înţelepciunea convenţională.

Multe companii au crezut în această înţelepciune convenţională.

Au rezistat îmbunătăţirii mediului.

Au rezistat îmbunătăţirii la locul de muncă.

Această gândire a condus

la comportamentul

că trebuie să criticăm în afaceri,

că am venit să criticăm în afaceri.

Dar cu cât am intrat mai profund în chestiuni sociale,

una după alta,

cu cât am încercat mai mult să le abordăm

eu, personal, în câteva cazuri,

prin orgaziaţiile non-profit în care am fost implicat,

cu atât am realizat că, de fapt,

este invers.

Afacerile nu fac profit

cauzând probleme sociale,

nu în sens fundamental.

Asta este o viziune foarte simplistă.

Cu ne adâncim în aceste probleme,

cu atât mai mult, vom începe să înţelegem

că de fapt afacerile profită

din rezolvarea problemelor sociale.

De aici vine profitul real.

Să luăm poluarea.

Am aflat astăzi că

reducerea poluării şi a emisiilor

e generatoare de profit.

Economiseşte bani.

Face afacerile mai productive şi eficiente.

Nu pierde resurse.

Având un mediu de lucru mai sigur,

şi evitând accidentele,

afacerile devin mai profitabile,

pentru că procesele sunt bune.

Accidentele sunt scumpe şi costisitoare.

Cu fiecare problemă învăţăm

că nu există nici un compromis

între progresul social

şi eficienţa economică

în niciun aspect fundamental.

O altă problemă e sănătatea.

Adică, am realizat că de fapt

sănătatea angajaţilor e ceva

care ar trebui valorizat de afaceri,

deoarece sănătatea permite angajaţilor

să fie mai productivi, să lucreze

şi să nu fie absenţi.

Lucrul profund, nou, gândirea nouă

în interfaţa dintre problemele sociale și de business

arată că exista o fundamentală,

sinergie profundă,

în special când nu vă gândiţi pe termen scurt.

Pe termen foarte scurt, puteţi uneori

să vă păcăliţi

că nu există scopuri fundamental opuse,

dar pe termen lung, învăţăm

în fiecare domeniu, că nu este adevărat.

Deci, cum am putea intra în

puterea afacerilor

pentru a aborda problemele fundamentale

cu care ne confruntăm?

Imaginaţi-vă, dacă am face asta,

am putea extinde la scară

Am putea intra în această enormă mare de resurse

şi în această capacitate organizatorică.

Şi ce credeți? Asta se întamplă acum, în final,

parţial din cauza unor oameni ca voi

care au ridicat aceste probleme

ani şi decenii la rând.

Vedem organizaţiil ca Dow Chemical

care duc la revoluţia departe de grăsimile trans

şi grăsimile saturate cu produse noi.

Iată un exemplu de irigare Jain.

Această companie a adus tehnologia de irigare prin picurare

pentru mii şi milioane de agricultori,

reducând substanţial utilizarea apei.

Vedem companii ca Brazilian forestier Fibria

care şi-a dat seama cum să evite

eliminarea vechilor păduri

şi folosind eucaliptul şi obţinând mai mult randament

pe hectar de celuloză

şi făcând mai multă hârtie decât aţi putea face

tăind copacii bătrâni.

Vedeţi firme ca Cisco care au pregătit

până în prezent patru milioane de oameni în I.T.

pentru a firesponsabili,

dar ajutorul duce la extinderea posibilităţii

pentru a disemina tehnologia I.T.

şi a mări afacerea.

Există azi o oportunitate fundamentală pentru afaceri

pentru a influența şi adresa aceste probleme sociale,

şi această oportunitate

e cea mai mare oportunitate de afaceri

pe care o vedem în afaceri.

Întrebarea este, cum obţinem afaceri

gândindu-ne să adaptăm această valoare partajată?

Asta-i ce eu numesc valoare partajată:

abordarea unei probleme sociale cu un model de afaceri.

Asta e valoarea partajată.

Valoarea partajată este capitalism,

dar e un capitalism superior.

E capitalism, aşa cum a fost menit să fie,

satisfăcând nevoi importante,

fără competiţia incrementală pentru

diferenţele banale în atributele produsului

şi cota de piaţă.

Valoarea partajată este crearea de valoare socială

şi economică simultan.

Este găsirea oportunităţilor

care vor dezlănţui cea mai mare posibilitate

de abordare a acestor probleme sociale

deoarece le putem extinde la scară.

Putem adresa valoare împărtăşită la niveluri multiple.

Este real. Se întâmplă.

Dar pentru a obţine această soluţie de lucru,

trebuie să schimbăm modul de a face afaceri

şi asta e în curs de desfăşurare.

Afacerile sunt prinse în înţelepciunea convenţională

că nu trebuie să-și facă griji de problemele sociale,

că acest aspect era ceva colateral,

că altcineva urma s-o facă.

Acum vedem companii

care îmbrăţişează această idee.

Dar, de asemenea, trebuie să recunoaştem că afacerile

nu vor face asta eficient

dacă ONG-urile şi guvernul

nu lucrează în parteneriat cu mediul de afaceri.

Noile ONG-uri în care se mişcă lucrurile

sunt cele care au gasit aceste parteneriate,

care au descoperit moduri de a colabora.

Guvernele care fac cele mai multe progrese

sunt guvernele care au găsit modalităţi de

a permite valoarea companiilor,

în loc să vedem guvernul

că ia singur deciziile

Guvernul poate influenţa în mai multe moduri

dorinţa şi capacitatea companiilor

de a concura în acest fel.

Cred că dacă afacerile se vor privi diferit

şi dacă îi putem face pe alţii să le privească diferit,

putem schimba lumea.

Ştiu asta. Văd asta.

Simt asta.

Cred că, tinerii,

elevii mei de la Harvard Business School, înţeleg.

Dacă putem înlătura această diviziune,

această nelinişte, această tensiune,

acest sentiment că nu

colaborăm fundamental aici

în aceste probleme sociale,

am putea reuşi

şi în cele din urmă, cred,

că putem avea soluţii.

Vă mulţumesc.

(Aplauze)