Cred că toţi ne dăm seama
că lumea de azi este plină de probleme.
Auzim asta
în fiecare zi, de decenii.
Probleme serioase, complexe, urgente.
Nutriţia proastă, accesul la apă,
schimbările de climă, dispariţia pădurilor,
lipsa de competenţe, insecuritare, hrană insuficientă,
sănătate precară, poluare.
Probleme peste probleme,
şi cred că diferenţa dintre acest moment
şi oricare altul pe care mi-l amintesc
aici, pe pământ, e conştientizarea acestor probleme.
Suntem toţi foarte conştienţi.
De ce este dificil
să gestionăm aceste probleme?
Asta este întrebarea cu care mă lupt şi care vine,
din perspectiva mea diferită.
Eu nu mă ocup de probleme sociale.
Eu mă ocup de afaceri,
îi ajut pe cei care au afaceri să facă bani.
Ferească Dumnezeu.
Deci, de ce avem atât de multe probleme
sociale,
şi oare există într-adevăr vreun rol al afacerilor,
şi dacă da, care este acesta?
Cred că pentru a aborda această întrebare,
trebuie să facem un pas înapoi şi să ne gândim
cum am înţeles şi cumpănit
atât problemele cât şi soluţiile
acestor mari provocări sociale cu care ne confruntăm.
Cred că mulţi au considerat afacerile
ca fiind problema, sau cel puţin una dintre ele,
în provocările cu care ne confruntăm.
Să ne gândim la industria de fast-food,
industria drogurilor, sectorul bancar.
Această perspectivă este nedreaptă
faţă de mediul de afaceri.
Afacerile nu sunt văzute ca o soluţie.
Majoritatea consideră că acum sunt problema.
În multe cazuri, este corect.
Există acolo o mulţime de actori rău-intenţionaţi
care au făcut ceva greşit,
înrăutăţind de fapt problema.
Această perspectivă este poate justificată.
Cum am avut tendinţa de a vedea soluţiile
la aceste probleme sociale,
cu care ne confruntăm în societate?
Ei bine, am avut tendinţa de a vedea soluţiile
în termenii ONG-urilor,
în termenii guvernului,
în termenii filantropiei.
Într-adevăr, unica entitate organizaţională
a perioadei este apariţia ONG-urilor
şi organizaţiilor sociale,
o formă organizatorică unică,
pe care am văzut-o apărând.
Multă inovaţie, mult[ă energie,
mult talent au fost mobilizate
prin această structură
pentru a încerca să rezolve aceste provocări.
Şi mulţi de aici sunt profund implicaţi în asta.
Eu sunt un profesor de business,
dar am fondat patru societăţi nonprofit.
Când m-a interesat şi am conştientizat
că există o problemă socială, asta am făcut,
am înfiinţat o organizaţie non-profit.
A fost modul în care ne-am gândit
să adresăm aceste probleme.
Chiar şi un profesor de afaceri a crezut asta.
Dar cred că în acest moment,
a trecut destul timp.
Am fost conştienţi de aceste probleme timp de decenii.
Avem zeci de ani de experienţă
cu ONG-uri şi cu entităţile guvernamentale,
şi există o realitate incomodă.
Realitatea incomodă este că nu facem
progrese destul de rapide.
Nu câştigăm.
Aceste probleme par încă foarte descurajatoare
şi foarte greu de rezolvat,
şi orice soluţii avem
nu sunt suficiente.
Facem un progres incremental.
Care este problema fundamentală
în rezolvarea acestor probleme sociale?
Dacă dăm de-o parte complexitatea,
avem problema mărimii.
Nu o putem extinde la scară.
Putem face progrese. Putem arăta beneficiile.
Putem arăta rezultate. Putem face lucrurile mai bine.
Ajutăm. Facem mai bine. Facem bine.
Nu putem extinde la scară mare.
Nu putem influența pe scară largă aceste probleme.
De ce?
Deoarece nu avem resursele.
Şi asta e foarte clar acum.
Şi e mai clar acum decât în trecut.
Pur şi simplu nu există destui bani
de a rezolva aceste probleme
folosind modelul actual.
Nu există suficiente venituri fiscale,
nu există suficiente donaţii filantropice,
să ne ocupăm de aceste probleme, aşa cum facem acum.
Trebuie să ne confruntăm cu realitatea.
Şi deficitul de resurse
creşte,
cu siguranţă în lumea avansată de astăzi,
cu toate problemele fiscale cu care ne confruntăm.
Deci, dacă e în esenţă o problemă de resurse,
unde sunt acestea în societate?
Cum sunt aceste resurse cu adevărat create,
resursele de care avem nevoie pentru a rezolva
aceste provocări sociale?
Ei bine, cred că răspunsul e foarte clar:
În afaceri.
Toată averea e de fapt creată de afaceri.
Afacerile creează bogăţie
când fac profit.
Aşa este creată bogăţia.
E satisfacerea nevoilor prin profit
care conduce la taxe
şi care duce la venituri
care duce la donaţii de caritate.
De acolo provin toate resursele.
Doar afacerile pot crea resurse.
Alte instituţii le pot utiliza
pentru a face munca importantă,
dar numai afacerile le pot crea.
Şi afacerile le creează
când pot obţine profit.
Resursele sunt cu desăvârşire
generate de afaceri.
Întrebarea este, cum ajungem acolo?
Cum le captăm?
Afacerile generează aceste resurse
când obţin profit.
Profitul este diferenţa
dintre preţ şi costul de producţie,
indfierent de soluţia de business creată
pentru orice problemă încearcă să rezolve.
Dar acel profit este magic.
De ce? Pentru că profitul permite ca orice soluţie
am creat
să fie extinsă la infinit.
Pentru că dacă putem face un profit,
o putem face pentru 10, 100, un milion,
100 de milioane, un miliard.
Soluţia se auto-susţine.
Asta face afacerea
când face profit.
Acum, ce legătură are asta
cu problemele sociale?
O idee este să luăm acest profit
şi să-l investim în probleme sociale.
Afacerile ar trebui să dea mai mult.
Afacerile ar trebui să fie mai responsabile.
Şi asta a fost calea pe care am mers
în afaceri.
Dar, iarăşi, această cale
nu ne duce unde vrem.
Eu am început ca profesor de strategie,
şi sunt încă profesor de strategie.
Sunt mândru de asta.
Dar, în timp
am lucrat mai mult pe teme sociale.
Am lucrat în sănătate, mediu,
dezvoltare economică, reducerea sărăciei,
şi pe măsură ce am lucrat mai mult în domeniul social,
am început să văd ceva
care a avut un impact profund pentru mine
şi toată viaţa mea.
Înţelepciunea convenţională în economie
şi punctul de vedere istoric în afaceri a fost
că, de fapt, există un compromis
între performanţa socială şi performanţa economică.
Înţelepciunea convenţională a fost
că afacerile fac un profit
provocând o problemă socială.
Exemplul clasic e poluarea.
Dacă afacerile poluează, fac mai mulţi bani
decât dacă ar încerca să reducă poluarea.
Reducerea poluării e scumpă,
prin urmare, întreprinderile nu vor să o facă.
E profitabil a avea un mediu de lucru nesigur.
E prea scump un mediu de lucru sigur,
prin urmare, afacerile fac bani mai mulţi
dacă nu au un mediu de lucru sigur.
Asta a fost înţelepciunea convenţională.
Multe companii au crezut în această înţelepciune convenţională.
Au rezistat îmbunătăţirii mediului.
Au rezistat îmbunătăţirii la locul de muncă.
Această gândire a condus
la comportamentul
că trebuie să criticăm în afaceri,
că am venit să criticăm în afaceri.
Dar cu cât am intrat mai profund în chestiuni sociale,
una după alta,
cu cât am încercat mai mult să le abordăm
eu, personal, în câteva cazuri,
prin orgaziaţiile non-profit în care am fost implicat,
cu atât am realizat că, de fapt,
este invers.
Afacerile nu fac profit
cauzând probleme sociale,
nu în sens fundamental.
Asta este o viziune foarte simplistă.
Cu ne adâncim în aceste probleme,
cu atât mai mult, vom începe să înţelegem
că de fapt afacerile profită
din rezolvarea problemelor sociale.
De aici vine profitul real.
Să luăm poluarea.
Am aflat astăzi că
reducerea poluării şi a emisiilor
e generatoare de profit.
Economiseşte bani.
Face afacerile mai productive şi eficiente.
Nu pierde resurse.
Având un mediu de lucru mai sigur,
şi evitând accidentele,
afacerile devin mai profitabile,
pentru că procesele sunt bune.
Accidentele sunt scumpe şi costisitoare.
Cu fiecare problemă învăţăm
că nu există nici un compromis
între progresul social
şi eficienţa economică
în niciun aspect fundamental.
O altă problemă e sănătatea.
Adică, am realizat că de fapt
sănătatea angajaţilor e ceva
care ar trebui valorizat de afaceri,
deoarece sănătatea permite angajaţilor
să fie mai productivi, să lucreze
şi să nu fie absenţi.
Lucrul profund, nou, gândirea nouă
în interfaţa dintre problemele sociale și de business
arată că exista o fundamentală,
sinergie profundă,
în special când nu vă gândiţi pe termen scurt.
Pe termen foarte scurt, puteţi uneori
să vă păcăliţi
că nu există scopuri fundamental opuse,
dar pe termen lung, învăţăm
în fiecare domeniu, că nu este adevărat.
Deci, cum am putea intra în
puterea afacerilor
pentru a aborda problemele fundamentale
cu care ne confruntăm?
Imaginaţi-vă, dacă am face asta,
am putea extinde la scară
Am putea intra în această enormă mare de resurse
şi în această capacitate organizatorică.
Şi ce credeți? Asta se întamplă acum, în final,
parţial din cauza unor oameni ca voi
care au ridicat aceste probleme
ani şi decenii la rând.
Vedem organizaţiil ca Dow Chemical
care duc la revoluţia departe de grăsimile trans
şi grăsimile saturate cu produse noi.
Iată un exemplu de irigare Jain.
Această companie a adus tehnologia de irigare prin picurare
pentru mii şi milioane de agricultori,
reducând substanţial utilizarea apei.
Vedem companii ca Brazilian forestier Fibria
care şi-a dat seama cum să evite
eliminarea vechilor păduri
şi folosind eucaliptul şi obţinând mai mult randament
pe hectar de celuloză
şi făcând mai multă hârtie decât aţi putea face
tăind copacii bătrâni.
Vedeţi firme ca Cisco care au pregătit
până în prezent patru milioane de oameni în I.T.
pentru a firesponsabili,
dar ajutorul duce la extinderea posibilităţii
pentru a disemina tehnologia I.T.
şi a mări afacerea.
Există azi o oportunitate fundamentală pentru afaceri
pentru a influența şi adresa aceste probleme sociale,
şi această oportunitate
e cea mai mare oportunitate de afaceri
pe care o vedem în afaceri.
Întrebarea este, cum obţinem afaceri
gândindu-ne să adaptăm această valoare partajată?
Asta-i ce eu numesc valoare partajată:
abordarea unei probleme sociale cu un model de afaceri.
Asta e valoarea partajată.
Valoarea partajată este capitalism,
dar e un capitalism superior.
E capitalism, aşa cum a fost menit să fie,
satisfăcând nevoi importante,
fără competiţia incrementală pentru
diferenţele banale în atributele produsului
şi cota de piaţă.
Valoarea partajată este crearea de valoare socială
şi economică simultan.
Este găsirea oportunităţilor
care vor dezlănţui cea mai mare posibilitate
de abordare a acestor probleme sociale
deoarece le putem extinde la scară.
Putem adresa valoare împărtăşită la niveluri multiple.
Este real. Se întâmplă.
Dar pentru a obţine această soluţie de lucru,
trebuie să schimbăm modul de a face afaceri
şi asta e în curs de desfăşurare.
Afacerile sunt prinse în înţelepciunea convenţională
că nu trebuie să-și facă griji de problemele sociale,
că acest aspect era ceva colateral,
că altcineva urma s-o facă.
Acum vedem companii
care îmbrăţişează această idee.
Dar, de asemenea, trebuie să recunoaştem că afacerile
nu vor face asta eficient
dacă ONG-urile şi guvernul
nu lucrează în parteneriat cu mediul de afaceri.
Noile ONG-uri în care se mişcă lucrurile
sunt cele care au gasit aceste parteneriate,
care au descoperit moduri de a colabora.
Guvernele care fac cele mai multe progrese
sunt guvernele care au găsit modalităţi de
a permite valoarea companiilor,
în loc să vedem guvernul
că ia singur deciziile
Guvernul poate influenţa în mai multe moduri
dorinţa şi capacitatea companiilor
de a concura în acest fel.
Cred că dacă afacerile se vor privi diferit
şi dacă îi putem face pe alţii să le privească diferit,
putem schimba lumea.
Ştiu asta. Văd asta.
Simt asta.
Cred că, tinerii,
elevii mei de la Harvard Business School, înţeleg.
Dacă putem înlătura această diviziune,
această nelinişte, această tensiune,
acest sentiment că nu
colaborăm fundamental aici
în aceste probleme sociale,
am putea reuşi
şi în cele din urmă, cred,
că putem avea soluţii.
Vă mulţumesc.
(Aplauze)