Cred că toţi ne dăm seama că lumea de azi este plină de probleme. Auzim asta în fiecare zi, de decenii. Probleme serioase, complexe, urgente. Nutriţia proastă, accesul la apă, schimbările de climă, dispariţia pădurilor, lipsa de competenţe, insecuritare, hrană insuficientă, sănătate precară, poluare. Probleme peste probleme, şi cred că diferenţa dintre acest moment şi oricare altul pe care mi-l amintesc aici, pe pământ, e conştientizarea acestor probleme. Suntem toţi foarte conştienţi. De ce este dificil să gestionăm aceste probleme? Asta este întrebarea cu care mă lupt şi care vine, din perspectiva mea diferită. Eu nu mă ocup de probleme sociale. Eu mă ocup de afaceri, îi ajut pe cei care au afaceri să facă bani. Ferească Dumnezeu. Deci, de ce avem atât de multe probleme sociale, şi oare există într-adevăr vreun rol al afacerilor, şi dacă da, care este acesta? Cred că pentru a aborda această întrebare, trebuie să facem un pas înapoi şi să ne gândim cum am înţeles şi cumpănit atât problemele cât şi soluţiile acestor mari provocări sociale cu care ne confruntăm. Cred că mulţi au considerat afacerile ca fiind problema, sau cel puţin una dintre ele, în provocările cu care ne confruntăm. Să ne gândim la industria de fast-food, industria drogurilor, sectorul bancar. Această perspectivă este nedreaptă faţă de mediul de afaceri. Afacerile nu sunt văzute ca o soluţie. Majoritatea consideră că acum sunt problema. În multe cazuri, este corect. Există acolo o mulţime de actori rău-intenţionaţi care au făcut ceva greşit, înrăutăţind de fapt problema. Această perspectivă este poate justificată. Cum am avut tendinţa de a vedea soluţiile la aceste probleme sociale, cu care ne confruntăm în societate? Ei bine, am avut tendinţa de a vedea soluţiile în termenii ONG-urilor, în termenii guvernului, în termenii filantropiei. Într-adevăr, unica entitate organizaţională a perioadei este apariţia ONG-urilor şi organizaţiilor sociale, o formă organizatorică unică, pe care am văzut-o apărând. Multă inovaţie, mult[ă energie, mult talent au fost mobilizate prin această structură pentru a încerca să rezolve aceste provocări. Şi mulţi de aici sunt profund implicaţi în asta. Eu sunt un profesor de business, dar am fondat patru societăţi nonprofit. Când m-a interesat şi am conştientizat că există o problemă socială, asta am făcut, am înfiinţat o organizaţie non-profit. A fost modul în care ne-am gândit să adresăm aceste probleme. Chiar şi un profesor de afaceri a crezut asta. Dar cred că în acest moment, a trecut destul timp. Am fost conştienţi de aceste probleme timp de decenii. Avem zeci de ani de experienţă cu ONG-uri şi cu entităţile guvernamentale, şi există o realitate incomodă. Realitatea incomodă este că nu facem progrese destul de rapide. Nu câştigăm. Aceste probleme par încă foarte descurajatoare şi foarte greu de rezolvat, şi orice soluţii avem nu sunt suficiente. Facem un progres incremental. Care este problema fundamentală în rezolvarea acestor probleme sociale? Dacă dăm de-o parte complexitatea, avem problema mărimii. Nu o putem extinde la scară. Putem face progrese. Putem arăta beneficiile. Putem arăta rezultate. Putem face lucrurile mai bine. Ajutăm. Facem mai bine. Facem bine. Nu putem extinde la scară mare. Nu putem influența pe scară largă aceste probleme. De ce? Deoarece nu avem resursele. Şi asta e foarte clar acum. Şi e mai clar acum decât în trecut. Pur şi simplu nu există destui bani de a rezolva aceste probleme folosind modelul actual. Nu există suficiente venituri fiscale, nu există suficiente donaţii filantropice, să ne ocupăm de aceste probleme, aşa cum facem acum. Trebuie să ne confruntăm cu realitatea. Şi deficitul de resurse creşte, cu siguranţă în lumea avansată de astăzi, cu toate problemele fiscale cu care ne confruntăm. Deci, dacă e în esenţă o problemă de resurse, unde sunt acestea în societate? Cum sunt aceste resurse cu adevărat create, resursele de care avem nevoie pentru a rezolva aceste provocări sociale? Ei bine, cred că răspunsul e foarte clar: În afaceri. Toată averea e de fapt creată de afaceri. Afacerile creează bogăţie când fac profit. Aşa este creată bogăţia. E satisfacerea nevoilor prin profit care conduce la taxe şi care duce la venituri care duce la donaţii de caritate. De acolo provin toate resursele. Doar afacerile pot crea resurse. Alte instituţii le pot utiliza pentru a face munca importantă, dar numai afacerile le pot crea. Şi afacerile le creează când pot obţine profit. Resursele sunt cu desăvârşire generate de afaceri. Întrebarea este, cum ajungem acolo? Cum le captăm? Afacerile generează aceste resurse când obţin profit. Profitul este diferenţa dintre preţ şi costul de producţie, indfierent de soluţia de business creată pentru orice problemă încearcă să rezolve. Dar acel profit este magic. De ce? Pentru că profitul permite ca orice soluţie am creat să fie extinsă la infinit. Pentru că dacă putem face un profit, o putem face pentru 10, 100, un milion, 100 de milioane, un miliard. Soluţia se auto-susţine. Asta face afacerea când face profit. Acum, ce legătură are asta cu problemele sociale? O idee este să luăm acest profit şi să-l investim în probleme sociale. Afacerile ar trebui să dea mai mult. Afacerile ar trebui să fie mai responsabile. Şi asta a fost calea pe care am mers în afaceri. Dar, iarăşi, această cale nu ne duce unde vrem. Eu am început ca profesor de strategie, şi sunt încă profesor de strategie. Sunt mândru de asta. Dar, în timp am lucrat mai mult pe teme sociale. Am lucrat în sănătate, mediu, dezvoltare economică, reducerea sărăciei, şi pe măsură ce am lucrat mai mult în domeniul social, am început să văd ceva care a avut un impact profund pentru mine şi toată viaţa mea. Înţelepciunea convenţională în economie şi punctul de vedere istoric în afaceri a fost că, de fapt, există un compromis între performanţa socială şi performanţa economică. Înţelepciunea convenţională a fost că afacerile fac un profit provocând o problemă socială. Exemplul clasic e poluarea. Dacă afacerile poluează, fac mai mulţi bani decât dacă ar încerca să reducă poluarea. Reducerea poluării e scumpă, prin urmare, întreprinderile nu vor să o facă. E profitabil a avea un mediu de lucru nesigur. E prea scump un mediu de lucru sigur, prin urmare, afacerile fac bani mai mulţi dacă nu au un mediu de lucru sigur. Asta a fost înţelepciunea convenţională. Multe companii au crezut în această înţelepciune convenţională. Au rezistat îmbunătăţirii mediului. Au rezistat îmbunătăţirii la locul de muncă. Această gândire a condus la comportamentul că trebuie să criticăm în afaceri, că am venit să criticăm în afaceri. Dar cu cât am intrat mai profund în chestiuni sociale, una după alta, cu cât am încercat mai mult să le abordăm eu, personal, în câteva cazuri, prin orgaziaţiile non-profit în care am fost implicat, cu atât am realizat că, de fapt, este invers. Afacerile nu fac profit cauzând probleme sociale, nu în sens fundamental. Asta este o viziune foarte simplistă. Cu ne adâncim în aceste probleme, cu atât mai mult, vom începe să înţelegem că de fapt afacerile profită din rezolvarea problemelor sociale. De aici vine profitul real. Să luăm poluarea. Am aflat astăzi că reducerea poluării şi a emisiilor e generatoare de profit. Economiseşte bani. Face afacerile mai productive şi eficiente. Nu pierde resurse. Având un mediu de lucru mai sigur, şi evitând accidentele, afacerile devin mai profitabile, pentru că procesele sunt bune. Accidentele sunt scumpe şi costisitoare. Cu fiecare problemă învăţăm că nu există nici un compromis între progresul social şi eficienţa economică în niciun aspect fundamental. O altă problemă e sănătatea. Adică, am realizat că de fapt sănătatea angajaţilor e ceva care ar trebui valorizat de afaceri, deoarece sănătatea permite angajaţilor să fie mai productivi, să lucreze şi să nu fie absenţi. Lucrul profund, nou, gândirea nouă în interfaţa dintre problemele sociale și de business arată că exista o fundamentală, sinergie profundă, în special când nu vă gândiţi pe termen scurt. Pe termen foarte scurt, puteţi uneori să vă păcăliţi că nu există scopuri fundamental opuse, dar pe termen lung, învăţăm în fiecare domeniu, că nu este adevărat. Deci, cum am putea intra în puterea afacerilor pentru a aborda problemele fundamentale cu care ne confruntăm? Imaginaţi-vă, dacă am face asta, am putea extinde la scară Am putea intra în această enormă mare de resurse şi în această capacitate organizatorică. Şi ce credeți? Asta se întamplă acum, în final, parţial din cauza unor oameni ca voi care au ridicat aceste probleme ani şi decenii la rând. Vedem organizaţiil ca Dow Chemical care duc la revoluţia departe de grăsimile trans şi grăsimile saturate cu produse noi. Iată un exemplu de irigare Jain. Această companie a adus tehnologia de irigare prin picurare pentru mii şi milioane de agricultori, reducând substanţial utilizarea apei. Vedem companii ca Brazilian forestier Fibria care şi-a dat seama cum să evite eliminarea vechilor păduri şi folosind eucaliptul şi obţinând mai mult randament pe hectar de celuloză şi făcând mai multă hârtie decât aţi putea face tăind copacii bătrâni. Vedeţi firme ca Cisco care au pregătit până în prezent patru milioane de oameni în I.T. pentru a firesponsabili, dar ajutorul duce la extinderea posibilităţii pentru a disemina tehnologia I.T. şi a mări afacerea. Există azi o oportunitate fundamentală pentru afaceri pentru a influența şi adresa aceste probleme sociale, şi această oportunitate e cea mai mare oportunitate de afaceri pe care o vedem în afaceri. Întrebarea este, cum obţinem afaceri gândindu-ne să adaptăm această valoare partajată? Asta-i ce eu numesc valoare partajată: abordarea unei probleme sociale cu un model de afaceri. Asta e valoarea partajată. Valoarea partajată este capitalism, dar e un capitalism superior. E capitalism, aşa cum a fost menit să fie, satisfăcând nevoi importante, fără competiţia incrementală pentru diferenţele banale în atributele produsului şi cota de piaţă. Valoarea partajată este crearea de valoare socială şi economică simultan. Este găsirea oportunităţilor care vor dezlănţui cea mai mare posibilitate de abordare a acestor probleme sociale deoarece le putem extinde la scară. Putem adresa valoare împărtăşită la niveluri multiple. Este real. Se întâmplă. Dar pentru a obţine această soluţie de lucru, trebuie să schimbăm modul de a face afaceri şi asta e în curs de desfăşurare. Afacerile sunt prinse în înţelepciunea convenţională că nu trebuie să-și facă griji de problemele sociale, că acest aspect era ceva colateral, că altcineva urma s-o facă. Acum vedem companii care îmbrăţişează această idee. Dar, de asemenea, trebuie să recunoaştem că afacerile nu vor face asta eficient dacă ONG-urile şi guvernul nu lucrează în parteneriat cu mediul de afaceri. Noile ONG-uri în care se mişcă lucrurile sunt cele care au gasit aceste parteneriate, care au descoperit moduri de a colabora. Guvernele care fac cele mai multe progrese sunt guvernele care au găsit modalităţi de a permite valoarea companiilor, în loc să vedem guvernul că ia singur deciziile Guvernul poate influenţa în mai multe moduri dorinţa şi capacitatea companiilor de a concura în acest fel. Cred că dacă afacerile se vor privi diferit şi dacă îi putem face pe alţii să le privească diferit, putem schimba lumea. Ştiu asta. Văd asta. Simt asta. Cred că, tinerii, elevii mei de la Harvard Business School, înţeleg. Dacă putem înlătura această diviziune, această nelinişte, această tensiune, acest sentiment că nu colaborăm fundamental aici în aceste probleme sociale, am putea reuşi şi în cele din urmă, cred, că putem avea soluţii. Vă mulţumesc. (Aplauze)