Efectele zahărului asupra creierului - Nicole Avena

Vizionați lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/how-sugar-affects-the-brain-nicole-avena

Când consumați ceva ce conține mult zahăr, papilele gustative, intestinele și creierul reacționează. Această activare a sistemului de recompensare e similară cu modul în care organismul produce substanțe care dau dependență, cum ar fi alcoolul sau nicotina - un exces de zahăr duce la o creștere a nivelului de dopamină și te face să-ți dorești mai mult. Nicole Avena explică de ce ar trebui să ne bucurăm de dulciuri și gustări cu moderație.

Lecție de Nicole Avena, animație de STK Films.

Imaginați-vă fursecuri călduțe,
lipicioase,

bomboane crocante,

prăjituri moi,

cornete pline cu înghețată.

Salivați?

Poftiți după desert?

De ce?

Ce se întâmplă în creier

de ne face să rezistăm
atât de greu la dulce?

Zaharuri e termenul general

folosit pentru a descrie
o clasă de molecule

numite carbohidrați,

din multe mâncăruri și băuturi.

Verificați etichetele dulciurilor
pe care le cumpărați.

Glucoza,

fructoza,

zaharoza,

maltoza,

lactoza,

dextroza,

și amidonul

sunt toate tipuri de zaharuri.

La fel și siropul de porumb
cu conținut ridicat de fructoză,

sucul de fructe,

zahărul brun,

și mierea.

Zahărul nu e numai
în bomboane și deserturi,

e adăugat și în sucul de roșii,

iaurt,

fructe deshidratate,

apa cu arome

sau batoanele de musli.

Zaharurile sunt peste tot

și e important să înțelegem

cum afectează creierul.

Ce se întâmplă când zahărul
ajunge pe limbă?

Te face consumul
unei cantități mici de zahăr

să-ți dorești mai mult?

Iei o înghițitură de cereale.

Glucidele conținute

activează receptorii gustului dulce,

parte a papilelor gustative de pe limbă.

Acești receptori trimit un semnal
la trunchiul cerebral,

și de aici se ramifică

în multe zone din creier,

cortexul cerebral fiind una din ele.

Gusturile sunt procesate

de zone diferite ale cortexului cerebral:

amar,

sărat,

umami,

și, în cazul nostru, dulce.

De aici, semnalul activează

sistemul de plăcere al creierului.

Acest sistem e alcătuit dintr-o serie

de căi electrice și chimice

din câteva zone diferite ale creierului.

E o rețea complicată,

dar răspunde la o singură
întrebare subconștientă:

să fac asta din nou?

Acel sentiment călduț,
neclar pe care îl ai când guști

prăjitura cu ciocolată a bunicii?

Acela e sistemul de plăcere care spune:

„Mmm, da!”

Și nu e activat doar de mâncare.

Socializarea,

comportamentul sexual,

și drogurile

sunt doar câteva exemple

de lucruri sau experiențe

care activează sistemul de recompensare.

Dar supra-activarea acestui sistem

declanșează o serie
de evenimente nefericite:

pierderea controlului,

pofta,

toleranța crescută la zahăr.

Să ne întoarcem la înghițitura de cereale.

„Călătorește” până în stomac

și în cele din urmă în intestine.

Și apoi?

Sunt receptori ai zahărului și acolo.

Nu sunt papile gustative,

dar trimit semnale,

transmițându-i creierului că ești sătul

sau că organismul ar trebui
să producă mai multă insulină

ca să anihileze zahărul consumat în plus.

Moneda de schimb

a sistemului de recompensare e dopamina,

o substanță chimică
sau un neurotransmițător important.

Sunt mulți receptori
ai dopaminei în creier,

dar nu sunt distribuiți în mod egal.

Anumite zone conțin grupuri
dense de receptori,

iar aceste „puncte fierbinți” de dopamină

fac parte din sistemul de plăcere.

Droguri precum alcoolul,

nicotina,

sau heroina

produc dopamină în exces,

făcându-i pe unii să caute
constant acea senzație,

cu alte cuvinte, să fie dependenți.

Zahărul mai face ca dopamina
să fie eliberată,

deși nu atât de violent
ca în cazul drogurilor.

Iar zahărul e rar printre mâncărurile
care induc dopamina.

Broccoli, de exemplu, nu are niciun efect,

ceea ce explică probabil

de ce e greu să-i faci pe copii
să-și mănânce legumele.

Vorbind de mâncare sănătoasă,

să spunem că vă e foame

și decideți să aveți o masă echilibrată.

Nivelul de dopamină va ajunge la maxim

în aceste „puncte fierbinți” din sistem.

Dar dacă mănânci aceeași mâncare
mai multe zile la rând,

nivelul de dopamină
va crește tot mai puțin,

”aplatizându-se” în cele din urmă

pentru că atunci când e vorba de mâncare,

creierul a evoluat să dea
o atenție sporită

gusturilor noi sau diferite.

De ce?

Două motive:

în primul rând, pentru a detecta
mâncarea stricată,

și doi, cu cât hrana e mai variată

avem mai multe șanse

să ingerăm toți nutrienții
de care avem nevoie.

Pentru a menține această varietate,

trebuie să recunoaștem o mâncare nouă,

și, mai important,

trebuie să vrem să continuăm
să mâncăm ceva nou.

De aceea nivelul de dopamină
se „aplatizează”

când mâncarea devine plictisitoare.

Înapoi la acea mâncare acum.

Ce se întâmplă dacă în locul

unui fel de mâncare sănătos

consumați mâncare bogată în zahăr?

Dacă mănânci zahăr rar

sau nu consumi mult deodată,

efectul e similar
cu cel al unei mese echilibrate.

Dar dacă mănânci prea mult,

răspunsul de dopamină nu se aplatizează.

Cu alte cuvinte, a consuma mult zahăr

va continua să fie resimțit
ca o recompensă.

În acest fel, zahărul se comportă
cam ca un drog.

E un motiv pentru care oamenii
par să fie dependenți

de mâncarea dulce.

Gândiți-vă, așadar,
la toate tipurile de zahăr.

Fiecare e unic,

dar de fiecare dată
când orice tip de zahăr e consumat,

pornește un efect domino în creier,

producând o senzație de recompensă.

Prea mult, prea des,

iar lucrurile pot ajunge
la suprasaturație.

Deci, da, consumul în exces de zahăr

are asupra creierului
efecte care dau dependență,

dar puțină prăjitură din când în când
nu face rău nimănui.