Jonathan Klein: Fotografii care au schimbat lumea

Fotografiile sunt mai mult decât documente ale istoriei -- ele o creează. La TED University, Jonathan Klein de la Getty Images ne arată unele din cele mai reprezentative şi ne vorbeşte despre ce se întâmplă când o generaţie vede o imagine aşa de puternică încât nu se poate uita în altă parte sau înapoi.

În industria mea

credem că imaginile pot schimba lumea.

OK, suntem naivi, entuziaşti şi vanitoşi.

Adevărul este că, noi ştim că

imaginile în sine nu schimbă lumea,

dar suntem conştienţi că, de la începuturile fotografiei,

imaginile au provocat reacţii oamenilor

şi aceste reacţii au cauzat schimbarea.

Să începem cu un set de imagini.

Aş fi extrem de surprins

dacă nu le-aţi recunoaşte pe majoritatea dintre ele.

Ele sunt cel mai bine descrise ca fiind simbolice,

atât de simbolice că poate au devenit clişee.

De fapt sunt atât de binecunoscute

că s-ar putea să le recunoaşteţi

într-o formă uşor schimbată sau oarecum diferită.

(Râsete)

Dar cred însă, că noi cautam ceva mi mult.

Căutăm ceva mai mult de atât

Căutăm imagini care induc

o lumină intransigenta asupra unor probleme cruciale,

imagini care depasesc frontierele, care depasesc religiile,

imagini care ne provoacă

să luăm atitudine şi să facem ceva,

altfel spus, să acţionăm.

Ei bine, pe această imagine toţi aţi văzut-o.

Ne-a schimbat modul în care vedem lumea.

Nu am mai vazut planeta noastra din aceasta perspectiva, inainte.

Mulţi oameni asociaza

nasterea unei mari parti din miscarile ecologiste

faptului că ne-am văzut astfel planeta

pentru prima dată.

dimensiunea redusa, fragilitatea.

40 de ani mai târziu, acest grup, mai mult decât majoritatea

este foarte constient de forţa distructivă

pe care specia noastră o exercită asupra mediului.

In sfârşit, se pare că facem ceva în legătură cu acest lucru.

Această forţă distructivă are multe forme.

De exemplu, aceste fotografii făcute de Brent Stirton

în Congo.

Aceste gorile au fost omorâte, unii ar spune chiar crucificate

şi, fără nici o mirare,

au provocat indignare la nivel internţional

Foarte recent

ni s-a adus aminte, în mod tragic, de forţa distructivă a naturii însăşi

prin cutremurul recent din Haiti.

Dar eu cred că mult mai rea

este puterea distructivă a omului faţă de om.

Samuel Pisar, un supravieţuitor de la Auschwitz, a spus

citez:

''Holocaustul ne-a învăţat că natura

chiar şi în cele mai crude momente

este benignă faţă de omul

care şi-a pierdut reperele morale şi judecata.''

Aici aveţi un alt fel de crucificare.

Imaginile îngrozitoare de la Abu Ghraib

precum şi cele de la Guantanamo

au avut un impact profund.

Publicarea acelor imagini

şi nu imaginile în sine

au determinat un guvern să îşi schimbe politica.

Unii ar spune că acele imagini

au alimentat insurgenţa din Iraq

mai mult decât orice alt act singular.

Mai mult, acele imagini au distrus pentru totdeauna

aşa numitul ascendent moral al forţelor de ocupaţie

Să ne întoarcem puţin în timp.

In anii '60 şi '70,

războiul din Vietnam era prezentat

zi de zi, în casele din America.

Fotografiile prezentate la stiri, au adus oamenii faţă în faţă

cu victimele războiului: o fetiţă arsă de napalm,

un student omorât de Garda Naţională

în timpul unui protest la Universitatea Kent State din Ohio.

De fapt, aceste imagini au devenit

ele însele voci ale protestului.

Acum, imaginile au puterea

de a arunca lumina înţelegerii

asupra suspiciunii, ignoranţei

şi mai ales -- am avut multe discuţii pe această temă

dar vă voi arăta doar o singură imagine --

problemei HIV/SIDA.

În ani 80 stigmatizarea persoanelor cu această boală

era o barieră enormă

chiar şi pentru a o discuta sau aborda.

Un act simplu, în 1987, al celei mai faimoase femei din lume,

Prinţesa Tarii Galilor, atingând

un copil infectat cu HIV/SIDA

a făcut mult, mai ales în Europa, pentru a stopa acestă stigmatizare.

Ea, mai mult decât ceilalţi, ştia puterea unei imagini.

Aşa că atunci când ne confruntăm cu o imagine puternică

toţi avem dreptul să alegem.

Putem întoarce capul sau putem să privim acea imagine.

Din fericire, când aceste fotografii au apărut

în ziarul "The Guardian" în 1998

au atras foarte mult atenţia, iar la final o grămadă de bani,

către eforturile de înlăturare a foametei în Sudan.

Au schimbat aceste imagini lumea?

Nu, dar au avut un impact major.

Imaginile ne forţează să ne punem la îndoială principiile de bază

şi responsabilităţile unuia faţă de celălalt.

Toţi am văzut acele imagini după uraganul Katrina,

si cred ca pentru milioane de oameni,

au avut un impact puternic.

Şi mai cred că este foarte putin probabil

ca ei să fi fost departe de gândurile americanilor

când au mers la vot în noiembrie 2008.

Din păcate, unele imagini foarte importante

sunt considerate prea expresive sau deranjante ca să fie văzute.

Am să vă arăt o fotografie

este o fotografie a lui Eugen Richards cu un veteran din războiul din Iraq

fotografie dintr-o lucrare extraordinară

care nu a fost niciodată publicată, intitulată ''Războiul este personal''.

Dar imaginile nu trebuie să fie expresive

ca să ne reamintească de tragedia războiului.

John Moore a făcut această fotografie în cimitirul Arlington.

După toate acele momente tensionate de conflict

din toate zonele de conflict din lume,

iată o fotografie dintr-un loc mult mai tăcut

care încă mă urmăreşte, mult mai mult decât celelalte.

Ansel Adams a spus, iar eu îl contrazic

''Ca fotograf nu fotografiezi, ci produci o fotografie''

Părerea mea este că nu fotograful este cel care ''produce'' fotografia

ci voi.

Adăugăm fiecărei imagini

propriile noastre valori, propriul nostru sistem de principii

şi ca urmare imaginea rezonează cu noi.

Compania mea are 70 de milioane de imagini.

Eu am o imagine în biroul meu.

Iat-o.

Sper că data viitoare când veţi vedea

o imagine care aprinde ceva în dumneavoastră

să înţelegeţi mai bine ce se întâmplă.

Şi ştiu, după ce am vorbit acestei audienţe,

că sigur veţi face ceva in acest sens.

Vă mulţumesc dumneavoastră şi tuturor fotografilor.

(Aplauze)