Ce înseamnă să fii refugiat? - Benedetta Berti și Evelien Borgman

Vezi lecția completă la: http://ed.ted.com/lessons/what-does-it-mean-to-be-a-refugee-benedetta-berti-and-evelien-borgman

Circa 60 de milioane de persoane din întreaga lume au fost forțate să-și abandoneze locuințele pentru a scăpa de război, violență și persecuție. Majoritatea au devenit Persoane Dislocate Intern, adică și-au părăsit casele, dar încă se află în țara lor. Alte persoane, cunoscute ca refugiați, au căutat adăpost în afara țării lor. Dar ce înseamnă mai precis acest termen? Benedetta Berti și Evelien Borgman explică.

Lecție: Benedetta Berti și Evelien Borgman
Animație: TED-Ed

În întreaga lume,

aproximativ 60 de milioane de persoane
au fost forțate să-și abandoneze casele

pentru a scăpa de război,
violență și persecuție.

Majoritatea au devenit persoane
strămutate în interiorul țării,

adică și-au părăsit locuințele,
dar sunt încă pe teritoriul țării lor.

Alții au traversat o graniță și au căutat
adăpost în afara propriilor lor țări.

Aceștia sunt numiți generic refugiați.

Dar ce înseamnă mai precis acest termen?

Lumea a cunoscut refugiați
timp de milenii,

dar definiția modernă a fost elaborată
în timpul Convenției ONU din 1951

cu privire la statutul refugiaților,

ca răspuns la persecuțiile în masă și
dislocările din al Doilea Război Mondial.

Refugiatul e definit ca persoană
ce se află în afara țării de origine

și nu se poate reîntoarce
în propria țară

deoarece există o teamă
bine întemeiată de a fi persecutat.

Persecuția poate fi din cauza rasei lor,
a religiei, a naționalității,

apartenenței la un anumit grup social,
sau opiniei politice,

și are adesea legătură
cu războiul și violența.

Astăzi, aproape jumătate din refugiații
din lume sunt copii,

unii dintre ei neînsoțiți de un adult,

situație ce îi face extrem de vulnerabili
la exploatarea prin muncă

sau la exploatarea sexuală.

Fiecare poveste a refugiaților
este diferită

și mulți trebuie să înfrunte călătorii
periculoase cu rezultate incerte.

Dar înainte de a vedea
ce implică aceste călătorii,

să lămurim un lucru.

Există o mare confuzie în ceea ce privește
diferența dintre termenii

„migrant” și „refugiat.”

De obicei, „migranți” se referă
la cei care își lasă țara,

dar nu din cauza persecuției,

ci pentru a căuta oportunități
economice mai bune

sau pentru a pleca din zone afectate
de secetă în căutarea unei sorți mai bune.

În lume, există mulți oameni
care au fost dislocați

din cauza dezastrelor naturale,

a insecurității alimentare

și a altor greutăți,

dar legea internațională,
fie că e corect sau nu,

îi recunoaște ca refugiați doar pe cei
ce fug de conflicte sau violență.

Așadar, ce se întâmplă
când cineva fuge din țară?

Cele mai multe călătorii ale refugiaților
sunt lungi și primejdioase

cu acces limitat
la adăpost, apă sau hrană.

Deoarece plecarea
poate fi bruscă și neașteptată,

bunurile ar putea fi lăsate în urmă

și oamenii ce fug de conflicte
adesea nu au documentele necesare,

cum ar fi viza, pentru a lua avionul
și intra legal în alte țări.

De asemenea, factorii financiari și
politici îi pot împiedica să călătorească

pe rutele standard.

Asta înseamnă că pot călători
doar pe pământ sau mare

și trebuie să-și încredințeze viețile
contrabandiștilor

pentru a putea trece granițele.

Unii caută siguranța
împreună cu familiile lor,

alții încearcă să treacă singuri
și îi lasă în urmă pe cei dragi,

sperând să se reunească mai târziu.

Această separare poate fi traumatizantă
și insuportabil de lungă.

Deși mai mult de jumătate
din refugiați sunt în orașe,

uneori prima oprire pentru cine fuge
de conflict este o tabără de refugiați,

de obicei condusă de Agenția de Refugiați
a Națiunilor Unite sau guvernele locale.

Taberele de refugiați trebuie
să fie structuri temporare,

ce oferă adăpost pe termen scurt până când
se pot întoarce acasă în siguranță,

pot fi integrați în țara gazdă

sau se pot restabili într-o altă țară.

Dar opțiunile de reinstalare și integrare
pe termen lung sunt adesea limitate.

Numeroși refugiați nu au de ales
și rămân în tabere ani de zile,

uneori chiar și zeci de ani.

Când ajunge într-o țară nouă, primul pas
legal pentru o persoană dislocată

este cererea de azil.

În această etapă, persoana
este un solicitant de azil

și nu e recunoscută oficial ca refugiat
până când nu se acceptă cererea.

Deși țările sunt în mare măsură de acord
cu definiția refugiatului,

fiecare țară gazdă este responsabilă
pentru examinarea cererilor de azil

și poate decide dacă solicitanților
le poate fi acordată condiția de refugiat.

Țările pot avea orientări diferite
ce variază în mod substanțial.

Țările gazdă au mai multe obligații

față de persoanele recunoscute
drept refugiați,

cum ar fi garantarea unui standard minim
de tratament și nediscriminare.

Obligația de bază față de refugiați
este nereturnarea,

un principiu ce împiedică o națiune
să trimită o persoană

într-o țară unde viața și libertatea
îi sunt amenințate.

În realitate însă, refugiații
sunt frecvent victimele

unui tratament inconsistent
și discriminatoriu.

Sunt tot mai des obligați
să-și reconstruiască viața

înfruntând xenofobia și rasismul.

Și mult prea des, nu le este permis
să intre în forțele de muncă

și sunt complet dependenți
de ajutoarele umanitare.

În plus, prea mulți copii refugiați
nu se duc la școală

din cauza lipsei fondurilor
pentru programele educaționale.

Dacă te uiți la istoria ta de familie,

s-ar putea să afli că la un moment dat,

strămoșii tăi au fost nevoiți
să-și lase în urmă casele,

fie fugind de un război
sau de discriminare și persecuție.

Ar fi bine să ne amintim poveștile lor

când auzim de refugiații
dislocați din prezent,

aflați în căutarea unei case noi.