Cum să faci din stres un prieten

Stresul. Îți face inima să bată cu putere, respirația să se precipite, iar fruntea să transpire. Dar în timp ce stresul a fost transformat într-un inamic public al sănătății, noi studii sugerează faptul că stresul poate să fie dăunător doar dacă e perceput ca atare.
Psihologul Kelly McGonigal ne îndeamnă să vedem stresul într-un mod pozitiv, și ne prezintă un mecanism despre care se știu puține și care duce la reducerea stresului: comunicarea cu celălalt.

Am o mărturisire de făcut,

dar mai întâi, vreau ca voi

să-mi mărturisiți ceva.

În ultimul an, vreau doar să ridicați mâna

dacă ați fost relativ puțin stresați.

Cineva?

Ce spuneți de o cantitate moderată de stres?

Cine a fost foarte stresat?

Da. Și eu.

Dar nu aceasta e mărturisirea mea.

Mărturisirea mea este: sunt psiholog
pe probleme de sănătate,

și misiunea mea e să ajut oamenii
să fie mai fericiți și mai sănătoși.

Mă tem că ceva ce eu predau de 10 ani

face mai mult rău decât bine

și are legătură cu stresul.

De ani le spun oamenilor
că stresul te îmbolnăvește.

Crește riscul de orice, de la o simplă răceală

la boli cardiovasculare.

De fapt, am transformat stresul în dușman.

Dar mi-am schimbat părerea despre stres,

și astăzi, vreau să o schimb pe a voastră.

O să încep cu studiul care m-a făcut să reconsider

modul în care abordam stresului.

Acest studiu a monitorizat 30.000 de adulți
din Statele Unite

timp de opt ani. A început prin a-i întreba pe oameni

„Cât de stresat ați fost în ultimul an?"

„Credeți că

stresul dăunează sănătății?"

Apoi s-au folosit date publice despre mortalitate

pentru a afla cine a murit.

(Râsete)

În regulă. Veştile proaste la început:

oamenilor foarte stresați în anul precedent

le-a crescut riscul de moarte cu 43%.

Dar asta era valabil doar pentru cei

convinşi că stresul dăunează sănătății.

(Râsete)

Oamenii care au avut parte de foarte mult stres

dar nu considerau stresul ca fiind dăunător

nu erau mai expuşi.

De fapt, ei aveau cel mai scăzut risc de deces

dintre toţi participanţii la studiu, mai scăzut chiar

decât al celor care au fost mai puţin stresaţi.

Cercetătorii au estimat că de-a lungul celor opt ani

în care au urmărit decesele,

182.000 de americani au murit prematur,

nu din cauza stresului, ci datorită credinței

că stresul e dăunător. (Râsete)

Asta înseamnă 20.000 morți pe an.

Dacă cifra e corectă,

credinţa că stresul e dăunător

e a 15-a mare cauză a morții

din Statele Unite din ultimul an,

ucigând mai mulți oameni decât cancerul de piele,

SIDA și omuciderea.

(Râsete)

Înțelegeți de ce studiul m-a speriat.

Am irosit multă energie spunându-le oamenilor

că stresul dăunează sănătății.

Studiul acesta m-a făcut să mă întreb:

Poate schimbarea opticii asupra stresului

să ne facă mai sănătoși? Ştiința spune că da.

Când îți schimbi părerea despre stres,

poți schimba răspunsul corpului la stres.

Ca să explic cum funcționează,

vreau să vă prefaceți că sunteți subiecţii

unui studiu proiectat să vă streseze:

testul la stres social.

Intraţi în laborator

și vi se spune că trebuie să țineți un discurs improvizat

de cinci minute, despre propriile voastre slăbiciuni,

unor experți evaluatori
care stau chiar în fața voastră,

și ca să se asigure că resimțiți presiunea,

sunt lumini puternice și o cameră
video chiar în fața voastră,

cam cum e aici.

Evaluatorii au fost instruiţi

să vă descurajeze non-verbal, cam aşa.

(Râsete)

Acum că sunteți suficient de demoralizați,

vine partea a doua: un test de matematică.

Și fără știința voastră,

experimentatorul a fost pregătit
să vă hărțuiască în tot acest timp.

O să facem toate astea împreună.

O să fie distractiv.

Pentru mine.

Vreau să numărați în ordine descrescătoare

de la 996, din șapte în șapte.

O să faceți acest lucru cu voce tare

cât de repede puteți, începând cu 996.

Start!

Publicul: (numărând)

Mai repede. Mai repede, vă rog.

Numărați prea încet.

Stop. Stop, stop, stop.

Tipul acela a făcut o greșeală.

Va trebui să o luăm de la capăt.
(Râsete)

Nu prea vă pricepeți la asta, nu-i așa?

În regulă, deci ați prins ideea.

Dacă ați fi cu adevărat în acest studiu,

ați fi probabil puțin stresați.

Inima v-ar bătea cu putere,

ați respira mai repede, ați începe să transpirați.

Interpretaţi aceste reacţii fizice

ca anxietate

sau ca semne că nu faceţi față prea bine presiunii.

Dar dacă le-aţi interpreta

ca semne ale energizării organismului,

cum că vă pregătiţi să faceți față provocării?

Exact acest lucru li s-a spus participanților

într-un studiu condus la Universitatea Harvard.

Înainte să facă testul stresului social,

li s-a spus să-și considere că
răspunsul la stres e folositor:

că inima care bate cu putere
vă pregătește pentru acțiune.

Dacă respiri precipitat,
nu e o problemă, ci doar

creierul primește mai mult oxigen.

Participanții care au învățat să vadă
răspunsul la stres

ca util pentru activitatea lor,

erau mai puțin stresați,

mai puțin anxioși, mai încrezători,

dar am găsit fascinantă

modificarea răspunsului lor fizic la stres.

Un răspun tipic la stres are

ritm cardiac crescut,

și vasele de sânge se contractă, așa.

Acesta e unul dintre motivele
pentru care stresul cronic

e asociat bolilor cardiovasculare.

Nu e sănătos să fii
în starea asta tot timpul.

Dar în studiu, când participanții și-au considerat

răspunsul la stres ca util,

vasele lor de sânge au rămas relaxate.

Inima lor încă bătea cu putere,

iar acesta e un profil cardiovascular mult mai sănătos.

De fapt, aduce mult cu ceea ce se întâmplă

în momente de bucurie sau de curaj.

De-a lungul unei vieți încărcate cu experiențe stresante,

această singură schimbare biologică

ar putea face diferența

între un atac de cord indus de stres la vârsta de 50 de ani

și a trăi bine până la 90 de ani.

Asta dezvăluie noua știință a stresului:

contează ce crezi despre stres.

Scopul meu ca psiholog pe probleme de sănătate
s-a schimbat.

Nu mai vreau să vă scap de stres.

Vreau să vă fac mai buni la stres.

Tocmai am făcut o mică intervenție.

Dacă ați ridicat mâna și ați spus

că ați fost foarte stresați în ultimul an,

poate că v-am salvat viața

pentru că, din fericire, data viitoare

când inima vă va bate cu putere din cauza stresului,

vă veți aminti această discuție

și o să gândiţi:

corpul mă ajută să fac față provocării.

Când percepeți stresul în acest fel,

organismul vă va crede

și răspunsul la stres va deveni mai sănătos.

Trebuie să răscumpăr peste 10 ani

de demonizare a stresului,

așa că, mai facem o intervenție.

Voi vorbi despre unul dintre cele mai

subapreciate efecte ale răspunsului la stres,

iar ideea e că:

Stresul te face sociabil.

Pentru a înțelege această latură a stresului

trebuie să vorbim despre un hormon, oxitocina,

despre care se vorbeşte deja

cât de mult se poate vorbi despre un hormon.

Are și o poreclă drăguță, hormonul îmbrăţişării,

deoarece se eliberează când îmbrățișezi pe cineva.

E doar o mică parte a acţiunii oxitocinei.

Oxitocina e un neurohormon.

Reglează instinctele sociale ale creierului.

Vă pregătește să faceți lucruri

care întăresc relaţiile apropiate.

Oxitocina vă face să tânjiți după contact fizic

cu prietenii și familia.

Vă mărește empatia.

Vă face chiar mai dispuși să-i ajutați și să-i sprijiniți

pe cei de care vă pasă.

Unii chiar au sugerat

că ar trebui să inhalăm oxitocina

ca să devenim mai înțelegători și mai afectuoși.

Ce nu înţeleg mulţi

despre oxitocină e că

e un hormon al stresului.

Glanda pituitară o produce

ca parte a răspunsului la stres,

în aceeași măsură în care

adrenalina vă face inima să bată cu putere.

Când oxitocina se eliberează la stres,

vă motivează să căutați sprijin.

Răspunsul vostru biologic la stres

vă determină să spuneți cuiva cum vă simțiți

în loc să vă reprimați trăirile.

Răspunsul vostru la stres vrea să se asigure că observați

când altcineva din viața voastră se luptă,

astfel încât să vă ajutați unul pe celălalt.

Când viața e dificilă, răspunsul vostru la stres vrea ca voi

să fiți înconjurați de oameni cărora să le pese de voi.

Cunoscând această latură a stresului

cum poţi deveni mai sănătos?

Oxitocina nu acționează doar asupra creierului.

Acționează și asupra organismului,

unul dint rolurile sale principale

fiind să protejeze sistemul cardiovascular

de efectele stresului.

E un anti-inflamator natural.

Ajută și vasele sanguine să stea relaxate în timpul stresului.

Dar efectul meu preferat e cel asupra inimii.

Inima are receptori pentru acest hormon,

iar oxitocina ajută celulele inimii să se regenereze

și să se vindece de orice afecțiune provocată de stres.

Acest hormon vă face inima mai puternică,

și toate aceste beneficii fizice

datorate oxitocinei sunt intensificate de contactul social

și de sprijinul social,

așadar, când încercați să comunicați cu alții care sunt stresați,

fie pentru a cere ajutor, fie pentru a ajuta pe altcineva,

eliberați mai mult din acest hormon,

răspunsul vostru la stres devine mai sănătos,

și, de fapt, vă reveniți mai repede de pe urma stresului.

Găsesc uimitor

că răspunsul la stres are un mecanism încorporat

pentru revenire din stres,

iar acel mecanism este contactul uman.

Vreau să închei prin a vă spune despre încă un studiu.

Şi atenție, acest studiu ar putea salva o viață.

S-au urmărit 1.000 de adulți din SUA,

cu vârsta între 34 și 93 de ani,

începând cu întrebarea:

„Cât de stresați ați fost în ultimul an?"

Au mai întrebat:
„Cât timp ați petrecut

ajutându-vă prietenii, vecinii,

oamenii din comunitatea voastră?"

Apoi au folosit date publice pentru următorii cinci ani

pentru a afla cine a murit.

Veştile proaste la început:

Pentru fiecare experiență de viață stresantă majoră,

cum ar fi dificultățile financiare sau situație de criză în familie,

riscul de a muri creștea cu 30%.

Dar - și sper că așteptați un „dar” -

nu a fost valabil pentru toată lumea.

Oamenii care și-au petrecut timpul având grijă de alții

nu au arătat nicio creștere a riscului de a muri din cauza stresului. Zero.

A-ți păsa de cineva a creat antidotul.

Așa că vedem încă o dată

că efectele dăunătoare ale stresului asupra sănătății

nu sunt inevitabile.

Modul în care gândiți și acționați

poate schimba experiența stresului.

Când alegeți să percepeți răspunsul vostru la stres

ca folositor,

creați biologia curajului.

Când alegeți să comunicați în condiții de stres

vă creşteţi capacitatea de adaptare.

Nu aș cere neapărat

mai mult stres în viața mea,

dar această știință mi-a oferit

o nouă părere despre stres.

Stresul ne oferă acces la inimile noastre.

Inima înțelegătoare care găseşte bucurie și sens

în comunicarea cu alții

și inima fizică ce bate cu putere,

lucrând din greu să vă dea putere și energie,

şi când priviţi astfel stresul,

nu doar vă descurcaţi mai bine la stres,

ci faceți o declarație profundă:

afirmaţi că puteți avea încredere în voi

ca să faceți față provocărilor,

și vă amintiți că

nu trebuie să faceți asta de unul singur.

Mulțumesc.

(Aplauze)

Chris Anderson: Ceea ce ne spuneți e uimitor.

Mi se pare uimitor că o convingere despre stres

schimbă atât de mult speranţa de viaţă a cuiva.

Cum ar putea acest lucru să devină sfat,

dacă cineva ar avea de ales

între o slujbă stresantă și una nestresantă?

Contează ce stil de viaţă alege?

E la fel de înțelept să alegi slujba stresantă

cât timp crezi că poți să-i faci față?

Kelly McGonigal: Da, și știm cu siguranță

că e mai bine pentru sănătate să faci ceva semnificativ

decât să încerci să eviți discomfortul.

Aș spune că ăsta e cel mai bun mod de a lua decizii,

să urmezi ceea ce e important pentru tine

și apoi să ai încredere că faci față stresului care urmează.

CA: Îți mulțumesc mult, Kelly. E grozav.
KM: Mulțumesc.

(Aplauze)