Spulberând cancerul cu frecvențe de rezonanță | Anthony Holland | TEDxSkidmore

Acest discurs a fost susținut la un eveniment local TEDx, fiind produs independent de Conferințele TED.

În acest discurs, Anthony Holland, profesor asociat și director al Colegiului Technologic de Muzică din Skidmore și expert în designul, sinteza și analiza semnalului digital electronic personalizat pentru efecte biologice, povestește cum a descoperit abilitatea câmpurilor electrice pulsante și oscilante de a distruge celulele maligne și MRSA în experimente de laborator.

De obicei aș fi stat pe scenă, acolo,

dirijând orchestra colegiului,

fiindcă sunt profesor de muzică.

Dar în această seară vă voi vorbi

despre activitățile mele obscure
din domeniul științei.

(Râsete)

Și cum au dus la crearea
unui laborator de cercetare a cancerului

și la o descoperire importantă.

Vreme de opt ani am avut marea plăcerea

de a lucra cu niște oameni de știință
foarte deștepți și pasionați.

Erau fost deschiși la minte
și am avut un vis comun:

ca în viitor, copiii să nu mai sufere
din cauza cancerului

sau a groaznicelor efecte secundare
ale medicamentelor toxice și radiațiilor,

fiindcă credeam că există o cale mai bună.

Trebuia să existe o cale mai bună
și credem că poate am descoperit-o.

Un om de știință a spus:

„Omori mai multe celule maligne
decât dacă ai fi folosit radiațiile.”

Aceiași oameni de știință au afirmat:

„Dacă ai fi cheltuit milioane de dolari,

dezvoltând un nou medicament ce-ar omorî
atât de multe celule canceroase,

ar fi un succes impresionant.”

Era minunat să aud asta,
mai ales fiind un profesor de muzică

care doar ce-a teminat primul lui
experiment într-un laborator de oncologie.

Dar n-am folosit radiații deloc.

N-am utilizat niciun fel de medicament.

Deci, ce-am făcut?

Am aici două diapazoane identice,
ambele acordate la nota La,

nota după care se acordează o orchestră.

Aceste diapazoane sunt menite
să vibreze de 440 de ori pe secundă.

Spunem că frecvența lor e de 440 de herți.

Dacă lovesc acest diapazon,
adăugând mici vibrații de energie în el,

al doilea diapazon va vibra în sintonie,

și dacă opresc acest diapazon,

îl putem auzi pe celălalt cântându-i tonul

(Sunetul notei La)

ZIcem astfel că-i induc

celui de-al doilea diapazon
o vibrație sintonică rezonantă.

Funcționează doar fiindcă ambele
sunt acordate pe aceeași frecvență.

Mulți l-am văzut pe acest tânăr pe net

care spulberă, cu vocea sa puternică,
pahare de cristal.

Însă, dacă-l privești cu atenție,

vei vedea că mai întâi lovește
cu degetele paharul și apoi ascultă.

Paharu-și cântă sunetul natural rezonant.

Apoi ia o gură mare de aer
și cântă cu putere o notă lungă.

El induce o vibrație rezonantă
în paharul de cristal.

Vibrația crește din ce în ce mai mult

până sparge paharul.

Pe de altă parte,

avem un pod uriaș din oțel și beton,

un pod suspendat, Podul Tacoma Narrows.

Mașini, tiruri și autobuze
trec zilnic pe el.

Din nefericire, acest pod era străbătut

de un vânt permanent,

și-ntr-o zi, acest vânt a indus
o mică vibrație asupra podului,

aproape invizibilă,

dar frecvența vibrației

se potrivește cu frecvența rezonantă
a unei anumite părți din pod,

și vibrațiile cresc din ce în ce mai tare

până când podul se prăbușește
în râul de sub el.

O frecvență rezonantă distructivă.

Pe de-o parte,

avem un pod uriaș de oțel și beton
distrus de rezonanță,

pe de alta,
un pahar mic de cristal spulberat.

Poate că putem spulbera ceva și mai mic,

ceva foarte mic, ceva microscopic.

Poate putem spulbera un microorganism viu.

Dar pentru a face asta ai nevoie
de o teorie ca punct de plecare.

Și-o găsim într-o carte minunată

denumită Curcubeul și Viermele:
Fizica Organismelor,

scrisă de omul de stiință, Mae Wan Ho.

Acea carte explică faptul că celulele
și organismele vii

sunt cristale lichide,

sau cel puțin, au multe
din proprietățile cristalelor lichide.

Suntem familiarizați cu cristalele lichide

fiindcă sunt în laptopurile
și-n ecranele computerelor noastre:

ecran LCD, Liquid Crystal Display.

Putem schimba calitățile
cristalelor lichide

din ecranelor noastre trimițându-le
semnale electronice speciale.

Prin aceste semnale putem schimba
culoarea și forma de pe ecran.

Deci, poate că putem schimba

un cristal biologic lichid viu
cu un semnal electronic special.

Pentru a face asta,
am avea nevoie de un fel de dispozitiv.

Am căutat în baza de date a Brevetelor SUA

și am găsit invenția fizicianului

Dr. James Bare din Albuquerque,
New Mexico.

Se numește Dispozitivul Terapiei
de Frecvență Rezonantă,

iar menirea lui e să inducă
o vibrație rezonantă

într-o celulă sau într-un organism viu.

Sunt două lucruri demne de menționat
în privința acestui dispozitiv.

Primul e faptul că folosește
o antenă foarte specială:

o sferă de sticlă goală pe interior,

se elimină aerul, se adaugă niște heliu,

iar când trimitem înăuntru
semnalele noastre electronice,

heliul se aprinde
ca o lumină fluorescentă.

Un gaz electrificat se numește plasmă,
aceasta se numește antenă de plasmă.

Are multe proprietăți speciale,
anume potrivite pentru aceste lucruri.

Al doilea aspect important
al invenției doctorului Bare

e că produsul rezultat pulsează întruna:
pornește, se oprește și tot așa.

Acest lucru e foarte important,
fiindcă atunci când cercetezi

efectele undelor electromagnetice
asupra celulelor și a organismelor vii,

dacă semnalul e mereu pornit,

riști să încălzești acele celule,

iar căldura cauzează mereu
distrugere la întâmplare.

Nu vrem asta.
Vrem distrugere direcționată.

Așa că nu trebuie să ne facem griji
în privința căldurii.

Și acum mergem în laboratorul de biologie.

Luăm dispozitivul doctorului Bare

și începe vânătoarea la microscop

pentru o frecvență care va spulbera
un microorganism viu.

Avem o modalitate prin care stăpânim
dispozitivul doctorului Bare:

prin controlul frecvențelor de intrare.

Deci, dacă introduc 100 Hertz,

vor ieși 100 de pulsații pe secundă.

Dacă introduc 200 Hertz,
voi scoate 200 de pulsații.

Acum căutăm frecvența magică,

și începem cu 100 Hertz,

ne uităm la microscop să vedem
dacă s-a întâmplat ceva.

Privim vreme de cinci minute.

Nimic.

Încercăm 101 Hz.

Privim la microscop pentru cinci minute,

și nimic.

Încercăm 102, 103 și tot așa.

Vreme de 15 luni

am încercat sute de frecvențe, poate mii,

până am găsit combinația magică.

Răspunsul e că trebuie
să introduci două frecvențe,

una joasă, și-una înaltă,

și frecvența înaltă trebuie să fie
de unsprezece ori mai mare decât cealaltă.

E ceea ce noi, muzicienii,
numim a unsprezecea armonie.

Când adăugăm a unsprezecea armonie,

începem să spulberăm microorganismele
ca pe-un pahar de cristal.

Acestea sunt primele imagini luate.

Am arătat aceste imagini prietenilor
din departamentul de biologie.

Au spus că n-au mai văzut
niciodată așa ceva.

Pare a fi un fenomen nou.

Aceste organisme sunt spulberate
de semnalele noastre electronice.

Acesta e un organism inofensiv,
aproape prietenos, un mic blepharisma.

De obicei sunt buni înotători,

dar când te apropii de o frecvență
la care sunt vulnerabili,

încep să încetinească, apoi se opresc

și cam în trei minute
încep să se dezintegreze.

Acum știm că putem distruge
un microorganism,

apoi apare întrebarea:

„Oare poți viza un anumit organism
cu o anumită frecvență?”

În următorul videoclip,

veți vedea în mijloc un organism mare,
un parameci în plină dezintegrare,

iar înotând în jurul său,

e un mic organism diferit
complet neafectat.

Dacă suntem norocoși,

vom putea auzi vocea mea narând
experimentul în timp real în laborator.

(Video) „Poate puteți vedea acest efect
ce arată ca un fel de artificii,

în bula ce crește în dreapta organismului.

Și acum vine un vecin,
întrebându-se ce se-ntâmplă.

El testează terenul.

Și-acum puteți vedea bulele formându-se

în cvadrantul din stânga jos și sus.

Acum se schimbă forma.

Și sus o explozie masivă.”

Acum avem niște dovezi

că putem viza anumite microorganisme
cu anumite frecvențe.

Și-am făcut mai multe videoclipuri

în care am filmat distrugerea
a sute de microorganisme.

Tot în acea vreme

am întâlnit un cercetător oncolog
căruia i-am arătăm aceste videoclipuri.

Ca rezultat, acesta ne-a invitat
să petrecem patru luni într-un laborator

de cercetare oncologică pentru a încerca
să spulberăm celulele canceroase.

Acesta e echipamentul nostru.

Vedeți microscopul
cu celule canceroase pe el.

Aici e tubul de plasmă,

și aici e mica mea cutie
de control a frecvențelor.

Mai întâi atacăm cancerul pancreatic.

Priviți cu atenție această imagine

fiindcă următoarea
va arăta cu totul diferit.

După ce tratăm aceste celule,
ele își schimbă forma și mărimea

și încep să se alungească,
ca niște frânghii pe margini.

Arată ca niște antene.

Le-am denumit antene bio,
de la antene biologice.

E ca și cum celula malignă
încearcă să se acordeze la semnalul nostru

S-a dovedit

că acesta e începutul procesului
de distrugere al celulelor maligne.

Acum știm că frecvențele
la care cancerul e vulnerabil

sunt între 100.000 și 300.000 Hz.

Acum atacăm celulele leucemice.

Celula leucemică nr. 1
încearcă să se dividă,

dar noua celulă e spulberată
în zeci de fragmente

și împrăștiată pe acestă lamă.

Celula leucemică nr. 2
se balonizează și apoi moare.

Celula leucemică nr. 3 încearcă
să producă o altă celulă malignă,

noua celulă e spulberată
și celula originară moare.

Dar uciderea câtorva celule leucemice
nu e suficient pentru un pacient.

La ce scară putem acționa?

În repetatele experimente de laborator

încercate în mod independent
de doi experți de top,

am omorât între 25 și 42%
dintre celule leucemice,

maximumul fiind de 60%.

Am aflat că încetinim rata de creștere
a cancerului cu până la 65%.

Deci, un efect dublu.

Acum atacăm celulele cancerului ovarian.

Acesta e un cadru mai îndepărtat.

Aici vedeți paranteze în jurul celulelor,

ce arată grupuri de celule
ale cancerului ovarian ce sunt distruse.

Puteți observa la sfârșitul
acestui videoclip

că majoritatea celulelor
cancerului ovarian au fost distruse.

Acum mai atacăm o dată
cancerul pancreatic.

În mijlocul ecranului e o aglomerare
de celule maligne pancreatice,

ca o microtumoare sub microscop.

Pornim semnalele noastre electronice
și tumoarea se micșorează și se rupe.

Celulele se dezbină, dezagregându-se,

opusul formării unei tumori.

Și câteva celule sunt distruse.

În cel mai recent experimet
am atacat organismul mortal MRSA.

Stafilococul auriu meticilino-rezistent
sau MRSA e foarte periculos

fiindcă e rezistent la multe antibiotice.

Mii de oameni mor anual din cauza MRSA.

Există medicamente împotriva lui,
dar au efecte secundare foarte toxice.

Am descoperit
că semnalele noastre electronice

ar putea elimina rezistența
la antibiotice a MRSA.

Apoi, adăugând o cantitate infimă
de antibiotic banal,

am fost capabili să ucidem MRSA
și să-i reducem rata de creștere.

Încă de pe vremea când aveam 17 ani
și eram elev de liceu

cu un interes comun
pentru știință și muzică,

nu mi-aș fi imaginat că acestea
ar putea merge mână-n mână

într-un laborator de cercetare oncologică.

Cred că în viitor saloanele de tratament
oncologic pentru copii

vor arăta cu totul diferit.

Vor fi un loc plăcut

unde copiii se adună
și-și fac prieteni noi.

Probabil că nici nu vor ști
că sunt bolnavi.

Vor desena,

vor colora în cărțile de colorat,
se vor juca,

neștiind că-n acest timp, deasupra lor
se află lumini plasmatice albastru rozalii

ce emană câmpuri elctrice
pulsatorii vindecătoare,

ce le spulberă cancerul,
fără dureri și fără toxicitate,

celulă cu celulă.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)