Geniul lingvistic al nou-născuților | Patricia Kuhl | TEDxRainier

Patricia Kuhl ne împărtășește descoperiri uimitoare despre modul în care nou-născuții învață limbă după limbă, doar ascultându-i pe oamenii din jurul lor și cum „își fac statistici" bazându-se pe sunetele pe care trebuie să le cunoască. Experimente deștepte de laborator (și scanări ale creierelor) arată cum nou-născuții în vârstă de 6 luni folosesc raționamente sofisticate pentru a-și înțelege lumea.

Vreau să priviți acest nou-născut.

Ceea ce te atrage sunt ochii ei
și pielea pe care iubești s-o atingi.

Dar azi am să vă vorbesc despre ceva
ce nu puteți observa:

ce se întâmplă în creierașul ei.

Instrumentele moderne ale neuroștiinței
ne demonstrează

că ceea ce se întâmplă sus, în creier,
e o știință fascinantă.

Iar ceea ce învățăm va ilumina

ceea ce poeții și scriitorii romantici
au descris ca „deschiderea celestă"

a minții copilului.

Ce vedem aici e o mamă din India,

care vorbește limba Koro,
care este o limbă nou descoperită,

i-o vorbește bebelușului său.

Această mamă

și cei 800 de oameni care vorbesc
limba Koro în întrega lume

înțeleg că pentru a conserva
această limbă,

ei trebuie s-o vorbească nou-născuților.

Și acolo se află o complexitate critică.

De ce adulții nu pot
conserva o limbă

doar vorbind-o între ei?

Totul are de-a face cu creierul tău.

Aici observăm că o limbă are
o perioadă critică pentru a fi învățată.

Trebuie să citești asta
privind vârsta ta pe axa orizontală.

(Râsete)

Observă pe verticală iscusința ta
în deprinderea unei a doua limbi.

Nou-născuții și copiii sunt genii
până împlinesc șapte ani,

și atunci apare un declin sistematic.

După pubertate, cădem de pe hartă.

Niciun om de știință
nu contestă această curbă,

însă laboratoare din toată lumea

încearcă să elucideze
de ce funcționează așa.

Munca din laboratorul meu e axată
pe prima perioadă critică din dezvoltare,

cea în care nou-născuții

încearcă să învețe care sunete
sunt folosite în limba lor.

Credem că, cercetând
cum sunt învățate sunetele,

vom avea un model
pentru restul limbii,

și poate pentru perioadele critice
care ar putea exista în copilărie

pentru dezvoltarea socială,
emoțională și cognitivă.

Așa că am studiat nou-născuții

cu o tehnică folosită în întreaga lume

și sunetele tuturor limbilor.

Nou-născutul stă în poala părintelui,

și-l instruim să-și întoarcă
capul când se schimbă un sunet

de ex. de la „a" la „i."

Dacă face asta la timpul potrivit,
cutia neagră începe să lumineze

și un urs panda bate o tobă.

Un nou-născut de șase luni
adoră această probă.

Ce-am învățat?

Nou-născuții din întreaga lume

sunt, cum îmi place să-i descriu,
niște „cetățeni ai lumii".

Ei pot distinge
sunetele tuturor limbilor,

indiferent ce țară testăm
și ce limbă folosim,

și asta e extraordinar
pentru că noi nu putem face asta.

Noi suntem ascultători limitați cultural.

Putem deosebi sunetele
propriei noastre limbi,

însă nu și pe ale unor limbi străine.

Așa că se ridică întrebarea:
când se transformă acei cetățeni

ai lumii în ascultători
limitați lingvistic, care suntem noi?

Și răspunsul e:
înainte de primele lor zile de naștere.

Aici vedeți randamentul la acel test

al unor nou-născuți
testați în Tokyo și SUA,

aici în Seattle,

care au ascultat „ra" și „la"

sunete importante în engleză,
dar nu și în japoneză.

Deci de la șase la opt luni,
nou-născuții sunt egali.

Două luni mai târziu,
se întâmplă ceva incredibil.

Nou-născuții din SUA
devin mult mai performanți,

cei din Japonia sunt în declin,

dar ambele grupuri de nou-născuți
se pregătesc exact pentru limba

pe care o vor învăța.

Deci întrebarea e: ce se întâmplă
în această perioadă critică de 2 luni?

Aceasta e perioada critică
a dezvoltării sunetului

dar ce se întâmplă acolo sus?

Se întâmplă două lucruri.

Primul e că nou-născuții
ne ascultă intensiv

și-și fac statistici
în timp ce ne ascultă vorbind,

își fac statistici.

Ascultați două mame
vorbind limba mamelor,

limba universală
pe care o folosim când vorbim cu copiii,

mai întâi în engleză și apoi în japoneză.

(Video) Ah, iubesc ochii tăi mari albaștri

atât de scumpi și drăguți.

(Japoneză)

Patricia Kuhl: Ce vreau să spun

e că în perioada producerii
limbii vorbite, când nou-născuții ascultă,

ei acumulează statistici
pe baza limbii pe care o aud.

Și aceste distribuții se măresc.

Am învățat că nou-născuții
sunt sensibili la aceste statistici,

și statisticile limbii japoneze și engleze
sunt extrem de diferite.

Engleza are multe R-uri și L-uri.

Distribuția ne arată asta.

Distribuția limbii japoneze
este total diferită,

când observăm un grup
de sunete intermediare,

care sunt cunoscute în japoneză ca „R."

Așa că nou-născuții
absorb statisticile unei limbii

care mai apoi le schimbă creierele:

îi schimbă
din cetățeni ai lumii

în ascultători limitați cultural,
care suntem noi.

Dar noi, ca adulți,
nu mai absorbim aceste statistici.

Suntem guvernați
de reprezentările memoriei

ce-au fost formate
în dezvoltarea noastră primară.

Deci ce vedem aici

ne schimbă modelele
despre ce credeam că e perioada critică.

Argumentăm dintr-o perspectivă matematică

faptul că materialul învățării
unei limbii se diminuează

atunci când distribuția noastră
se stabilizează.

Asta ridică multe întrebări
referitoare la oamenii bilingvi.

Bilingvii trebuie să mențină simultan
două seturi de statistici

și să le schimbe consecutiv,

în funcție de cei cu care vorbesc.

Așa că ne întrebăm,

nou-născuții pot face statistici
pe o limbă nouă?

Am testat asta expunând
nou-născuți americani

care n-au auzit niciodată
o a doua limbă

la mandarină, pentru prima dată
în perioada lor critică.

Știam că atunci când monolingvii
au fost testați în Taipei și Seattle

pe sunete mandarine
au arătat același tipar.

De la șase la opt luni,
sunt total echivalenți.

Două luni mai târziu,
se întâmplă ceva incredibil.

Nou-născuții taivanezi fac progrese,
și nu cei americani.

În această perioadă, am expus nou-născuți
americani, la mandarină.

Era ca și cum rudele mandarine
au venit în vizită pentru o lună

s-au mutat în casa ta și au vorbit
cu nou-născuții în 12 sesiuni.

Iată cum se vede asta
în laborator.

(Mandarină)

PK: Ce le-am făcut
acestor creierașe?

(Râsete)

A trebuit să avem un grup de control
pentru a ne asigura

că venirea în laborator
nu-ți îmbunătățea abilitățile mandarine.

Un grup de nou-nascuți
a venit și-au ascultat engleza.

Din grafic observăm

că expunerea la engleză
nu le-a îmbunătățit mandarina.

Dar iată ce li s-a întâmplat celor
expuși la mandarină pentru 12 sesiuni.

Erau la fel de buni ca cei din Taiwan

care au ascultat
vreme de 10 luni și jumătate.

S-a demonstrat astfel că nou-născuții
fac statistici pe o limbă nouă.

Orice le-ai pune în față,
ei vor face statistici asupra lor.

Dar ne-am întrebat ce rol

a avut ființa umană
în acest exercițiu educațional.

Așa că am luat alt grup de nou-născuți
în care copiii au primit aceeași doză,

aceleași 12 sesiuni,
dar puse pe ecranul TV-ului.

Și alt grup de nou-născuți
care a avut doar expunere audio

și s-au uitat la un ecran cu un ursuleț.

Ce le-am făcut creierelor acestora?

Aici vedeți rezultatul testului audio --

nici urmă de învățare --

și rezultatul testului video --

nici urmă de învățare.

Este nevoie de o ființă umană
ca nou-născuții să-și ia statisticile.

Creierul social controlează când anume

nou-născuții își iau statisticile.

Vrem să pătrundem în creier
să vedem cum se întâmplă asta

atât când nou-născuții sunt în fața la TV
cât și atunci când sunt în fața oamenilor

Din fericire avem un nou aparat,
magnetoencefalograful,

care ne permite s-o facem.

Arată ca un uscător de pe Marte.

Dar este sigur 100%,
total non-invaziv și silențios.

Și nou-născuții --

vorbim de acuratețe milimetrică

referitor la acuratețea spațială
și de milisecunde

folosind 306 SQUIDs --

acestea sunt dispozitive superconductoare
de interferență cuantică

pentru a repera câmpurile magnetice
care se transformă atunci când gândim.

Suntem primii în lume care am înregistrat
nou-născuții cu aparatul MEG

în timp ce aceștia învață.

Aceasta este mica Emma.

Ea are 6 luni.

Ascultă diverse limbi în căști.

Vedeți că are libertate de mișcare.

Îi urmărim capul
folosind mici pelete în căciulă,

astfel e liberă să se miște în voie
lipsită de constrângeri.

Este un tur de forță tehnic.

Ce observăm?

Observăm creierul nou-născutului.

Atunci când nou-născutul aude un cuvânt
în limba lui, zonele auditive se aprind,

și apoi se aprind zonele din jurul lor
care credem că sunt legate de coerență

și care ajută creierul să se coordoneze
cu diferitele sale zone, și cauzalitatea,

o zonă din creier
o face pe alta să se activeze.

Avansăm către timpuri
grandioase și minunate.

Vom fi în stare să vedem
creierul unui copil

în timp ce simte o emoție,
în timp ce învață să citească și vorbească

în timp ce rezolvă o ecuație matematică,
în timp ce are o idee.

Și vom fi în stare să inventăm
intervenții bazate pe creier

pentru copii cu probleme de învățare.

Așa cum au descris poeții și scriitorii,

cred că vom fi în stare să vedem
acea deschidere mirobolantă,

deschiderea completă și absolută,
a minții unui copil.

Investigând creierul copilului,

vom descoperi adevăruri ascunse
despre ce înseamnă să fii om,

și pe parcurs,

poate că vom fi capabili să ne menținem
mințile apte de învățare

pe tot parcursul vieții.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)