Vreau să priviți acest nou-născut. Ceea ce te atrage sunt ochii ei și pielea pe care iubești s-o atingi. Dar azi am să vă vorbesc despre ceva ce nu puteți observa: ce se întâmplă în creierașul ei. Instrumentele moderne ale neuroștiinței ne demonstrează că ceea ce se întâmplă sus, în creier, e o știință fascinantă. Iar ceea ce învățăm va ilumina ceea ce poeții și scriitorii romantici au descris ca „deschiderea celestă" a minții copilului. Ce vedem aici e o mamă din India, care vorbește limba Koro, care este o limbă nou descoperită, i-o vorbește bebelușului său. Această mamă și cei 800 de oameni care vorbesc limba Koro în întrega lume înțeleg că pentru a conserva această limbă, ei trebuie s-o vorbească nou-născuților. Și acolo se află o complexitate critică. De ce adulții nu pot conserva o limbă doar vorbind-o între ei? Totul are de-a face cu creierul tău. Aici observăm că o limbă are o perioadă critică pentru a fi învățată. Trebuie să citești asta privind vârsta ta pe axa orizontală. (Râsete) Observă pe verticală iscusința ta în deprinderea unei a doua limbi. Nou-născuții și copiii sunt genii până împlinesc șapte ani, și atunci apare un declin sistematic. După pubertate, cădem de pe hartă. Niciun om de știință nu contestă această curbă, însă laboratoare din toată lumea încearcă să elucideze de ce funcționează așa. Munca din laboratorul meu e axată pe prima perioadă critică din dezvoltare, cea în care nou-născuții încearcă să învețe care sunete sunt folosite în limba lor. Credem că, cercetând cum sunt învățate sunetele, vom avea un model pentru restul limbii, și poate pentru perioadele critice care ar putea exista în copilărie pentru dezvoltarea socială, emoțională și cognitivă. Așa că am studiat nou-născuții cu o tehnică folosită în întreaga lume și sunetele tuturor limbilor. Nou-născutul stă în poala părintelui, și-l instruim să-și întoarcă capul când se schimbă un sunet de ex. de la „a" la „i." Dacă face asta la timpul potrivit, cutia neagră începe să lumineze și un urs panda bate o tobă. Un nou-născut de șase luni adoră această probă. Ce-am învățat? Nou-născuții din întreaga lume sunt, cum îmi place să-i descriu, niște „cetățeni ai lumii". Ei pot distinge sunetele tuturor limbilor, indiferent ce țară testăm și ce limbă folosim, și asta e extraordinar pentru că noi nu putem face asta. Noi suntem ascultători limitați cultural. Putem deosebi sunetele propriei noastre limbi, însă nu și pe ale unor limbi străine. Așa că se ridică întrebarea: când se transformă acei cetățeni ai lumii în ascultători limitați lingvistic, care suntem noi? Și răspunsul e: înainte de primele lor zile de naștere. Aici vedeți randamentul la acel test al unor nou-născuți testați în Tokyo și SUA, aici în Seattle, care au ascultat „ra" și „la" sunete importante în engleză, dar nu și în japoneză. Deci de la șase la opt luni, nou-născuții sunt egali. Două luni mai târziu, se întâmplă ceva incredibil. Nou-născuții din SUA devin mult mai performanți, cei din Japonia sunt în declin, dar ambele grupuri de nou-născuți se pregătesc exact pentru limba pe care o vor învăța. Deci întrebarea e: ce se întâmplă în această perioadă critică de 2 luni? Aceasta e perioada critică a dezvoltării sunetului dar ce se întâmplă acolo sus? Se întâmplă două lucruri. Primul e că nou-născuții ne ascultă intensiv și-și fac statistici în timp ce ne ascultă vorbind, își fac statistici. Ascultați două mame vorbind limba mamelor, limba universală pe care o folosim când vorbim cu copiii, mai întâi în engleză și apoi în japoneză. (Video) Ah, iubesc ochii tăi mari albaștri atât de scumpi și drăguți. (Japoneză) Patricia Kuhl: Ce vreau să spun e că în perioada producerii limbii vorbite, când nou-născuții ascultă, ei acumulează statistici pe baza limbii pe care o aud. Și aceste distribuții se măresc. Am învățat că nou-născuții sunt sensibili la aceste statistici, și statisticile limbii japoneze și engleze sunt extrem de diferite. Engleza are multe R-uri și L-uri. Distribuția ne arată asta. Distribuția limbii japoneze este total diferită, când observăm un grup de sunete intermediare, care sunt cunoscute în japoneză ca „R." Așa că nou-născuții absorb statisticile unei limbii care mai apoi le schimbă creierele: îi schimbă din cetățeni ai lumii în ascultători limitați cultural, care suntem noi. Dar noi, ca adulți, nu mai absorbim aceste statistici. Suntem guvernați de reprezentările memoriei ce-au fost formate în dezvoltarea noastră primară. Deci ce vedem aici ne schimbă modelele despre ce credeam că e perioada critică. Argumentăm dintr-o perspectivă matematică faptul că materialul învățării unei limbii se diminuează atunci când distribuția noastră se stabilizează. Asta ridică multe întrebări referitoare la oamenii bilingvi. Bilingvii trebuie să mențină simultan două seturi de statistici și să le schimbe consecutiv, în funcție de cei cu care vorbesc. Așa că ne întrebăm, nou-născuții pot face statistici pe o limbă nouă? Am testat asta expunând nou-născuți americani care n-au auzit niciodată o a doua limbă la mandarină, pentru prima dată în perioada lor critică. Știam că atunci când monolingvii au fost testați în Taipei și Seattle pe sunete mandarine au arătat același tipar. De la șase la opt luni, sunt total echivalenți. Două luni mai târziu, se întâmplă ceva incredibil. Nou-născuții taivanezi fac progrese, și nu cei americani. În această perioadă, am expus nou-născuți americani, la mandarină. Era ca și cum rudele mandarine au venit în vizită pentru o lună s-au mutat în casa ta și au vorbit cu nou-născuții în 12 sesiuni. Iată cum se vede asta în laborator. (Mandarină) PK: Ce le-am făcut acestor creierașe? (Râsete) A trebuit să avem un grup de control pentru a ne asigura că venirea în laborator nu-ți îmbunătățea abilitățile mandarine. Un grup de nou-nascuți a venit și-au ascultat engleza. Din grafic observăm că expunerea la engleză nu le-a îmbunătățit mandarina. Dar iată ce li s-a întâmplat celor expuși la mandarină pentru 12 sesiuni. Erau la fel de buni ca cei din Taiwan care au ascultat vreme de 10 luni și jumătate. S-a demonstrat astfel că nou-născuții fac statistici pe o limbă nouă. Orice le-ai pune în față, ei vor face statistici asupra lor. Dar ne-am întrebat ce rol a avut ființa umană în acest exercițiu educațional. Așa că am luat alt grup de nou-născuți în care copiii au primit aceeași doză, aceleași 12 sesiuni, dar puse pe ecranul TV-ului. Și alt grup de nou-născuți care a avut doar expunere audio și s-au uitat la un ecran cu un ursuleț. Ce le-am făcut creierelor acestora? Aici vedeți rezultatul testului audio -- nici urmă de învățare -- și rezultatul testului video -- nici urmă de învățare. Este nevoie de o ființă umană ca nou-născuții să-și ia statisticile. Creierul social controlează când anume nou-născuții își iau statisticile. Vrem să pătrundem în creier să vedem cum se întâmplă asta atât când nou-născuții sunt în fața la TV cât și atunci când sunt în fața oamenilor Din fericire avem un nou aparat, magnetoencefalograful, care ne permite s-o facem. Arată ca un uscător de pe Marte. Dar este sigur 100%, total non-invaziv și silențios. Și nou-născuții -- vorbim de acuratețe milimetrică referitor la acuratețea spațială și de milisecunde folosind 306 SQUIDs -- acestea sunt dispozitive superconductoare de interferență cuantică pentru a repera câmpurile magnetice care se transformă atunci când gândim. Suntem primii în lume care am înregistrat nou-născuții cu aparatul MEG în timp ce aceștia învață. Aceasta este mica Emma. Ea are 6 luni. Ascultă diverse limbi în căști. Vedeți că are libertate de mișcare. Îi urmărim capul folosind mici pelete în căciulă, astfel e liberă să se miște în voie lipsită de constrângeri. Este un tur de forță tehnic. Ce observăm? Observăm creierul nou-născutului. Atunci când nou-născutul aude un cuvânt în limba lui, zonele auditive se aprind, și apoi se aprind zonele din jurul lor care credem că sunt legate de coerență și care ajută creierul să se coordoneze cu diferitele sale zone, și cauzalitatea, o zonă din creier o face pe alta să se activeze. Avansăm către timpuri grandioase și minunate. Vom fi în stare să vedem creierul unui copil în timp ce simte o emoție, în timp ce învață să citească și vorbească în timp ce rezolvă o ecuație matematică, în timp ce are o idee. Și vom fi în stare să inventăm intervenții bazate pe creier pentru copii cu probleme de învățare. Așa cum au descris poeții și scriitorii, cred că vom fi în stare să vedem acea deschidere mirobolantă, deschiderea completă și absolută, a minții unui copil. Investigând creierul copilului, vom descoperi adevăruri ascunse despre ce înseamnă să fii om, și pe parcurs, poate că vom fi capabili să ne menținem mințile apte de învățare pe tot parcursul vieții. Vă mulțumesc. (Aplauze)