Căutarea unui tânăr om de știință pentru apă potabilă

Deepika Kurup a fost determinată să rezolve criza mondială a apei de când avea 14 ani, după ce a văzut în afara casei bunicilor ei din India copii bând apă care părea prea murdară și să fie atinsă. Cercetarea ei a început în bucătăria familiei, și în cele din urmă a dus la un premiu major pentru știință. Ascultați cum această cercetătoare adolescentă a dezvoltat o modalitate eficientă de a purifica apa, benefică pentru mediu.

În fiecare vară, familia mea și cu mine
călătorim în jurul lumii,

la 3.000 de mile depărtare,

în țara diversității culturale,
adică în India.

India e o țară cunoscută
pentru căldura și umiditatea excesivă.

Pentru mine, singura scăpare
de această căldură e să beau multă apă.

Cât timp sunt în India,

părinții îmi amintesc mereu
să beau doar apă fiartă sau îmbuteliată

pentru că, față de America,

unde pot doar să pornesc un robinet
și să fac rost de apă curată, potabilă,

în India apa e adesea contaminată.

Așa că părinții mei trebuie să se asigure

că apa pe care o bem e sigură.

Totuși, am realizat repede

că nu toată lumea e destul de norocoasă

să se bucure de apă curată ca noi.

Dincolo de casa bunicilor mei,
pe străzile aglomerate ale Indiei,

am văzut oameni stând la cozi lungi

sub soarele fierbinte,

umplând găleți cu apă de la un robinet.

Am văzut chiar copii

de aceeași vârstă cu mine

umplând niște sticle de plastic

cu apă murdară din râul
de la marginea drumului.

Urmărind acești copii

forțați să bea o apă

pe care eu o consideram
prea murdară și să o atingi,

mi-a schimbat perspectiva asupra lumii.

Această nedreptate socială inacceptabilă

m-a silit să vreau să găsesc o soluție

pentru problema mondială a apei potabile.

Voiam să știu
de ce acești copii nu aveau apă,

o substanță esențială vieții.

Am aflat că ne confruntăm

cu o criză globală de apă.

Asta poate părea surprinzător,

știind că 75% din planetă
e acoperită cu apă,

dar doar 2,5% din ea e apă dulce

și mai puțin de 1% din rezerva
de apă dulce a Pământului

e disponibilă pentru consum.

Odată cu creșterea populației,

dezvoltarea industrială
și creșterea economică,

cererea pentru apă curată crește,

totuși resursele se epuizează rapid.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății,

660 milioane de oameni

nu au acces la o sursă de apă potabilă.

Lipsa accesului la apă potabilă
e o cauză principală de deces

pentru copiii sub 5 ani
în țările în curs de dezvoltare,

iar UNICEF estimează că 3.000 de copii

mor zilnic din cauza bolilor
asociate cu consumul de apă.

După ce m-am întors acasă
într-o vară în clasa a opta,

am decis că voiam să îmi combin pasiunea

de a rezolva criza mondială a apei

cu interesul meu pentru știință.

Așa că am decis
că cel mai bun lucru posibil

ar fi să îmi transform garajul
într-un laborator.

(Râsete)

De fapt, inițial am transformat bucătăria,

dar părinții nu au fost de acord
și m-au dat afară.

De asemenea, am citit multe articole
științifice despre cercetarea apei

și am aflat că în prezent
în țările în curs de dezvoltare

există așa-numita
dezinfectarea solară, sau SODIS,

ce e utilizată pentru purificarea apei.

În SODIS, sticle de plastic
sunt umplute cu apă murdară

și sunt apoi expuse la lumina solară
pentru 6-8 ore.

Radiațiile UV de la soare

distrug ADN-ul acestor germeni patogeni

și dezinfectează apa.

Deși SODIS e ușor de folosit
și eficient din punct de vedere energetic,

pentru că folosește doar energie solară,

e foarte înceată,

poate dura până la două zile
când e înnorat.

Pentru a face SODIS mai rapid,

o nouă metodă denumită fotocataliză

a început să fie utilizată recent.

Ce e de fapt fotocataliza?

Să le luăm pe rând:

photo înseamnă de la soare

și un catalizator e ceva
care accelerează o reacție.

Deci fotocataliza

grăbește acest proces
de dezinfectare solară.

Când lumina solară intră
și lovește un fotocatalizator,

ca TiO2, sau dioxid de titan,

creează niște specii
foarte reactive de oxigen,

ca superoxizii, peroxidul de hidrogen
și radicalii hidroxil.

Aceste specii reactive de oxigen

sunt capabile să îndepărteze
bacteriile, organismele

și alte impurități ale apei de băut.

Dar din păcate sunt niște dezavantaje

în modul în care fotocatalizatorul
SODIS e folosit.

Se procedează în felul următor:
se iau sticlele de plastic

și se acoperă interiorul
cu un strat de fotocatalizator.

Dar fotocatalizatorii ca dioxidul de titan

sunt adesea folosiți
pentru protecția solară

pentru a bloca radiațiile UV.

Când aceste sticle
sunt acoperite pe interior,

de fapt se blochează
o parte din radiațiile UV,

diminuând astfel eficacitatea procesului.

De asemenea, straturile fotocatalitice

nu sunt strâns legate
de sticla de plastic,

ceea ce înseamnă că se spală,
iar oamenii ajung să bea catalizatorul.

Chiar dacă TiO2 e sigur și inert,

procesul devine ineficient dacă îl bei,

pentru că apoi trebuie completat deficitul

chiar și după câteva utilizări.

Scopul meu era să depășesc dezavantajele

acestor metode de tratare

și să creez o metodă sigură,

durabilă, eficace și prietenoasă
cu mediul de purificare a apei.

Ce a început ca un proiect de știință
al unui copil de clasa a 8-a

e acum compozitul meu fotocatalitic
pentru purificarea apei.

Compozitul combină
dioxidul de titan cu ciment.

Compozitul asemănător cu cimentul
poate lua forme diferite,

deci poate fi utilizat în multe moduri.

De exemplu, poți crea o tijă

care poate fi plasată ușor
în sticlele cu apă pentru uz individual

sau poți crea un filtru poros
care poate filtra apă pentru familii.

Poți chiar acoperi interiorul
unui rezervor de apă

pentru a purifica cantități
mai mari de apă

pentru comunități
pe o perioadă lungă de timp.

Pe parcurs,

călătoria mea nu a fost ușoară.

Nu am avut acces
la un laborator sofisticat.

Aveam 14 ani când am început,

dar nu am lăsat vârsta să mă descurajeze

în interesul meu de a urma
cercetarea științifică

și dorința de a rezolva
criza globală a apei.

Apa nu e doar solventul universal.

Apa este un dreptul uman universal.

Din acest motiv,

voi continua să lucrez la acest
proiect științific din 2012

și să îl aduc din laborator
în lumea reală.

Iar vara aceasta am fondat Catalyst
for World Water,

o asociație socială cu scopul de a grăbi
soluțiile crizei mondiale a apei.

(Aplauze)

O singură picătură de apă
nu poate face multe,

dar când multe picături se unesc,

pot susține viața pe planeta noastră.

Așa cum picăturile de apă
se unesc pentru a forma oceane,

cred că toți trebuie să ne unim

când abordăm această problemă globală.

Mulțumesc!

(Aplauze)

Mulțumesc.

(Aplauze)