Muzica în Grecia antică - Tim Hansen

Vezi lecţia completă la: http://ed.ted.com/lessons/music-in-ancient-greece-the-original-classic-rock-tim-hansen

Crezi că iubeşti muzica? Nu ştii nimic despre obsesia grecilor antici. Fiecare aspect al vieţii lor era întrepătruns de cântec: istoria, poezia, teatrul, sporturile şi chiar astronomia. De fapt, muzica era atât de importantă pentru filozoful grec Platon încât susținea că muzica pe care o ascultăm ne afectează direct etosul. Tim Hansen se întreabă ce ar spune Platon de muzica pe care o ascultăm azi.

Lecție de Tim Hansen, animație de TOGETHER.

Trăim într-o societate

obsedată de muzică.

Folosim muzica în servicii religioase,

să spunem poveşti,

să sărbătorim.

la muncă,

să ne menţinem în formă.

să ne declarăm dragostea

şi, uneori, pentru a declara ura,

şi, ceea ce este cel mai important,

să dansăm.

Şi, bineînţeles, cântăm noi înşine

pentru că, ei bine, este o activitate plăcută.

Cu mii de ani în urmă, în Grecia antică,

când era vorba despre muzică,

lucrurile nu erau mult diferite.

Poate că aveau lire şi tunici

în loc de MP3-uri şi jeanşi,

dar grecii antici erau la fel de obsedaţi

de muzică pe cât suntem noi azi.

De fapt, muzica era o componentă atât de importantă

a societăţii greceşti antice

încât noi pălim în comparaţie cu ei.

Pentru a înţelege cât de esențială era muzica

pentru grecii antici,

să ne familiarizăm

cu o parte din mitologia lor.

În mitologia grecilor antici

creativitatea umană era considerată

rezultat al inspiraţiei divine provenită

de la un grup de zeiţe cunoscute sub numele de Muze.

Deși savanţii au dezbătut de-a lungul timpului

un număr cuprins între 3 şi 13 Muze,

numărul standard acceptat astăzi este de 9.

Fiecare Muză avea grijă de propriul domeniu

de competenţă artistică,

care se întindea de la cântec şi dans

la istorie şi astronomie.

Poate părea ciudat să categoriseşti

istoria şi astronomia drept preocupări artistice,

dar grecii antici vedeau aceste discipline

ca fiind mai mult decât materii şcolare.

Ele erau aribute ale civilizaţiei

în ceea ce considerau ei a fi,

o lume mai degrabă barbară.

O persoană educată, civilizată,

era de aşteptat să fie competentă

în toate aspectele gândirii creative

inspirate de Muze,

şi mijlocul obişnuit

prin care erau predate aceste discipline,

studiate,

şi răspândite

era muzica.

Vedeţi, nu este o coincidenţă,

cuvântul Muză e foarte asemănător

cuvântului muzică.

Este originea acestui cuvânt.

Poezia, un poem de dragoste

sau un poem epic despre un învingător de dragoni,

era cântată cu acompaniament muzical.

Cântatul şi dansatul, evident,

erau acompaniate de muzică.

Teatrul era întotdeauna o combinaţie

de cuvinte vorbite şi muzică.

Istoria era povestită prin cântece.

Chiar studiul astronomiei

era legat de aceleaşi principii fizice

ca armonia muzicală,

şi mulţi gânditori greci credeau

că fiecare planetă şi stea

creea propriul sunet unic

călătorind prin cosmos,

sunând ca o chitară enormă

cu o lungine de ani-lumină.

Totuşi, muzica pătrundea în mai multe aspecte ale vieţii

în afara educaţiei.

Grecii antici considerau muzica

baza înţelegerii

conectării fundamentale

a tuturor lucrurilor din univers.

Acest concept de conectivitate

este cunoscut drept harmonia,

de unde şi cuvântul armonie.

Muzica era folosită ca un gen de medicament

pentru a trata boli şi dureri fizice,

ca acompaniament vital al competiţiilor sportive,

şi ca mijloc de a ţine lucrătorii în ritm

când trudeau cu sarcini monotone.

Una din cele mai importante aplicaţii

ale muzicii în societatea grecilor antici

se găseşte în credinţa că

muzica poate afecta etosul unei persoane.

Acest cuvânt îl folosim încă şi azi,

etosul fiind totalitatea credinţelor călăuzitoare ale unei persoane

sau etica personală,

felul în care se poartă cineva

cu el însuşi şi cu ceilalţi.

Filozoful grec Platon,

unul din cei mai faimoşi

şi influenţi gânditori ai timpului

afirma că muzica are efect direct

asupra etosului unei persoane.

Unele tipuri de muzică

pot incita o persoană la violenţă

în timp ce altele pot aduce pace

într-o blândă, de neimaginat prostraţie.

Conform lui Platon,

doar anumite tipuri de muzică

sunt benefice pentru etosul cuiva,

Oamenii ar trebui să asculte muzica

ce sprijină inteligenţa,

auto-controlul,

şi curajul,

iar toate celelalte tipuri de muzică ar trebui evitate.

Mai mult, Platon denunţa categoric

orice muzică ce se abătea

de la convenţiile muzicale stabilite,

temându-se că altfel

se va ajunge la degradarea

standardelor civilizaţiei,

coruperea tinerilor,

şi în final la o anarhie totală şi completă.

În timp ce temerile lui Platon pot părea extreme,

acest argument a apărut şi în vremurile moderne

pentru condamnarea tedinţelor muzicale

cum ar fi jazz-ul, sau punk-ul, sau rap-ul.

Ce credeţi că ar spune Platon

despre muzica pe care o ascultaţi voi?

Este benefică etosului vostru,

sau vă va degenera

în barbari bălmăjitori, amorali ?