Trăim într-o societate
obsedată de muzică.
Folosim muzica în servicii religioase,
să spunem poveşti,
să sărbătorim.
la muncă,
să ne menţinem în formă.
să ne declarăm dragostea
şi, uneori, pentru a declara ura,
şi, ceea ce este cel mai important,
să dansăm.
Şi, bineînţeles, cântăm noi înşine
pentru că, ei bine, este o activitate plăcută.
Cu mii de ani în urmă, în Grecia antică,
când era vorba despre muzică,
lucrurile nu erau mult diferite.
Poate că aveau lire şi tunici
în loc de MP3-uri şi jeanşi,
dar grecii antici erau la fel de obsedaţi
de muzică pe cât suntem noi azi.
De fapt, muzica era o componentă atât de importantă
a societăţii greceşti antice
încât noi pălim în comparaţie cu ei.
Pentru a înţelege cât de esențială era muzica
pentru grecii antici,
să ne familiarizăm
cu o parte din mitologia lor.
În mitologia grecilor antici
creativitatea umană era considerată
rezultat al inspiraţiei divine provenită
de la un grup de zeiţe cunoscute sub numele de Muze.
Deși savanţii au dezbătut de-a lungul timpului
un număr cuprins între 3 şi 13 Muze,
numărul standard acceptat astăzi este de 9.
Fiecare Muză avea grijă de propriul domeniu
de competenţă artistică,
care se întindea de la cântec şi dans
la istorie şi astronomie.
Poate părea ciudat să categoriseşti
istoria şi astronomia drept preocupări artistice,
dar grecii antici vedeau aceste discipline
ca fiind mai mult decât materii şcolare.
Ele erau aribute ale civilizaţiei
în ceea ce considerau ei a fi,
o lume mai degrabă barbară.
O persoană educată, civilizată,
era de aşteptat să fie competentă
în toate aspectele gândirii creative
inspirate de Muze,
şi mijlocul obişnuit
prin care erau predate aceste discipline,
studiate,
şi răspândite
era muzica.
Vedeţi, nu este o coincidenţă,
cuvântul Muză e foarte asemănător
cuvântului muzică.
Este originea acestui cuvânt.
Poezia, un poem de dragoste
sau un poem epic despre un învingător de dragoni,
era cântată cu acompaniament muzical.
Cântatul şi dansatul, evident,
erau acompaniate de muzică.
Teatrul era întotdeauna o combinaţie
de cuvinte vorbite şi muzică.
Istoria era povestită prin cântece.
Chiar studiul astronomiei
era legat de aceleaşi principii fizice
ca armonia muzicală,
şi mulţi gânditori greci credeau
că fiecare planetă şi stea
creea propriul sunet unic
călătorind prin cosmos,
sunând ca o chitară enormă
cu o lungine de ani-lumină.
Totuşi, muzica pătrundea în mai multe aspecte ale vieţii
în afara educaţiei.
Grecii antici considerau muzica
baza înţelegerii
conectării fundamentale
a tuturor lucrurilor din univers.
Acest concept de conectivitate
este cunoscut drept harmonia,
de unde şi cuvântul armonie.
Muzica era folosită ca un gen de medicament
pentru a trata boli şi dureri fizice,
ca acompaniament vital al competiţiilor sportive,
şi ca mijloc de a ţine lucrătorii în ritm
când trudeau cu sarcini monotone.
Una din cele mai importante aplicaţii
ale muzicii în societatea grecilor antici
se găseşte în credinţa că
muzica poate afecta etosul unei persoane.
Acest cuvânt îl folosim încă şi azi,
etosul fiind totalitatea credinţelor călăuzitoare ale unei persoane
sau etica personală,
felul în care se poartă cineva
cu el însuşi şi cu ceilalţi.
Filozoful grec Platon,
unul din cei mai faimoşi
şi influenţi gânditori ai timpului
afirma că muzica are efect direct
asupra etosului unei persoane.
Unele tipuri de muzică
pot incita o persoană la violenţă
în timp ce altele pot aduce pace
într-o blândă, de neimaginat prostraţie.
Conform lui Platon,
doar anumite tipuri de muzică
sunt benefice pentru etosul cuiva,
Oamenii ar trebui să asculte muzica
ce sprijină inteligenţa,
auto-controlul,
şi curajul,
iar toate celelalte tipuri de muzică ar trebui evitate.
Mai mult, Platon denunţa categoric
orice muzică ce se abătea
de la convenţiile muzicale stabilite,
temându-se că altfel
se va ajunge la degradarea
standardelor civilizaţiei,
coruperea tinerilor,
şi în final la o anarhie totală şi completă.
În timp ce temerile lui Platon pot părea extreme,
acest argument a apărut şi în vremurile moderne
pentru condamnarea tedinţelor muzicale
cum ar fi jazz-ul, sau punk-ul, sau rap-ul.
Ce credeţi că ar spune Platon
despre muzica pe care o ascultaţi voi?
Este benefică etosului vostru,
sau vă va degenera
în barbari bălmăjitori, amorali ?