Trăim într-o societate obsedată de muzică. Folosim muzica în servicii religioase, să spunem poveşti, să sărbătorim. la muncă, să ne menţinem în formă. să ne declarăm dragostea şi, uneori, pentru a declara ura, şi, ceea ce este cel mai important, să dansăm. Şi, bineînţeles, cântăm noi înşine pentru că, ei bine, este o activitate plăcută. Cu mii de ani în urmă, în Grecia antică, când era vorba despre muzică, lucrurile nu erau mult diferite. Poate că aveau lire şi tunici în loc de MP3-uri şi jeanşi, dar grecii antici erau la fel de obsedaţi de muzică pe cât suntem noi azi. De fapt, muzica era o componentă atât de importantă a societăţii greceşti antice încât noi pălim în comparaţie cu ei. Pentru a înţelege cât de esențială era muzica pentru grecii antici, să ne familiarizăm cu o parte din mitologia lor. În mitologia grecilor antici creativitatea umană era considerată rezultat al inspiraţiei divine provenită de la un grup de zeiţe cunoscute sub numele de Muze. Deși savanţii au dezbătut de-a lungul timpului un număr cuprins între 3 şi 13 Muze, numărul standard acceptat astăzi este de 9. Fiecare Muză avea grijă de propriul domeniu de competenţă artistică, care se întindea de la cântec şi dans la istorie şi astronomie. Poate părea ciudat să categoriseşti istoria şi astronomia drept preocupări artistice, dar grecii antici vedeau aceste discipline ca fiind mai mult decât materii şcolare. Ele erau aribute ale civilizaţiei în ceea ce considerau ei a fi, o lume mai degrabă barbară. O persoană educată, civilizată, era de aşteptat să fie competentă în toate aspectele gândirii creative inspirate de Muze, şi mijlocul obişnuit prin care erau predate aceste discipline, studiate, şi răspândite era muzica. Vedeţi, nu este o coincidenţă, cuvântul Muză e foarte asemănător cuvântului muzică. Este originea acestui cuvânt. Poezia, un poem de dragoste sau un poem epic despre un învingător de dragoni, era cântată cu acompaniament muzical. Cântatul şi dansatul, evident, erau acompaniate de muzică. Teatrul era întotdeauna o combinaţie de cuvinte vorbite şi muzică. Istoria era povestită prin cântece. Chiar studiul astronomiei era legat de aceleaşi principii fizice ca armonia muzicală, şi mulţi gânditori greci credeau că fiecare planetă şi stea creea propriul sunet unic călătorind prin cosmos, sunând ca o chitară enormă cu o lungine de ani-lumină. Totuşi, muzica pătrundea în mai multe aspecte ale vieţii în afara educaţiei. Grecii antici considerau muzica baza înţelegerii conectării fundamentale a tuturor lucrurilor din univers. Acest concept de conectivitate este cunoscut drept harmonia, de unde şi cuvântul armonie. Muzica era folosită ca un gen de medicament pentru a trata boli şi dureri fizice, ca acompaniament vital al competiţiilor sportive, şi ca mijloc de a ţine lucrătorii în ritm când trudeau cu sarcini monotone. Una din cele mai importante aplicaţii ale muzicii în societatea grecilor antici se găseşte în credinţa că muzica poate afecta etosul unei persoane. Acest cuvânt îl folosim încă şi azi, etosul fiind totalitatea credinţelor călăuzitoare ale unei persoane sau etica personală, felul în care se poartă cineva cu el însuşi şi cu ceilalţi. Filozoful grec Platon, unul din cei mai faimoşi şi influenţi gânditori ai timpului afirma că muzica are efect direct asupra etosului unei persoane. Unele tipuri de muzică pot incita o persoană la violenţă în timp ce altele pot aduce pace într-o blândă, de neimaginat prostraţie. Conform lui Platon, doar anumite tipuri de muzică sunt benefice pentru etosul cuiva, Oamenii ar trebui să asculte muzica ce sprijină inteligenţa, auto-controlul, şi curajul, iar toate celelalte tipuri de muzică ar trebui evitate. Mai mult, Platon denunţa categoric orice muzică ce se abătea de la convenţiile muzicale stabilite, temându-se că altfel se va ajunge la degradarea standardelor civilizaţiei, coruperea tinerilor, şi în final la o anarhie totală şi completă. În timp ce temerile lui Platon pot părea extreme, acest argument a apărut şi în vremurile moderne pentru condamnarea tedinţelor muzicale cum ar fi jazz-ul, sau punk-ul, sau rap-ul. Ce credeţi că ar spune Platon despre muzica pe care o ascultaţi voi? Este benefică etosului vostru, sau vă va degenera în barbari bălmăjitori, amorali ?