Cum funcționează sistemul tău digestiv - Emma Bryce

Vezi lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/how-your-digestive-system-works-emma-bryce

În întreaga lume, oamenii mănâncă în medie între unul și 2,7 kilograme de mâncare pe zi și fiecare bucățică își croiește drumul prin sistemul digestiv. Cuprinzând zece organe ce acoperă nouă metri, acesta e unul dintre cele mai complicate sisteme din corp. Emma Bryce explică modul în care diferite părți ale sistemului digestiv funcționează pentru a transforma mâncarea în nutrienți și energie pentru a ne menține în viață.

Lecție de Emma Bryce, animație de Augenblick Studios.

Pe întreaga planetă,

oamenii consumă zilnic
între unul și 2,7 kilograme de mâncare.

Asta e mai mult de 365 de kilograme
de persoană anual

și mai mult de 28.800 de kilograme
pe parcursul unei vieți.

Și fiecare bucățică își croiește drum
prin sistemul digestiv.

Cuprinzând zece organe
ce acoperă nouă metri

și conținând peste 20 de tipuri
de celule specializate,

acesta e unul dintre cele mai diverse
și complicate sisteme ale corpului uman.

Părțile sale lucrează continuu la unison
pentru a îndeplini o singură sarcină:

să transforme materia brută a hranei tale

în nutrienții și energia
ce te țin în viață.

Întinzându-se pe toată lungimea
trunchiului tău,

sistemul digestiv are
patru componente principale.

Prima e tractul gastrointestinal,

un tub torsionat care transportă hrana

și are o suprafață internă
de 30-40 de metri pătrați,

suficient să acopere o jumătate
de teren de badminton.

În al doilea rând e pancreasul,

colecistul

și ficatul,

un trio de organe care descompun mâncarea
folosind o serie de sucuri speciale.

În al treilea rând, enzimele corpului,

hormonii,

nervii

și sângele,

toate funcționează împreună
ca să descompună hrana,

să moduleze procesul digestiv

și să livreze produsele finale.

În cele din urmă, este mezenterul,

o porțiune mare de țesut care susține

și poziționează toate organele digestive
în abdomen,

ajutându-le să-și facă treaba.

Procesul digestiv începe
înainte ca mâncarea să-ți atingă limba.

Anticipând o bucățică gustoasă,

glandele din gură încep să pompeze salivă.

Zilnic producem în jur de 1,5 litri
din acest lichid.

Odată ce ajunge în gură,

masticația se alătură salivei

ca să transforme mâncarea
într-o masă jilavă numită bol alimentar.

Enzimele din salivă descompun
orice amidon.

Apoi mâncarea ajunge

la marginea unui tub de 25 centimetri
numit esofag,

pe care trebuie să plonjeze în jos
ca să ajungă în stomac.

Nervii din țesutul esofagian înconjurător

simt prezența bolului și declanșează
peristaltismul,

o serie de contracții musculare definite.

Asta împinge mâncarea în stomac,

unde e lăsată la mila
pereților musculari stomacali,

care „saltă” bolul, rupându-l în bucăți.

Hormonii, secretați de celule din mucoasă,
declanșează eliberarea acizilor

și a sucurilor bogate în enzime
din peretele stomacal

care încep să dizolve mâncarea
și să-i descompună proteinele.

Acești hormoni alertează și pancreasul,

ficatul,

și colecistul

ca să producă sucuri digestive

și să transfere bila, un lichid
galben-verzui ce dizolvă grăsimea,

ca pregătire pentru noua etapă.

După trei ore în stomac,

bolul ce înainte avusese o formă
e acum un lichid spumos numit chim,

și e gata să treacă în intestinul subțire.

Ficatul primește bila
de la colecist

și o secretă în prima porțiune
a intestinului subțire, numită duoden.

Aici dizolvă grăsimile ce plutesc
în pasta chimului,

așa încât pot fi digerați cu ușurință
de sucul pancreatic și cel intestinal,

care au intrat în scenă.

Aceste sucuri bogate în enzime descompun
moleculele de grăsime în acizi grași

și glicerină pentru o absorbție mai ușoară
în organism.

Enzimele duc la îndeplinire
și descompunerea finală

a proteinelor în aminoacizi

și a carbohidraților în glucoză.

Asta are loc în părțile inferioare
ale intestinului subțire,

jejunul și ileumul,

care sunt îmbrăcați în milioane
de mici protecții numite vilozități.

Acestea creează o suprafață imensă
pentru a maximiza absorbția moleculară

și transferul în fluxul sangvin.

Sângele apoi le duce în etapa finală
a călătoriei lor

să hrănească organele
și țesuturile corpului.

Dar nu s-a terminat încă.

Fibrele din resturi,

apa

și celulele moarte
desprinse în timpul digestiei

ajung în intestinul gros,
cunoscut drept colon.

Corpul absoarbe majoritatea fluidului
rămas prin peretele intestinal.

Ce rămâne e o masă moale numită fecale.

Colonul strânge acest produs secundar
într-un săculeț numit rect,

unde nervii simt că acesta se dilată

și spun corpului când e timpul
să elimine deșeurile.

Produsele secundare ale digestiei
ies prin anus,

iar lunga călătorie a mâncării,

care durează, în mod obișnuit,
între 30 și 40 de ore,

s-a încheiat.