Astrophysicist Asks TOUGH Question: Brilliant Answer!

Cu câțiva ani în urmă, Neil DeGrasse
Tyson a fost întrebat despre Dumnezeu

în cadrul unui interviu la CBS.

În răspunsul său, el a provocat
intervievatorul

cu una dintre cele mai dificile
întrebări pentru creștini.

Crezi în existența unui Dumnezeu bun?
A creatorului?

Tyson a răspuns:

„Cu cât mă uit mai mult la Univers,
cu atât sunt mai puțin convins

că există ceva binevoitor.

Dacă ideea ta despre un Creator este
a unei ființe atotputernice

și atotbune, asta nu este o pereche
neobișnuită de putere

care îl poate descrie pe Creator,
atotputernic și atotbun.

Mă uit la dezastrele care afectează
pământul și viața pe pământ:

vulcani, uragane, tornade, cutremure,
boli, malformații congenitale.

Daca te uiți la această listă
enumerată viața este facută mizerabil,

pe pămant din cauze naturale.

Doar întreb:
Cum răspunzi la toate acestea?

Dar dacă ai o evidență destul de
bună, adu-o...

Intervievatorul nu a răspuns
provocării.

Dar în continuare vom explora
discursul lui John Lennox,

care abordează problema răului
natural și oferă o perspectivă

bine argumentată cazului pe care îl
caută Neil Degrass Tyson.

Voi lăsa discursul să se desfășoare
și apoi o să-mi spun

propriile gânduri despre el.
Să-l ascultăm:

Cât pot de sensibil, nu vă voi
insulta, doamnelor și domnilor,

oferindu-vă răspunsuri cuprinzătoare
simple la această întrebare.

Ceea ce voi încerca să fac este să vă
împărtășesc ceea ce mi s-a părut util

ca o cale de acces pentru asta, poate
începe să aibă sens.

Nu m-am putut abține să mă gândesc
la Richard Dawkins

când vorbește despre

natura supremă a realității
în această direcție.

Când spune că acest univers este
exact așa cum te-ai aștepta să fie,

într-un univers de foțe fizice oarbe
și replicarea genetică,

unii oameni vor fi răniți alții vor
avea noroc

și nu veți găsi nicio rană

sau motiv în ea sau vreo
justificare.

Universul pe care îl observăm, scrie
Dawkins, are exact proprietățile

pe care ne-am aștepta să le aibă
dacă, la bază,

nu există niciun design, niciun
scop, niciun rău și niciun bine,

nimic.

Doar o nemiloasă nepăsare oarbă.

ADN-ul nu știe și nici nu-i pasă.

ADN-ul doar există.

Iar noi dansăm pe muzica lui.

Am menționat acest citat a lui
Richard Dawkins, în mod public,

de mai multe ori.

Nu a fost atras niciodată de această
idee.

Și, doamnelor și domnilor, trebuie
să înfruntăm această analiză

pentru că este din ce în ce mai
răspândită în mediul academic.

Ascultați cu atenție ce spune:

„Nu există bine, nu există rău.”

Dar, în același timp, îl aud pe
Richard Dawkins plângându-se

că „Dumnezeu este rău”?

L-am auzit.

Dacă nu există bine și nu există rău,
atunci această afirmație

este lipsită de sens.

Acest lucru este extrem de important.

Știu că este o discuție teoretică,
dar este importantă.

Consecința logică a poziției lui
Dawkins este

desființarea categoriilor de bine și rău.

Totuși, dacă faci asta, doamnelor și
domnilor, este inutil să vorbești

despre Dumnezeu ca fiind rău sau
despre lume ca fiind rea, deoarece

binele și răul nu ar mai exista.

Acum, motivul pentru care Dawkins
continuă să vorbească despre rău

este că, la fel ca și noi,
descoperă că suntem ființe morale.

Indiferent dacă credem în Dumnezeu
sau nu, avem o sensibilitate față de

bine și rău, dreptate și nedreptate,
indiferent dacă suntem atei sau nu,

vedem acte de cruzime de la Auchwitz
și spunem că sunt rele.

Totuși, acest lucru creează o problemă
pentru naturalism.

Dacă consecința logică a crede că nu
există Dumnezeu înseamnă a desființa

categoriile de bine și rău, atunci
consecința logică a admiterii că

aceste categorii există este de a
reintroduce posibilitatea că există un

Dumnezeu, cu toate problemele care
le aduce cu el.

Am avut niște împușcături îngrozitoare
în ultimele zile.

Dacă trăgătorii doar „dansau pe muzica
ADN-ului lor”,

Îi poți învinovăți?
Desigur, nu.

9 sau 11 victime.

Doar „dansează pe muzica ADN-ului lor”?

Cum am putea să-i învinovățim?

Știm în inimile noastre că nu poate fi
adevărat.

Charles Taylor în cartea sa genială
„Epoca seculară” scrie acest lucru:

„Epoca Modernă, mai mult sau mai puțin
repudiând ideea unui legiuitor divin,

a încercat totuși să rețină ideile de
bine și rău moral, fără a observa că,

aruncând pe Dumnezeu deoparte,
au desfiinșat și condițiile de

semnificație pentru binele și răul
moral, de asemenea.”

Aceasta este o ironie supremă
pentru mintea mea.

Așa că, deși ateismul pare să ofere
imediat o soluție:

„Asta este doar cum este”, fapte
concrete, trebuie să le acceptăm,

de fapt, nu oferă deloc
o soluție generală.

Face situația și mai dificilă.

Ce poate spune ateismul?

În contextul unei nedreptăți masive.

Hitler ucide 6 milioane de evrei și
apoi ia o armă și se împușcă în cap

și a scăpat cu asta.

Pentru că nu va trebui niciodată să se
confrunte cu nicio întrebare

finală de responsabilitate.

Este adevărat?

Cred că există ceva în fiecare ființă
umană care spune că:

„nu poate fi adevărat.”

Acum, desigur, un sentiment în inimile
noastre că ceva nu poate fi adevărat

nu înseamnă că nu este adevărat.

Dar așa cum a subliniat C.S. Lewis,
ar putea fi foarte ciudat.

Dacă într-o lume în care găsim apetit
pentru mâncare, nu ar exista mâncare.

Într-o lume în care găsim apetit pentru
sex, nu ar exista sex.

Într-o lume în care descoperim că avem
apetit pentru prietenie, dreptate

și moralitate, nu ar exista atunci ar
fi o lume foarte ciudată.

Richard Dawkins, mi-a spus odată că:
„Da, imaginea pe care o pictez

este neagră, dar asta nu înseamnă
că este falsă.”

Am spus: Richard, ata nu înseamnă
că este adevărată.

Trebuie să investigăm dovezile,
doamnelor și domnilor,

pe măsură ce ne găsim drumul în această
problemă foarte dificilă.

Conform viziunii creștine asupra lumii,
trebuie să existe o judecată finală.

Care este un lucru important de spus în
societatea contemporană, nu este?

Este un lucru și mai mare să pretindem
că judecătorul final a fost deja numit.

Numele lui este Yeshua, Iisus Hristos.

Spuneți că nu este o credință seriosă,
pentru un profesor de Oxford.

Da, știu.

Nu știu ce legătură are profesorul
de la Oxford cu asta.

Și nu sunt singurul.

Doamnelor și domnilor, indiferent de
ceea ce ați face din el, unul dintre

cele mai minunate lucruri, pentru mine,
este conceptul că va exista o judecată.

Deoarece asta înseamnă că conștiința
noastră care ne spune despre

bine și rău nu este în cele din urmă
o iluzie.

Oamenilor nu le place să vorbească în
zilele noatre despre judecată

pentru că nu s-au gândit cu adevărat
la asta.

Ți-ar plăcea să trăiești în Statele
Unite fără poliție și tribunale?

Foarte puțini dintre voi sunteși
suficient de batrâni, să vă amintiți

ce s-a întâmplat când luminile
s-au stins în New York,

la începutul secolului al XX-lea.

Oamenii au devenit complet sălbatici
și hoți.

A fost unul dintre cele mai uimitoare
lucruri.

Odată ce ochiul Domnului a dispărut...

Există multe cărți scrise pe acest
subiect.

Este fascinant.

Vrem judecată...

Dar nu eu, te rog.

Aceasta este problema.

Pretenția creștină,
doamnelor și domnilor,

este că, în cele din urmă, această lume
va fi judecată complet corect,

și se va face dreptate.

Știți ce înseamnă asta pentru mine?

Îmi dă ceva ce ateismul prin definiție
nu-mi poate da. Și asta este speranța.

Prin alungarea lui Dumnezeu din ecuație
ați alungat prin definiție

orice speranță.

Acum aici, doamnelor și domnilor,
am să vă vorbesc sincer ca și creștin

pentru că alte religii trebuie să-și
apere propriile reacții la asta.

Am început prin a vorbi despre problema
suferinței.

Acum vreau să vă spun despre
un Dumnezeu care a suferit.

Acea conversație cu prietenii mei evrei,
nu s-a terminat acolo unde am menționat.

Le-am spus că vreau să vă spun ceva
care va fi foarte greu.

Ei a spus că e în regulă.

Am spus: După cum știți pâna acum eu
cred că Yeshua

este Iisus care este Mesia.

Da, au spus.

Am spus: Cred ceva și mai mult, care va
fi și mai greu pentru voi.

Au spus, continuă, spune-mi ce crezi tu?

Am spu: Eu cred că El este Dumnezeu
întrupat. El este Dumnezeu.

Și apoi am spus: știți că a fost
răstignit.

„Da”.

Am spus, încearcă și vino cu mine doar
o clipă. Știu că va fi foarte greu,

dar încearcă și vino cu mine.

Dacă acesta este Dumnezeu pe cruce,
ce îți spune?

Am spus, cel puțin îți spune asta.

Îți spune că Dumnezeu nu a rămas
departe de problema suferinței umane,

ci a devenit parte din ea.

Și nu voi uita niciodată răspunsul lui.

El a spus: De ce nimeni nu mi-a spus
asta până acum?

Doamnelor și domnilor, acesta este un
lucru foarte profund.

Am făcut o duzină de afirmații masive
care merg împotriva

firului naturalismului și a academiei
secolului 21.

Dar cu cât trăiesc mai mult și cu cât
studiez aceste lucruri, cu atât

le găsesc mai mult pline de sens,
nu rezolv problema, ci îmi dau o cale.

În-mi ve-ți spune:
De ce ați crede acea poveste?

Dumneavoastra un om de știință,
de ce ați crede bine acea poveste?

O cred doamnelor și domnilor, pentru că
Iisus a dat dovada că este

Dumnezeu întrupat prin învierea Sa
din morți.

Și am spus că cred, în calitate de om
de știință, pentru că există dovezi.

Toate elementele care au fost acoperite
în discurs, nu răspunde în mod holistic

la problema răului natural, dar, așa
cum a spus John Linx, ne duce la ușă.

Nu este dovedit că această suferință
înseamnă că nu există Dumnezeu.

De fapt, faptul că chiar credem în
conceptul de bine și rău, este o dovadă

că suntem ființe morale.

Este posibil să nu fim de acord cu
privire la ce este exact acel rău,

dar arată că toți avem în comun
că avem o conștiință.

În plus, conștiința noastră ne va
condamna atunci când facem lucruri

despre care ne spune că nu sunt
corecte.

Asta este diferit pentru toată lumea.

Vă puteți reduce „la tăcere”
conștiința.

Vedem soldații în armată, în timp ce
ucid din ce în ce mai mulți oameni

devine ca o slăbiciune și conștiința
devine amorțită.

Nu fac nicio afirmație morală despre
soldați și uciderea în armată,

doar încerc să spun că conștiința
noastră poate fi „redusă la tăcere”,

dar este acolo.

Noi nu stăpânim conștiința noastră.

Nu deținem controlul asupra lucrurilor
pe care simțim că le-am făcut și

care sunt greșite.

Cred că aceasta este o dovadă super
puternică pentru lucrurile care

ne depășesc.

Pentru că dacă există lucruri care ne
transcend, cum ar fi:

conștiința noastră, dragostea,
judecata, atunci se cere

ceva mai mare decât noi.

Pe lângă adaptări biochimice și
aceste fenomene fizice.

Neil Degrass Tyson, ne-a provocat să o
aducem pentru a aduce dovezi.

John Lennox a făcut o afirmație bună
aici, a subliniat pe bună dreptate.

Această problemă nu se bazează pe
existența unui Dumnezeu bun sau nu

în mijlocul suferinței.

Esența problemei se rezumă într-adevăr
la învierea istorică a lui Iisus.

Deoarece dacă Iisus nu a înviat din
morți, afirmațiile Bibliei sunt false,

El nu ar fi Dumnezeu.

Acel Dumnezeu nu ar fi real.

În mod sincer, dacă ajungem cu adevărat
la esențial, cel mai important lucru

pe care să ne concentrăm aici, este să
ne uităm la dovezile învierii și să

stabilim dacă este adevărat.

Am un videoclip grozav care detaliază
asta pe canalul meu, pe care

îl voi pune pe ecran chiar aici.

Vă recomand să-l vizualizați.

Este foarte cuprinzător și intră în
faptele istorice care au schimbat

o generație de savanți, care sunt de
încredere din punct de vedere istoric.

Nu sunt doar lucruri scoase direct
din Biblie.

Acestea fiind spuse.

Sper că v-a plăcut cu adevărat
acest videoclip.

O zi grozavă! La revedere.