Cu câțiva ani în urmă, Neil DeGrasse Tyson a fost întrebat despre Dumnezeu în cadrul unui interviu la CBS. În răspunsul său, el a provocat intervievatorul cu una dintre cele mai dificile întrebări pentru creștini. Crezi în existența unui Dumnezeu bun? A creatorului? Tyson a răspuns: „Cu cât mă uit mai mult la Univers, cu atât sunt mai puțin convins că există ceva binevoitor. Dacă ideea ta despre un Creator este a unei ființe atotputernice și atotbune, asta nu este o pereche neobișnuită de putere care îl poate descrie pe Creator, atotputernic și atotbun. Mă uit la dezastrele care afectează pământul și viața pe pământ: vulcani, uragane, tornade, cutremure, boli, malformații congenitale. Daca te uiți la această listă enumerată viața este facută mizerabil, pe pămant din cauze naturale. Doar întreb: Cum răspunzi la toate acestea? Dar dacă ai o evidență destul de bună, adu-o... Intervievatorul nu a răspuns provocării. Dar în continuare vom explora discursul lui John Lennox, care abordează problema răului natural și oferă o perspectivă bine argumentată cazului pe care îl caută Neil Degrass Tyson. Voi lăsa discursul să se desfășoare și apoi o să-mi spun propriile gânduri despre el. Să-l ascultăm: Cât pot de sensibil, nu vă voi insulta, doamnelor și domnilor, oferindu-vă răspunsuri cuprinzătoare simple la această întrebare. Ceea ce voi încerca să fac este să vă împărtășesc ceea ce mi s-a părut util ca o cale de acces pentru asta, poate începe să aibă sens. Nu m-am putut abține să mă gândesc la Richard Dawkins când vorbește despre natura supremă a realității în această direcție. Când spune că acest univers este exact așa cum te-ai aștepta să fie, într-un univers de foțe fizice oarbe și replicarea genetică, unii oameni vor fi răniți alții vor avea noroc și nu veți găsi nicio rană sau motiv în ea sau vreo justificare. Universul pe care îl observăm, scrie Dawkins, are exact proprietățile pe care ne-am aștepta să le aibă dacă, la bază, nu există niciun design, niciun scop, niciun rău și niciun bine, nimic. Doar o nemiloasă nepăsare oarbă. ADN-ul nu știe și nici nu-i pasă. ADN-ul doar există. Iar noi dansăm pe muzica lui. Am menționat acest citat a lui Richard Dawkins, în mod public, de mai multe ori. Nu a fost atras niciodată de această idee. Și, doamnelor și domnilor, trebuie să înfruntăm această analiză pentru că este din ce în ce mai răspândită în mediul academic. Ascultați cu atenție ce spune: „Nu există bine, nu există rău.” Dar, în același timp, îl aud pe Richard Dawkins plângându-se că „Dumnezeu este rău”? L-am auzit. Dacă nu există bine și nu există rău, atunci această afirmație este lipsită de sens. Acest lucru este extrem de important. Știu că este o discuție teoretică, dar este importantă. Consecința logică a poziției lui Dawkins este desființarea categoriilor de bine și rău. Totuși, dacă faci asta, doamnelor și domnilor, este inutil să vorbești despre Dumnezeu ca fiind rău sau despre lume ca fiind rea, deoarece binele și răul nu ar mai exista. Acum, motivul pentru care Dawkins continuă să vorbească despre rău este că, la fel ca și noi, descoperă că suntem ființe morale. Indiferent dacă credem în Dumnezeu sau nu, avem o sensibilitate față de bine și rău, dreptate și nedreptate, indiferent dacă suntem atei sau nu, vedem acte de cruzime de la Auchwitz și spunem că sunt rele. Totuși, acest lucru creează o problemă pentru naturalism. Dacă consecința logică a crede că nu există Dumnezeu înseamnă a desființa categoriile de bine și rău, atunci consecința logică a admiterii că aceste categorii există este de a reintroduce posibilitatea că există un Dumnezeu, cu toate problemele care le aduce cu el. Am avut niște împușcături îngrozitoare în ultimele zile. Dacă trăgătorii doar „dansau pe muzica ADN-ului lor”, Îi poți învinovăți? Desigur, nu. 9 sau 11 victime. Doar „dansează pe muzica ADN-ului lor”? Cum am putea să-i învinovățim? Știm în inimile noastre că nu poate fi adevărat. Charles Taylor în cartea sa genială „Epoca seculară” scrie acest lucru: „Epoca Modernă, mai mult sau mai puțin repudiând ideea unui legiuitor divin, a încercat totuși să rețină ideile de bine și rău moral, fără a observa că, aruncând pe Dumnezeu deoparte, au desfiinșat și condițiile de semnificație pentru binele și răul moral, de asemenea.” Aceasta este o ironie supremă pentru mintea mea. Așa că, deși ateismul pare să ofere imediat o soluție: „Asta este doar cum este”, fapte concrete, trebuie să le acceptăm, de fapt, nu oferă deloc o soluție generală. Face situația și mai dificilă. Ce poate spune ateismul? În contextul unei nedreptăți masive. Hitler ucide 6 milioane de evrei și apoi ia o armă și se împușcă în cap și a scăpat cu asta. Pentru că nu va trebui niciodată să se confrunte cu nicio întrebare finală de responsabilitate. Este adevărat? Cred că există ceva în fiecare ființă umană care spune că: „nu poate fi adevărat.” Acum, desigur, un sentiment în inimile noastre că ceva nu poate fi adevărat nu înseamnă că nu este adevărat. Dar așa cum a subliniat C.S. Lewis, ar putea fi foarte ciudat. Dacă într-o lume în care găsim apetit pentru mâncare, nu ar exista mâncare. Într-o lume în care găsim apetit pentru sex, nu ar exista sex. Într-o lume în care descoperim că avem apetit pentru prietenie, dreptate și moralitate, nu ar exista atunci ar fi o lume foarte ciudată. Richard Dawkins, mi-a spus odată că: „Da, imaginea pe care o pictez este neagră, dar asta nu înseamnă că este falsă.” Am spus: Richard, ata nu înseamnă că este adevărată. Trebuie să investigăm dovezile, doamnelor și domnilor, pe măsură ce ne găsim drumul în această problemă foarte dificilă. Conform viziunii creștine asupra lumii, trebuie să existe o judecată finală. Care este un lucru important de spus în societatea contemporană, nu este? Este un lucru și mai mare să pretindem că judecătorul final a fost deja numit. Numele lui este Yeshua, Iisus Hristos. Spuneți că nu este o credință seriosă, pentru un profesor de Oxford. Da, știu. Nu știu ce legătură are profesorul de la Oxford cu asta. Și nu sunt singurul. Doamnelor și domnilor, indiferent de ceea ce ați face din el, unul dintre cele mai minunate lucruri, pentru mine, este conceptul că va exista o judecată. Deoarece asta înseamnă că conștiința noastră care ne spune despre bine și rău nu este în cele din urmă o iluzie. Oamenilor nu le place să vorbească în zilele noatre despre judecată pentru că nu s-au gândit cu adevărat la asta. Ți-ar plăcea să trăiești în Statele Unite fără poliție și tribunale? Foarte puțini dintre voi sunteși suficient de batrâni, să vă amintiți ce s-a întâmplat când luminile s-au stins în New York, la începutul secolului al XX-lea. Oamenii au devenit complet sălbatici și hoți. A fost unul dintre cele mai uimitoare lucruri. Odată ce ochiul Domnului a dispărut... Există multe cărți scrise pe acest subiect. Este fascinant. Vrem judecată... Dar nu eu, te rog. Aceasta este problema. Pretenția creștină, doamnelor și domnilor, este că, în cele din urmă, această lume va fi judecată complet corect, și se va face dreptate. Știți ce înseamnă asta pentru mine? Îmi dă ceva ce ateismul prin definiție nu-mi poate da. Și asta este speranța. Prin alungarea lui Dumnezeu din ecuație ați alungat prin definiție orice speranță. Acum aici, doamnelor și domnilor, am să vă vorbesc sincer ca și creștin pentru că alte religii trebuie să-și apere propriile reacții la asta. Am început prin a vorbi despre problema suferinței. Acum vreau să vă spun despre un Dumnezeu care a suferit. Acea conversație cu prietenii mei evrei, nu s-a terminat acolo unde am menționat. Le-am spus că vreau să vă spun ceva care va fi foarte greu. Ei a spus că e în regulă. Am spus: După cum știți pâna acum eu cred că Yeshua este Iisus care este Mesia. Da, au spus. Am spus: Cred ceva și mai mult, care va fi și mai greu pentru voi. Au spus, continuă, spune-mi ce crezi tu? Am spu: Eu cred că El este Dumnezeu întrupat. El este Dumnezeu. Și apoi am spus: știți că a fost răstignit. „Da”. Am spus, încearcă și vino cu mine doar o clipă. Știu că va fi foarte greu, dar încearcă și vino cu mine. Dacă acesta este Dumnezeu pe cruce, ce îți spune? Am spus, cel puțin îți spune asta. Îți spune că Dumnezeu nu a rămas departe de problema suferinței umane, ci a devenit parte din ea. Și nu voi uita niciodată răspunsul lui. El a spus: De ce nimeni nu mi-a spus asta până acum? Doamnelor și domnilor, acesta este un lucru foarte profund. Am făcut o duzină de afirmații masive care merg împotriva firului naturalismului și a academiei secolului 21. Dar cu cât trăiesc mai mult și cu cât studiez aceste lucruri, cu atât le găsesc mai mult pline de sens, nu rezolv problema, ci îmi dau o cale. În-mi ve-ți spune: De ce ați crede acea poveste? Dumneavoastra un om de știință, de ce ați crede bine acea poveste? O cred doamnelor și domnilor, pentru că Iisus a dat dovada că este Dumnezeu întrupat prin învierea Sa din morți. Și am spus că cred, în calitate de om de știință, pentru că există dovezi. Toate elementele care au fost acoperite în discurs, nu răspunde în mod holistic la problema răului natural, dar, așa cum a spus John Linx, ne duce la ușă. Nu este dovedit că această suferință înseamnă că nu există Dumnezeu. De fapt, faptul că chiar credem în conceptul de bine și rău, este o dovadă că suntem ființe morale. Este posibil să nu fim de acord cu privire la ce este exact acel rău, dar arată că toți avem în comun că avem o conștiință. În plus, conștiința noastră ne va condamna atunci când facem lucruri despre care ne spune că nu sunt corecte. Asta este diferit pentru toată lumea. Vă puteți reduce „la tăcere” conștiința. Vedem soldații în armată, în timp ce ucid din ce în ce mai mulți oameni devine ca o slăbiciune și conștiința devine amorțită. Nu fac nicio afirmație morală despre soldați și uciderea în armată, doar încerc să spun că conștiința noastră poate fi „redusă la tăcere”, dar este acolo. Noi nu stăpânim conștiința noastră. Nu deținem controlul asupra lucrurilor pe care simțim că le-am făcut și care sunt greșite. Cred că aceasta este o dovadă super puternică pentru lucrurile care ne depășesc. Pentru că dacă există lucruri care ne transcend, cum ar fi: conștiința noastră, dragostea, judecata, atunci se cere ceva mai mare decât noi. Pe lângă adaptări biochimice și aceste fenomene fizice. Neil Degrass Tyson, ne-a provocat să o aducem pentru a aduce dovezi. John Lennox a făcut o afirmație bună aici, a subliniat pe bună dreptate. Această problemă nu se bazează pe existența unui Dumnezeu bun sau nu în mijlocul suferinței. Esența problemei se rezumă într-adevăr la învierea istorică a lui Iisus. Deoarece dacă Iisus nu a înviat din morți, afirmațiile Bibliei sunt false, El nu ar fi Dumnezeu. Acel Dumnezeu nu ar fi real. În mod sincer, dacă ajungem cu adevărat la esențial, cel mai important lucru pe care să ne concentrăm aici, este să ne uităm la dovezile învierii și să stabilim dacă este adevărat. Am un videoclip grozav care detaliază asta pe canalul meu, pe care îl voi pune pe ecran chiar aici. Vă recomand să-l vizualizați. Este foarte cuprinzător și intră în faptele istorice care au schimbat o generație de savanți, care sunt de încredere din punct de vedere istoric. Nu sunt doar lucruri scoase direct din Biblie. Acestea fiind spuse. Sper că v-a plăcut cu adevărat acest videoclip. O zi grozavă! La revedere.