Dezvoltarea abilităților de alfabetizare prin actorie

(Oscar) Odată, m-am dus în Legoland.

(copil) Ah!

(Noelle) Deoarece în clasa noastră
se spun povești, se face actorie,

elevii noștri se cunosc
și se respectă mai mult.

E o practică de limbă și alfabetizare,
însă e mult mai mult decât atât.

Ajută la dezvoltarea socială
și emoțională a copiilor.

Se creează o comunitate
în cadrul clasei.

(copil) M-am dus la Legoland.

♪ (muzică) ♪

(Sarah) Amigos este o școală
cu dublă implicare

pentru elevii din Cambridge,
Massachusetts.

La Amigos, încercăm să susținem
alfabetizarea bilingvă în primii ani,

dezvoltând și întărind
aptitudinile exprimării orale,

și capacitatea elevilor
de a spune povești,

de a înțelege forma unei povești,
și a o putea împărtăși

prin exprimare orală
atât în spaniolă cât și în engleză.

Cu mama mea, tatăl meu.

(Oscar) Prin povestire și actorie,
întâi îi cerem copilului

să ne spună o poveste,

și poate fi o poveste personală,

sau ceva inventat de ei.

Și apoi, când vine momentul
să interpreteze povestea,

urmărim o reprezentare vizuală
a poveștii lor.

(Oscar) Și erau petale.

Ne folosim de limbaj dar,
în același timp,

lucrăm cu elemente unei povești.

(Oscar) Poți folosi Lego
pentru a face o mașină.

(copiii) Vrumm, vrumm

Are decor, personaje.

(copil) Un frate.
(Noelle) Frate.

(Noelle) Zilnic, fiecărui elev
îi vine rândul să-mi spună o poveste.

(Noelle) Era o familie de țestoase.
(copil) Da.

(Noelle) Ah, bine.
Deci, era o familie de țestoase.

Îi pun să-mi dicteze povestea
în timpul de odihnă.

Este liniște,
așa că îl chem pe elev la mine.

(copil) Rechinul.

(Noelle) E un rechin în povestea ta?
(copil) Da.

(Noelle) Durează cam cinci-zece minute.

Ei îmi spun povestea.

(copil) Și apoi eu-
(în spaniolă) am nevoie de patru persoane.

(Noelle) Și adesea, fiind
școală bilingvă,

îi motivează pe copii,
care tocmai învață spaniola

să spună povestea în spaniolă.

Iar apoi strângem saltelele,
ne așezăm în cerc,

și apoi îi cer elevului
să vină să se așeze lângă mine.

Era o familie de țestoase.

(Noelle) Citesc povestea cu voce tare.

(fată) Vrei să fii tu bebelușul?
(băiat) Îhî.

(Noelle) Apoi ei sunt responsabili
cu alegerea actorilor.

(fată) Vrei să fii tu mămica?

(Noelle) Noi ne așezăm în cerc.

Nu e un concurs de popularitate,
ci cui îi vine rândul să joace.

(fată) - Veri să fii tu sora?
(în spaniolă) - Da.

(Noelle) Și îi așează
pe fiecare în parte,

după care eu citesc povestea
ultima oară, iar ei își joacă rolul.

Țestoasa îi spuse „Bună!” fetei.

Bună.
- Nu eu sunt fata, ea e.

Ah, dacă tu ești țestoasă,
atunci trebuie să faci așa.

(Noelle) Copiilor foarte timizi
le oferă o structură și o platformă

și reguli după care să joace.

Și apoi rechinul
a mâncat toate țestoasele.

Altor copii, le oferă ocazia
să spună

”E rândul meu. Toată ziua
mi-am dorit asta!”

Așa că, e în funcție de copil.

Și e foarte important pentru fiecare
să primească atenție.

Oh, uită-te la rechin.

Uită-te la rechin!