Ce este incluziunea?

Un scurt videoclip produs de Down Syndrome Queensland în colaborare cu Griffith Film School și Pullenvale State School. Clipul video de 4 minute prezintă diferența dintre integrare, incluziune percepută și incluziune reală într-un mediu de clasă.
Vinietele sunt puse în scenă pentru a demonstra diferențele dintre integrare, incluziune percepută și incluziune adevărată. Școala Pullenvale State School se află ea însăși pe drumul spre adevărata incluziune și a avut amabilitatea de a participa la acest videoclip pentru a contribui la creșterea înțelegerii a ceea ce ar trebui să urmărească școlile.
Pentru mai multe informații și resurse de la Down Syndrome Educational support, vizitați https://www.downsyndromeqld.org.au/education-support-1

[Ce este incluziunea?]

[Integrare]

Nu înțeleg de ce sunt în spatele clasei.

Mi-aș dori să fiu ca toată lumea.

Vreau să fac ceea ce fac ei.

Dar stau aici,

făcând aceeași activitate cu numere,

uitându-mă cum colegii mei învață altceva.

Oare înțeleg ei
că așa mă pregătesc pentru eșec?

Nu-și dau seama
că viitorul meu e în mâinile lor?

Vreau să lucrez la clasă,

să învăț ce învață ei
și să fac aceleași activități ca ei.

Dar, iată-mă, blocată în spate,
limitată de așteptări mici.

Lucrul unu-la-unu cu asistenta profesoarei
mă învață doar să depind de ea

și că profesoara îmi acordă
mai puțină atenție.

Nu sunt inclusă în colectiv și în oră.

Sunt în aceeași încăpere,
dar segregată de colegii mei,

așezată în lateral sau în spate,
lucrând altceva și ratând lucruri.

Vreau să fiu liberă
să învăț cu colegii mei,

să ating potențialul maxim
și să fiu văzută ca oricine altcineva.

Trebuie să se schimbe ceva.

[Incluziune percepută]

Poate te întrebi ce e în neregulă
cu imaginea aceasta.

Sunt în clasă, cu colegii mei,
așezată la locul meu,

învățând aceleași lucruri
ca toți ceilalți.

Poate crezi că asta e incluziunea,

dar nu e așa.

Sunt blocată, limitată, trasă în jos
și nu-mi pot atinge potențialul maxim.

Deși o iubesc pe asistenta profesoarei,
nu sunt lăsată să gândesc.

De fapt, de multe ori,
asistenta o face în locul meu,

chiar îmi șoptește răspunsul la ureche,
chiar dacă îl știu deja.

Cu cât stă mai mult cu mine,

cu atât îmi dau seama că nu are sens
să gândesc de una singură

pentru că oricum o să îmi dea răspunsul.

Sunt sigură că sunt și alți copii
care au nevoie de ajutor.

Chiar trebuie să stea ea cu mine?

Nu-i poate ajuta pe alții?

Dacă am nevoie de ajutor,

pot ridica mâna să întreb profesoara,
așa cum fac prietenii mei.

Prietenii și colegii mei vor să mă ajute,

dar nu pot fiindcă cineva e mereu
lângă mine.

Trebuie să învăț de la colegii mei,

să reușesc să lucrez în grup
și să mă simt provocată.

Vreau să mi se dea voie să eșuez
sau să reușesc și să învăț din asta.

Trebuie să se schimbe ceva.

[Incluziune]

Mă vezi în mulțime?

Incluziunea e mai mult decât un cuvânt,

e o cultură, o mentalitate

și așteptarea că oricine poate
și va învăța și va reuși

umăr la umăr cu colegii de-o vârstă cu el.

Știu că poate fi o provocare
să fiu inclusă în învățare,

fiindcă uneori poate am nevoie
de resurse și informații suplimentare,

dar să fiu lăsată să învăț
de către profesoară și colegi

e cel mai bun mod de a mă provoca
și de a fi lăsată să progresez.

Vreau să învăț ce învață colegii mei

și vreau ca profesorii să aibă
aceleași așteptări și de la mine.

Poate că trebuie să învăț altfel,

dar tot am nevoie de șansa
de a putea demonstra ce pot face,

nu să mă concentrez pe ce nu pot.

Tratați-mă ca pe orice alt elev
și priviți-mă cum reușesc,

mă voi ridica
la înălțimea așteptărilor voastre.

Sunteți pregătiți să mă includeți
cu adevărat?

Subtitrare în engleză de Juliana Ponesi
Revizie de Carol Wang.