Cum afectează poluarea chimia oceanelor

Cu cât degajăm mai mult dioxid de carbon în atmoferă, cu atât mai mult se dizolvă în oceane, ducând la schimbări drastice în chimia apelor. Triona McGrath cercetează acest proces, cunoscut drept acidificarea oceanului, iar în această discuție ne duce în lumea unui oceaneograf. Află mai multe despre cum „geamănul malefic al încălzirii globale" afectează oceanul -- și viața ce depinde de el.

V-ați gândit vreodată cât de importante
sunt oceanele în viața noastră?

Oceanele acoperă 2/3 din planetă.

Ele produc jumătate din oxigenul
pe care îl respirăm.

Moderează clima

și asigură locuri de muncă,
medicamente și hrană,

inclusiv 20% din proteinele necesare
pentru a hrăni întreaga populație.

Oamenii credeau că oceanele
sunt atât de mari

încât nu pot fi afectate
de activitățile umane.

Ei bine, o să vă vorbesc astăzi
despre o situație reală

care ne schimbă oceanele,
numită acidificarea oceanelor,

sau geamănul malefic
al încălzirii globale.

Știați că oceanele au absorbit 25%
din totalitatea dioxidului de carbon

pe care l-am degajat în atmosferă?

Acesta este încă un mare serviciu
oferit de oceane,

dat fiind că dioxidul de carbon
este unul din gazele de seră

ce provoacă încălzirea globală.

Și cum noi eliberăm din ce în ce mai mult

dioxid de carbon în atmosferă,

tot mai mult se dizolvă în oceane.

Și acest lucru schimbă chimia oceanelor.

Când dioxidul de carbon
se dizolvă în apa de mare,

produce o serie de reacții chimice.

Din fericire pentru voi,

nu am timp să intru în detalii
despre chimie.

Dar o să vă spun că cu cât intră
mai mult dioxid în ocean

cu atât pH-ul apei scade.

Și aceasta înseamnă practic o creștere
a acidității oceanelor.

Acest întreg proces se numește
acidificarea oceanelor.

Și are loc odată cu încălzirea globală.

Cercetătorii monitorizează acidificarea
oceanelor de mai bine de 2 decenii.

Această diagramă este un important
studiu ocenografic din Hawaii

și linia de sus arată o creștere constantă
a concentrației dioxidului de carbon,

sau a gazului CO2 în atmosferă.

Acesta este un rezultat direct
al activităților oamenilor.

Linia de dedesubt arată
concentrațiile crescânde de CO2

ce se dizolvă în ocean

care, după cum se observă, cresc
cu aceeași viteză cu care

dioxidul de carbon crește în atmosferă
de când au început măsurătorile.

Linia de la baza arată
schimbările chimice.

Cu cât pătrunde mai mult dioxid
de carbon în ocean,

cu atât PH-ul apei scade,

ceea ce înseamnă, de fapt,
o creștere a acidității oceanului.

Acum, acidifierea oceanelor este
monitorizată și în Irlanda

de oamenii de știință de la Institutul
Marin și Universitatea din Galway.

Și noi vedem acidificarea
la același nivel

cu principalele centre din lume
unde se efectuează studii oceanice.

Deci se întâmplă chiar în fața noastră.

Acum aș vrea să dau un exemplu
despre cum colectăm noi datele

pentru a monitoriza un ocean
care se schimbă.

În primul rând, colectăm multe
din mostrele nostre în mijlocul iernii.

Deci vă puteți imagina,
în Atlanticul de Nord

ne confruntăm cu condiții furtunoase
destul de serioase --

deci nu e pentru cei ce au rău de mișcare,

dar strângem date foarte importante.

Deci coborâm acest instrument
în partea laterală a vasului,

iar la baza lui se găsesc senzori,

care ne pot da detalii
despre apa ce ne înconjoară,

cum ar fi temperatura
sau oxigenul dizolvat.

Apoi, colectăm mostre de apă
în aceste recipiente mari.

Deci începem cu fundul oceanului,
ce poate fi la mai mult de 4 km adâncime,

până la platforma continentală,

luând mostre la intervale regulate
până la suprafață.

Aducem apa pe punte

și apoi ori o analizăm pe vas

ori înapoi în laborator
pentru diferiți parametri chimici.

Dar de ce ar trebui să ne pese?

Cum o să ne afecteze
acidificarea oceanelor pe toți?

Păi, acestea sunt datele
îngrijorătoare.

Aciditatea oceanelor a crescut
deja cu 26%

din perioada pre-industrială,
doar din cauza activităților umane.

Dacă nu reducem
emisiile de dioxid de carbon

ne așteptăm la o creștere de 170%
a acidității oceanului

până la sfârșitul secolului.

Asta înseamnă în timpul vieții
copiilor noștri.

Viteza de acidificare este
de 10 ori mai mare

decât orice acidificare a oceanelor
în mai bine de 55 milioane de ani.

Mediul marin nu a trecut niciodată

printr-o schimbare
atât de rapidă înainte.

Și chiar nu știm cum o să facă față.

A existat o acidificare naturală
cu milioane de ani în urmă

care a fost mult mai lentă decât
ce vedem azi.

Aceasta a coincis cu extincția în masă
a multor specii marine.

Deci, spre aceasta ne îndreptăm?

Ei bine, poate.

Studiile arată că unele specii
se descurcă chiar bine,

dar multe dintre ele răspund negativ.

Una dintre cele mai mai probleme este
că, odată cu creșterea acidității,

concentrația de ioni carbonați
din apă scade.

Acești ioni sunt de fapt
elementele de bază

pentru multe specii marine
pentru a-și construi cochiliile,

ca de exemplu crabii
sau midiile, stridiile.

Un alt exemplu sunt coralii.

Și ei au nevoie de acești ioni carbonați
în apă

să-și contruiască structurile de corali
ce vor forma recifele.

Cum aciditatea oceanului crește

și concentrația de ioni carbonați scade,

este din ce în ce mai greu pentru aceste
specii să-și construiască cochiliile.

Și la un nivel foarte scăzut,
acestea pot chiar să se topească.

Acesta este un pteropod,
se numește fluture de mare

și este o importantă sursă de hrană
în ocean pentru multe specii,

de la crevete la somon și până la balene.

Cochilia pteropodului
a fost pusă în apă

la un PH la care ne așteptăm
la sfârșitul acestui secol.

După numai 45 de zile
cu acest PH realistic,

se poate observa cum această cochilie
este dizolvată aproape complet.

Deci acidificarea oceanelor
ar putea afecta până și lanțul trofic --

și direct cina noastră.

Adică, cui îi plac fructele de mare?
Sau somonul?

Sau multe alte specii de pește

a căror sursă de hrană din ocean
ar putea fi afectată?

Aceștia sunt coralii de apă rece.

Știați că avem corali de apă rece
în apele irlandeze,

chiar deasupra platformei continentale?

Și că ei sprijină biodiversitatea bogată,
înclusiv unele pescării foarte importante.

Este proiectat astfel încât
la sfârșitul acestui secol,

70% din coralii de apă rece
din întregul ocean

vor fi înconjurați de apă de mare
ce le dizolvă structura coraliferă.

Ultimul exemplu sunt acești corali
tropicali sănătoși.

Ei au fost plasați în apă de mare la un PH
la care ne așteptăm în anul 2100.

După 6 luni, coralul a fost dizolvat
aproape în totalitate.

Recifele de corali susțin

25% din totalitatea vieții marine
din întregul ocean.

Toată viața marină.

Așadar vedeți: acidificarea
oceanelor este o amenințare globală.

Am un băiețel de 8 luni.

Dacă nu începem acum să încetinim asta,

mi-e groază să mă gândesc cum vor arăta
oceanele când el va fi adult.

Vom vedea acidificare.

Am emanat deja prea mult dioxid de carbon
în atmosferă.

Dar îl putem încetini.

Putem preveni cel mai pesimist scenariu.

Singura metodă de a face asta

este prin reducerea emisiilor
de dioxid de carbon.

Este important pentru voi și pentru mine,
pentru industrie, pentru guverne.

Trebuie să lucrăm împreună,
să încetinim încălzirea global

să încetinim acidificarea oceanelor

și să ajutăm la menținerea unui ocean
sănătos și a unei planete sănătoase.

pentru generația noastră și pentru
cele ce vor veni.

(Aplauze)