Ce oră este pe Marte?

Nagin Cox face parte din prima generație de marțieni. Ea este inginer de nave spațiale la Laboratorul de propulsie jet (JPL) al NASA și lucrează în echipa care gestionează roverele Statelor Unite pe Marte. Dar un program de lucru de la 9 la 5 pe o altă planetă - a cărei zi este cu 40 de minute mai lungă decât cea a Pământului - are anumite provocări, de multe ori comice.

Mulți dintre voi ați văzut, poate,
filmul „Marțianul."

Dar pentru cei ce nu l-au văzut,
este un film despre un astronaut

blocat pe Marte și despre eforturile sale
de a rămâne în viață

până când Pământul trimite
o misiune de salvare să-l aducă înapoi.

Din fericire, ei reușesc
să restabilească comunicarea

cu personajul, astronautul Watney,

astfel încât el să nu se simtă singur
pe Marte până când va putea fi salvat.

În timp ce vizionați filmul,
sau chiar dacă n-ați făcut-o,

când vă gândiți la Marte,

probabil vă întrebați
cât este de îndepărtată.

Dar lucrul la care poate
nu v-ați gândit este,

cum este cu adevărat logistica
muncii pe o altă planetă -

traiul pe două planete,

cu oameni pe Pământ și cu vehicule
spațiale sau oameni pe Marte?

Deci, gândiți-vă la cum e când ai
prieteni, familie și colegi

în California, pe Coasta de Vest
sau în alte părți ale lumii.

Atunci când încercați
să comunicați cu ei,

vă gândiți probabil,
în primul rând, la asta:

stai, ce oră este în California?

Îi voi trezi? Este OK să sun?

Dacă interacționați
cu colegii din Europa,

imediat vă gândiți:

Cum coordonezi comunicarea
când oamenii sunt la mare distanță?

Noi nu avem oameni pe Marte acum,
dar avem vehicule spațiale.

Chiar acum, pe rover-ul Curiosity,
este ora 6:10 dimineața.

Așadar, e 06:10 dimineața pe Marte.

Avem patru rovere pe Marte.

Statele Unite au dus patru rovere
pe Marte încă de la mijlocul anilor 1990,

și am fost destul de privilegiată
să lucrez la trei dintre ele.

Eu sunt inginer de nave spațiale,
inginer de operațiuni de nave spațiale,

la Laboratorul Jet Propulsion
al NASA din Los Angeles, California.

Iar acești roboți sunt
emisarii noștri robotizați.

Ei sunt ochii și urechile noastre,
și ei văd planeta pentru noi

până când vom putea trimite oameni.

Deci, noi învățăm cum să operăm
pe alte planete, cu ajutorul roverelor.

Așa că, înainte de a trimite oameni,
trimitem roboți.

Motivul pentru care există o diferență
de timp pe Marte chiar acum,

față de ora noastră

este că ziua pe Marte este mai lungă
decât ziua pe Pământ.

Ziua noastră este de 24 de ore,

pentru că atât timp durează
ca Pământul să facă o rotație completă

în jurul axei sale.

Așa că ziua noastră este de 24 de ore.

Marte are nevoie de 24 ore și aprox.
40 de minute pentru a efectua o rotație.

Ziua marțiană durează cu 40 min.
mai mult decât a Pământului.

Noi, echipele de oameni care
operează roverele de pe Marte, ca aceasta,

trăim pe Pământ, dar lucrăm pe Marte.

Așa că trebuie să gândim ca și cum
noi suntem de fapt pe Marte, cu roverul.

Treaba noastră, a acestei echipe
din care fac parte,

este de a trimite comenzi către rovere
să le spună ce să facă în ziua următoare.

Să le spună să circule, să foreze sau
orice altceva ce ar trebui să facă.

Așa că în timp ce doarme -
și rover-ul doarme noaptea,

deoarece are nevoie
să-și reîncarce bateriile

și să se ferească de frigul
nopții marțiene.

Deci, doarme.

În timp ce doarme, noi lucrăm
la programul lui pentru a doua zi.

Așa că eu lucrez
tura de noapte marțiană.

(Râsete)

Așadar, ca să vină la serviciu pe Pământ,
la aceeași oră în fiecare zi pe Marte -

cum ar fi, să zicem la ora 17:00,

această echipă trebuie să fie la serviciu
la ora 17:00 de pe Marte, în fiecare zi,

adică cu 40 de minute
mai târziu în fiecare zi,

pentru a rămâne în sincronizare cu Marte.

E ca și cum te deplasezi
cu câte un fus orar în fiecare zi.

Așa că într-o zi vin la 8:00, a doua zi
cu 40 de minute mai târziu, la ora 8:40,

a treia zi, cu 40 de minute
mai târziu, la 9:20,

următoarea zi la ora 10:00.

Așa că vă mutați câte 40 de minute
în fiecare zi,

până veți veni la lucru
în miezul nopții -

miezul nopții de pe Pământ.

Așa e ? Deci, vă puteți imagina
cât de confuză este situația.

De aceea, am ceasul marțian.

(Râsete)

Angrenajele acestui ceas
au fost ajustate mecanic,

astfel încât să ruleze mai lent.

Și nu ne-am dat seama de la început -

am primit acest ceas în 2004,

când lucram cu Spirit și Opportunity,
roverele de atunci.

Noi nu au pornit gândindu-ne

că vom avea nevoie de ceasuri marțiene.

Ne-am gândit că avem ora
pe computerele noastre

și pe ecranele de control al misiunii,
și că ar fi de ajuns.

Da, și nu prea.

Pentru că nu doar lucram
după ora de pe Marte,

ci și trăiam de fapt după acea oră.

Erai confuz instantaneu
și nu mai știai ce oră e,

deci era necesar un ceas la mână
care să-ți spună:

Ce oră e pe Pământ ?
Ce oră pe Marte ?

Și nu doar ora ne încurca,

aveam nevoie să comunicăm
între noi despre asta.

Un „sol" este o zi marțiană –
ați reținut, 24 ore și 40 minute.

Așa că, atunci când vorbim despre ceva
ce se întâmplă pe Pământ,

spunem „today” (Rom. astăzi),

iar pentru Marte, noi spunem „tosol."

(Râsete)

„Yesterday” (Rom. ieri) a devenit
„yestersol" pentru Marte.

Vă spun, nu ne-am gândit de la început:
„Hadeți să inventăm un limbaj nou."

A fost doar foarte confuz.

Îmi amintesc că cineva
a venit la mine și mi-a spus:

„Aș dori să fac această activitate
pe vehicul mâine, pe rover."

Și am zis: „Mâine mâine, sau
mâine marțian?"

Am început această terminologie,
deoarece trebuia să comunicăm.

(Râsete)

„Tomorrow (Rom. mâine) a devenit
„nextersol" sau „solorrow."

Deoarece oamenii au preferințe
diferite pentru anumite cuvinte.

Unii dintre voi poate spun „sifon",
iar alții spun „borviz".

Așa că avem oameni care spun
„nextersol" sau „solorrow."

Și apoi ceva ce am observat după
câțiva ani de lucru la aceste misiuni,

a fost că noi, cei care lucrăm
pe rovere, spunem „tosol."

Cei care lucrează la misiunile debarcate
și nu deplasează roverele,

spun „tosoul."

Așa că aș putea spune la ce misiune
ai lucrat după accentul tău marțian.

(Râsete)

Deci, avem ceasurile și limbajul,
detectăm o temă aici, nu?

Astfel încât să nu fim derutați.

Dar chiar și lumina zilei
ne-ar putea încurca.

Dacă te gândești că ai venit
la locul de muncă chiar acum

și este miezul nopții pe Marte,

iar pe ferestre se revarsă lumina zilei
de la noi,

este iarăși ceva derutant.

Se vede în această imagine
a camerei de control

că toate storurile sunt lăsate.

Să nu existe nici o lumină
care să ne distragă atenția.

Storurile au fost lăsate peste tot
cu o săptămână înainte de aterizare

și nu fost ridicate până când n-am ieșit
din timpul de pe Marte.

Dar acest lucru este valabil
și la tine acasă.

Am lucrat de trei ori după ora marțiană,
iar soțul meu zice:

„În regulă, ne pregătim
pentru ora de pe Marte”.

Și pune folie peste toate ferestrele
și draperii de culoare închisă,

deci afectează și familiile noastre.

Eu trăiam în acest mediu întunecat,
dar și el, de asemenea.

Și el s-a obișnuit.

Obișnuia să-mi trimită e-mailuri grijulii,
când era la serviciu:

„E momentul potrivit să vin acasă?
Ești trează?

Ce oră este pe Marte?”

Și am decis, e clar, are și el nevoie
de un ceas marțian.

(Râsete)

Dar, desigur, suntem în 2016,
deci există o aplicație pentru asta.

(Râsete)

Așa că acum, în loc de ceasuri,
putem folosi telefoanele.

Dar impactul asupra familiilor
era doar la început;

nu ne afecta doar pe aceia dintre noi
care lucrau cu roverele,

dar și pe familiile noastre,

El e David Oh,
unul dintre directorii de zbor,

la plajă în Los Angeles, cu familia sa,
la ora 1:00 noaptea.

(Râsete)

Deci, pentru că am aterizat
în luna august

și copiii nu mergeau la școală
până în septembrie,

ei au experimentat timpul marțian
împreună cu tatăl lor, timp de o lună.

Se sculau cu 40 de minute mai târziu,
în fiecare zi.

Și au preluat programul
de lucru al tatălui.

Așa că au trăit o lună după ora marțiană
și a avut aceste aventuri incredibile,

ca mersul la bowling
în mijlocul nopții

sau la plajă.

Și unul dintre lucrurile pe care
noi toți l-am descoperit

este că puteți ajunge oriunde
în Los Angeles,

la 3:00 dimineața, când nu există trafic.

(Râsete)

Terminam serviciul

și nu voiam să mergem acasă și
să ne deranjăm familiile,

dar ne era foame, așa că
în loc să mâncăm ceva în apropiere,

ne-am gândit: „Stai, e un local grozav
deschis toată noaptea în Long Beach,

și putem ajunge acolo în 10 minute!"

Și conduceam până acolo -
era ca-n anii ‘60, fără trafic.

Ajungem acolo, iar patronii
restaurantului se mirau:

„Cine sunteți voi?

Și de ce veniți la restaurantul meu
la ora 3:00 dimineața? "

Și au ajuns să înțeleagă că există
aceste grupuri de marțieni,

rătăcind pe autostrăzile din Los Angeles
la miezul nopții –

la miezul nopții de pe Pământ.

Și chiar am început să ne
autointitulăm marțieni.

Deci, aceia dintre noi care erau
pe ora marțiană ne numeam marțieni,

iar toți ceilalți erau pământeni.

(Râsete)

Și asta pentru că atunci când
te deplasezi zilnic cu câte un fus orar,

începi să te simți
separat de toți ceilalți.

Ești literalmente în propria lume.

Așa că am acest ecuson: „Am supraviețuit
orei de pe Marte. Sol 0-90."

Și există o imagine a acestuia pe ecran.

Am primit aceste ecusoane pentru că
noi lucrăm conform orei de pe Marte,

pentru a fi cât mai eficienți posibil
cu roverul pe Marte,

pentru a utiliza cât mai bine timpul.

Dar nu rămânem pe ora marțiană
mai mult de trei - patru luni.

Ulterior, trecem la ora marțiană
modificată, ca cea în care lucrăm acum.

Pentru că e dificil pentru organismul
nostru și pentru familii.

De fapt, au venit cercetători
ai somnului, care ne-au studiat,

fiindcă era atât de neobișnuit
pentru oameni să-și extindă ziua.

Pe 30 dintre noi au făcut

experimente referitoare la
privarea de somn.

Deci, am intrat să dau testele și
am adormit la fiecare dintre ele.

Și asta pentru că munca asta devine grea,
în cele din urmă, pentru corpul tău.

Chiar dacă a fost ceva minunat.

A fost o experiență uriașă de unire
cu ceilalți membri ai echipei,

dar este dificil de susținut.

Deci, aceste misiuni ale roverelor sunt
primii pași în afara sistemului solar.

Învățăm cum să trăim pe mai mult
de o planetă.

Ne schimbăm perspectiva
și devenim multi-planetari.

Așa că data viitoare când vedeți
un film Star Wars,

unde oamenii merg de la sistemul
Dagobah la Tatooine,

gândiți-vă ce înseamnă cu adevărat
să ai oameni răspândiți atât de departe.

Ce înseamnă, în privința
distanțelor dintre ei,

cum vor începe să se simtă
separați unul de altul

și chiar logistica timpului.

Nu am trimis oameni pe Marte încă,
dar sperăm să facem acest lucru.

Iar împreună cu SpaceX și NASA

și cu toate agențiile spațiale
internaționale ale lumii,

noi sperăm să facem acest lucru
în următoarele câteva decenii.

În curând vom avea oameni pe Marte,
și vom deveni cu adevărat multi-planetari.

Iar tânărul sau tânăra

care va merge pe Marte
ar putea fi în public astăzi.

Am vrut să lucrez la laboratorul JPL
la aceste misiuni de când aveam 14 ani

și am privilegiul de a face parte din el.

Iar acum este un moment remarcabil
în programul spațial,

și suntem cu toții împreună
în această călătorie.

Așadar, data viitoare când credeți
că ziua nu e suficient de lungă,

amintiți-vă că totul este o chestiune
de perspectivă pământeană.

Mulțumesc.

(Aplauze)