< Return to Video

O persoană emblematică a divertismentului vorbește despre sensul vieții

  • 0:01 - 0:04
    Eric Hirschberg: Cred că nu mai e nevoie
    să vi-l prezint pe Norman,
  • 0:04 - 0:07
    dar auditoriul TED este global și divers,
  • 0:07 - 0:10
    deci am sarcina de a începe
    cu biografia sa,
  • 0:10 - 0:13
    ceea ce ar putea să umple
    ușor cele 18 minute.
  • 0:13 - 0:17
    Deci vă voi vorbi despre 93 de ani
    în 93 de secunde sau mai puțin.
  • 0:17 - 0:18
    (Râsete)
  • 0:18 - 0:20
    V-ați născut în New Hampshire.
  • 0:20 - 0:22
    Norman Lear: New Haven, Connecticut.
  • 0:22 - 0:23
    EH: New Haven, Connecticut.
  • 0:23 - 0:26
    (Râsete)
  • 0:26 - 0:27
    NL: S-au mai dus șapte secunde.
  • 0:27 - 0:29
    EH: Ce am nimerit-o!
  • 0:29 - 0:31
    (Râsete)
  • 0:31 - 0:33
    V-ați născut în New Haven, Connecticut.
  • 0:33 - 0:35
    Tatăl a fost un escroc,
    asta am nimerit-o bine.
  • 0:35 - 0:38
    A fost arestat când aveați nouă ani.
  • 0:38 - 0:40
    Ați fost în 52 de misiuni
    ca pilot de vânătoare
  • 0:40 - 0:42
    în Al Doilea Război Mondial.
  • 0:42 - 0:43
    V-ați întors la --
  • 0:43 - 0:45
    NL: Operator radio.
  • 0:45 - 0:47
    EH: Ați venit în Los Angeles pentru
    a lucra la Hollywood,
  • 0:47 - 0:49
    întâi în publicitate, apoi în televiziune.
  • 0:49 - 0:51
    Nu aveați pregătire formală ca scriitor,
  • 0:51 - 0:53
    dar ați reușit să vă construiți un drum.
  • 0:53 - 0:55
    Prima reușită, debutul,
  • 0:55 - 0:57
    a fost serialul numit All in the Family.
  • 0:57 - 1:01
    După acesta, ați avut o serie de hit-uri
    inegalată la Hollywood până acum:
  • 1:01 - 1:04
    Sanford and Son, Maude, Good Times,
    The Jeffersons, One Day at a Time,
  • 1:04 - 1:05
    Mary Hartman, Mary Hartman,
  • 1:05 - 1:08
    sunt doar câteva dintre ele.
  • 1:08 - 1:09
    Aceste seriale nu sunt doar--
  • 1:09 - 1:14
    (Aplauze)
  • 1:14 - 1:17
    ele nu sunt doar un succes comercial,
  • 1:17 - 1:19
    ci multe dintre ele ne ajută
    să evoluăm cultural
  • 1:19 - 1:22
    deoarece, pentru prima dată,
    membrii subreprezentați ai societății
  • 1:22 - 1:24
    sunt prezenți la ore de maximă audiență.
  • 1:24 - 1:27
    Aveți șapte seriale
    concomitent în top 10.
  • 1:27 - 1:30
    La un moment dat, un total
    de 120 de milioane de oameni
  • 1:30 - 1:33
    urmăreau în fiecare săptămână
    serialele scrise de dumneavoastră.
  • 1:33 - 1:35
    Aceasta depășește audiența
    pentru Super Bowl 50,
  • 1:35 - 1:37
    care are loc o singură dată pe an.
  • 1:37 - 1:38
    NL: La naiba!
  • 1:38 - 1:40
    (râsete)
  • 1:40 - 1:41
    (Aplauze)
  • 1:42 - 1:45
    EH: Nici măcar nu am ajuns la
    cea mai impresionantă parte încă!
  • 1:45 - 1:48
    Ați ajuns cumva pe lista
    inamicilor lui Richard Nixon -
  • 1:48 - 1:50
    avea într-adevăr o astfel de listă.
  • 1:50 - 1:52
    Puteți să aplaudați.
  • 1:52 - 1:54
    (Aplauze)
  • 1:54 - 1:57
    Ați fost inclus în TV Hall of Fame
    încă de la crearea acesteia.
  • 1:57 - 1:58
    Apoi au urmat filmele:
  • 1:58 - 2:00
    Fried Green Tomatoes,
  • 2:00 - 2:02
    The Princess Bride, Stand By Me,
  • 2:02 - 2:03
    This Is Spinal Tap.
  • 2:03 - 2:04
    (Aplauze)
  • 2:04 - 2:07
    Din nou, acestea sunt doar câteva
    dintre filmele la care ați lucrat.
  • 2:07 - 2:09
    Apoi o luați de la capăt și începeți
  • 2:09 - 2:11
    o a treia viață ca activist politic,
  • 2:11 - 2:13
    luptând pentru protejarea
    primului amendament
  • 2:13 - 2:15
    și separarea dintre biserică și stat.
  • 2:15 - 2:17
    Ați înființat People for the American Way.
  • 2:17 - 2:20
    Ați cumpărat Declarația de Independență
    și ați dat-o înapoi americanilor.
  • 2:20 - 2:23
    V-ați continuat activitatea
    atât în divertisment cât și în politică
  • 2:23 - 2:25
    până la vârsta de 93 de ani,
  • 2:25 - 2:27
    când ați scris o carte
    și ați făcut un documentar
  • 2:27 - 2:28
    despre viața dumneavoastră.
  • 2:28 - 2:31
    Și de-abia după toate astea
    v-au invitat la TED!
  • 2:31 - 2:34
    (Râsete)
  • 2:34 - 2:38
    (Aplauze)
  • 2:38 - 2:41
    NL: Mă bucur că sunt aici
    și mă bucur că ați acceptat
  • 2:41 - 2:43
    să faceți acest interviu cu mine.
  • 2:43 - 2:45
    EH: Vă mulțumesc pentru invitație,
    este o onoare pentru mine.
  • 2:45 - 2:47
    Aceasta este prima mea întrebare:
  • 2:47 - 2:49
    Mama dumneavoastră era
    mândră de dumneavoastră?
  • 2:49 - 2:50
    (Râsete)
  • 2:50 - 2:53
    NL: Mama mea... Ce primă întrebare!
  • 2:55 - 2:59
    Haideți să vă spun:
    când m-am întors de la război,
  • 2:59 - 3:04
    mi-a arătat scrisorile pe care
    i le-am scris de departe
  • 3:05 - 3:08
    și acestea erau scrise ca
    niște scrisori de dragoste.
  • 3:12 - 3:14
    Ceea ce vă voi spune
    este caracteristic mamei mele.
  • 3:14 - 3:17
    Deci erau scrisori de dragoste,
    ca și cum le-aș fi scris pentru--
  • 3:17 - 3:19
    erau scrisori de dragoste.
  • 3:21 - 3:26
    Un an mai târziu, i-am cerut scrisorile,
  • 3:26 - 3:30
    pentru că voiam să le păstrez.
  • 3:30 - 3:32
    Le aruncase.
  • 3:32 - 3:34
    (Râsete)
  • 3:37 - 3:39
    Așa era mama mea.
  • 3:39 - 3:41
    (Râsete)
  • 3:41 - 3:46
    Ca să vă explic mai bine,
    un exemplu mai recent este --
  • 3:47 - 3:49
    deci asta s-a întâmplat mai recent--
  • 3:49 - 3:54
    acum câțiva ani, când s-a înființat
    Hall of Fame, de care ați vorbit deja,
  • 3:55 - 3:59
    într-o duminică dimineață am primit
    un telefon de la directorul
  • 3:59 - 4:02
    Academiei de Arte și Științe
    ale Televiziunii.
  • 4:02 - 4:07
    Mă sunase să îmi spună, confidențial,
    că după o reuniune care a durat toată ziua
  • 4:07 - 4:09
    s-a hotărât înființarea unei Hall of Fame
  • 4:09 - 4:13
    și apoi mi-a spus cine a fost numit.
  • 4:16 - 4:17
    Voiam să spun „Richard Nixon"
  • 4:17 - 4:19
    pentru că Richard Nixon--
  • 4:19 - 4:21
    EH: Nu cred că el era pe lista lor.
  • 4:21 - 4:23
    NL: William Paley, care a înființat CBS,
  • 4:23 - 4:27
    David Sarnoff, care a înființat NBC,
  • 4:27 - 4:28
    Edward R. Murrow,
  • 4:28 - 4:32
    cel mai mare corespondent străin,
  • 4:32 - 4:33
    Paddy Chayefsky --
  • 4:33 - 4:36
    cel mai bun scriitor de televiziune,
    după părerea mea,
  • 4:36 - 4:39
    Milton Berle, Lucille Ball și eu.
  • 4:39 - 4:40
    EH: Impresionant.
  • 4:40 - 4:43
    NL: Am sunat-o imediat pe mama mea,
    în Hartford, Connecticut.
  • 4:43 - 4:47
    „Mama, uite ce se întâmplă, se înființează
    un Hall of Fame”; i-am spus lista de nume
  • 4:47 - 4:49
    a celor incluși, cu tot cu numele meu,
  • 4:49 - 4:52
    iar ea spune: „Dacă asta vor ei să facă,
    ce aș putea să zic eu?"
  • 4:52 - 4:54
    (Râsete)
  • 4:54 - 4:55
    (Aplauze)
  • 4:58 - 5:00
    Așa este mama mea.
  • 5:00 - 5:03
    Cred că râdeți așa pentru că
    cu toții am avut o astfel de experiență
  • 5:03 - 5:05
    cu mamele noastre.
  • 5:05 - 5:10
    EH: Și astfel s-a născut mama evreică
    din serialele de comedie!
  • 5:10 - 5:13
    Tatăl dumneavoastră a avut și el
    un rol important în viața dumneavoastră,
  • 5:13 - 5:15
    mai ales datorită absenței sale.
  • 5:15 - 5:16
    NL: Da.
  • 5:16 - 5:18
    EH: Spuneți-ne ce s-a întâmplat
    când aveați nouă ani.
  • 5:19 - 5:24
    NL: Se ducea în Oklahoma cu trei oameni,
  • 5:24 - 5:26
    iar mama mea i-a spus,
  • 5:26 - 5:30
    „Nu vreau să ai de-a face cu ei,
    nu am încredere în ei.”
  • 5:30 - 5:33
    Atunci am auzit replica tatălui meu,
    poate nu pentru prima dată,
  • 5:33 - 5:37
    „Stăpânește-te, Jeanette, mă duc.”
  • 5:37 - 5:39
    Și a plecat.
  • 5:39 - 5:45
    Se pare că trebuia să ia de acolo
    niște obligațiuni false iar apoi,
  • 5:45 - 5:48
    urma să traverseze țara ca să le vândă.
  • 5:48 - 5:55
    Dar era impresionant că mergea în Oklahoma
    cu avionul și trebuia să îmi aducă înapoi
  • 5:55 - 6:01
    o pălărie de cowboy exact ca cea a lui
    Ken Maynard, cowboy-ul meu preferat.
  • 6:03 - 6:08
    Era la câțiva ani după ce
    Lindbergh a traversat Atlanticul.
  • 6:08 - 6:11
    Deci era o călătorie exotică.
  • 6:11 - 6:14
    Dar la întoarcere, l-au arestat
    când a coborât din avion.
  • 6:15 - 6:19
    În acea noapte erau ziariști
    peste tot prin casă,
  • 6:19 - 6:25
    tatăl meu își acoperise fața cu pălăria,
    era legat cu cătușe de un detectiv.
  • 6:25 - 6:32
    Mama mea vindea mobila pentru că plecam,
    nu voia să continuăm să trăim cu rușinea
  • 6:32 - 6:34
    în Chelsea, Massachusetts.
  • 6:37 - 6:41
    Pentru că vindeam mobila,
    erau mulți oameni în casă.
  • 6:41 - 6:48
    Iar în mijlocul a toate astea,
    un tâmpit pune mâna pe umărul meu
  • 6:48 - 6:49
    și îmi spune:
  • 6:49 - 6:52
    „Ei bine, ești bărbatul casei acum."
  • 6:53 - 7:00
    Eu plâng, iar acest idiot îmi spune:
    „Ești bărbatul casei acum."
  • 7:00 - 7:06
    Cred că atunci am început să înțeleg
    stupiditatea condiției umane.
  • 7:08 - 7:11
    Deci...
  • 7:11 - 7:17
    Au trecut mulți ani până când am putut
    să privesc acest incident ca unul benefic.
  • 7:17 - 7:17
    Dar --
  • 7:17 - 7:20
    EH: Este interesant că
    îl vedeți ca fiind benefic.
  • 7:20 - 7:24
    NL: A fost, pentru că mi-a permis
    să gândesc în acest fel, să gândesc
  • 7:26 - 7:29
    cât de absurd este să-i spui unui copil
    de nouă ani care plânge,
  • 7:29 - 7:31
    „Ești bărbatul casei acum."
  • 7:31 - 7:38
    Și pentru că plângeam, mi-a spus:
    „Bărbații nu plâng."
  • 7:38 - 7:40
    Iar eu...
  • 7:40 - 7:41
    (Râsete)
  • 7:41 - 7:48
    Deci... Când mă gândesc la acel moment,
    îmi dau seama că atunci am realizat
  • 7:48 - 7:54
    stupiditatea condiției umane și am folosit
    acest lucru în munca mea.
  • 7:54 - 8:00
    EH: Deci tatăl dumneavoastră era absent,
    mama dumneavoastră era etern nemulțumită.
  • 8:00 - 8:06
    Credeți că faptul că ați avut o copilărie
    în care nu v-ați simțit auzit a contribuit
  • 8:06 - 8:09
    la călătoria care s-a încheiat ca adult
    și cu o audiență
  • 8:09 - 8:12
    de 120 de milioane
    de spectatori pe săptămână?
  • 8:12 - 8:15
    NL: Îmi place cum ați formulat întrebarea,
  • 8:15 - 8:21
    pentru că toată viața
    mi-am dorit să fiu auzit.
  • 8:25 - 8:27
    Cred că --
  • 8:29 - 8:35
    Răspunsul este simplu, da, așa a început,
    dar au mai fost și alți factori.
  • 8:35 - 8:43
    Când tatăl meu era plecat, mă jucam cu
    un receptor radio cu cristal
  • 8:43 - 8:47
    pe care îl făcusem împreună și
    am dat peste un post
  • 8:47 - 8:52
    la care vorbea Părintele Coughlin.
  • 8:52 - 8:53
    (Râsete)
  • 8:53 - 8:54
    Da, cineva a râs.
  • 8:54 - 8:56
    (Râsete)
  • 8:56 - 8:57
    Dar nu este amuzant.
  • 8:57 - 9:00
    Acesta era un tâmpit, un alt tâmpit,
  • 9:00 - 9:05
    care vorbea despre cât de mult urăște
    Noua Înțelegere, pe Roosevelt și pe evrei.
  • 9:07 - 9:13
    Atunci am înțeles pentru prima dată
    că există oameni care mă urăsc
  • 9:13 - 9:15
    pentru că părinții mei sunt evrei.
  • 9:17 - 9:20
    Acest lucru m-a afectat enorm.
  • 9:20 - 9:25
    EH: Așadar, în copilărie
    ați avut puține modele masculine,
  • 9:25 - 9:27
    în afară de bunicul dumneavoastră.
  • 9:27 - 9:29
    Spuneți-ne despre el.
  • 9:29 - 9:31
    NL: Ah, bunicul meu.
  • 9:32 - 9:37
    Haideți să vă spun cum vorbeam
    întotdeauna despre el.
  • 9:38 - 9:41
    Erau multe parade când eram copil.
  • 9:41 - 9:43
    Erau parade de Ziua Veteranilor,
  • 9:43 - 9:45
    nu era pe atunci o Zi a Președinților.
  • 9:45 - 9:46
    Era ziua lui Abraham Lincoln,
  • 9:46 - 9:49
    a lui George Washington,
  • 9:49 - 9:52
    Ziua Steagului.
  • 9:52 - 9:54
    Erau multe parade mici.
  • 9:54 - 9:59
    Bunicul meu mă ducea să le văd, stăteam la
    un colț de stradă, mă ținea de mână
  • 9:59 - 10:02
    și când mă uitam la el vedeam
    că are lacrimi în ochi.
  • 10:04 - 10:06
    Bunicul meu a însemnat mult pentru mine.
  • 10:06 - 10:12
    Le scria scrisori președinților Americii.
  • 10:12 - 10:14
    Fiecare scrisoare începea cu
  • 10:14 - 10:17
    „Dragă Domnule Președinte,"
  • 10:17 - 10:21
    și apoi lăuda una dintre deciziile sale.
  • 10:21 - 10:24
    Dar când nu era de acord cu Președintele,
  • 10:24 - 10:26
    scria „Dragă Domnule Președinte,
  • 10:26 - 10:27
    Nu v-am spus săptămâna trecută...?"
  • 10:27 - 10:30
    (Râsete)
  • 10:32 - 10:37
    Din când în când coboram scările
    să verific poșta, eram la etajul trei,
  • 10:37 - 10:41
    Strada York, Nr.74 New Haven, Connecticut.
  • 10:41 - 10:47
    Găseam un plic mic alb, pe care era scris
    „Shya C. v-a scris la această adresă."
  • 10:52 - 10:56
    Aceasta este povestea pe care o spuneam
    întotdeauna despre bunicul meu --
  • 10:56 - 10:57
    EH: Îi scriau înapoi, pe plic --
  • 10:57 - 11:05
    NL: Da, îi scriau înapoi, dar mă puteți
    vedea pe film, în interviuri
  • 11:05 - 11:13
    de pe vremea lui Phil Donahue și a altora
    dinaintea sa, există zeci de interviuri
  • 11:13 - 11:16
    în care spun această poveste.
  • 11:16 - 11:22
    Aceasta este a doua oară când spun
    că întreaga poveste a fost o minciună.
  • 11:24 - 11:30
    Adevărul este că bunicul meu m-a dus
    la parade, am fost la multe.
  • 11:30 - 11:33
    Adevărul este că avea lacrimi în ochi.
  • 11:34 - 11:38
    Adevărul este că mai scria scrisori
    din când în când,
  • 11:38 - 11:41
    iar eu luam plicurile mici
    și albe din poștă.
  • 11:41 - 11:44
    Dar „Dragă Domnule Președinte,"
  • 11:44 - 11:51
    și restul poveștii este împrumutată de la
    un prieten bun al cărui bunic
  • 11:51 - 11:57
    chiar scria acele scrisori.
  • 12:01 - 12:07
    Adică am furat bunicul lui Arthur Marshall
    și mi l-am însușit.
  • 12:09 - 12:10
    Dintotdeauna.
  • 12:10 - 12:13
    Când am început să-mi scriu memoriile --
  • 12:13 - 12:14
    Even this --
  • 12:14 - 12:15
    Ce ziceți de asta?
  • 12:15 - 12:17
    Even this I get to experience
  • 12:19 - 12:24
    Când am început să-mi scriu memoriile
    și m-am gândit la asta, am --
  • 12:24 - 12:26
    am --
  • 12:27 - 12:35
    am plâns destul de mult și mi-am dat seama
    că îmi lipsise tatăl meu.
  • 12:35 - 12:39
    Atât de mult încât mi-am însușit bunicul
    lui Arthur Marshall.
  • 12:40 - 12:43
    Atât de mult încât cuvântul „tată" --
  • 12:43 - 12:46
    Am șase copii, apropo.
  • 12:46 - 12:52
    Acesta este rolul meu preferat în viață,
    împreună cu rolul de soț al lui Lyn.
  • 12:56 - 13:02
    Dar am furat identitatea acestui om
    pentru că aveam nevoie de un tată.
  • 13:02 - 13:07
    Acum că am trecut prin multe
    și că toate s-au terminat cu bine,
  • 13:07 - 13:08
    îl iert pe tatăl meu --
  • 13:08 - 13:10
    cel mai bun lucru --
  • 13:10 - 13:12
    cel mai rău lucru --
  • 13:12 - 13:16
    cuvântul pe care vreau să-l folosesc
    ca să îl descriu este ticălos.
  • 13:17 - 13:24
    Faptul că a mințit, a furat și a înșelat
    și a mers la închisoare --
  • 13:26 - 13:30
    toate acestea intră în cuvântul „ticălos".
  • 13:30 - 13:36
    EH: Se spune că amatorii împrumută,
    iar profesioniștii fură.
  • 13:36 - 13:38
    NL: Sunt un profesionist.
  • 13:38 - 13:39
    EH: Sunteți un profesionist.
  • 13:39 - 13:40
    (Râsete)
  • 13:40 - 13:44
    Acest citat este atribuit în general
    lui John Lennon, dar se pare
  • 13:44 - 13:46
    că acesta l-a furat de la T.S. Eliot.
  • 13:46 - 13:47
    Deci sunteți în companie bună.
  • 13:47 - 13:49
    (Râsete)
  • 13:50 - 13:53
    EH: Vreau să vorbim
    despre munca dumneavoastră.
  • 13:53 - 13:56
    În mod evident, s-a scris mult
    despre impactul acesteia
  • 13:56 - 13:58
    și sunt sigur că ați auzit
    despre asta toată viața,
  • 13:58 - 14:00
    despre ce a însemnat
    pentru oameni,
  • 14:00 - 14:01
    pentru cultura noastră,
  • 14:01 - 14:04
    ați auzit aplauzele când am spus
    numele serialelor,
  • 14:04 - 14:07
    jumătate din cei din sală
    au crescut cu aceste seriale.
  • 14:07 - 14:13
    Dar ați auzit povești despre impactul
    muncii dumneavoastră care v-au surprins?
  • 14:13 - 14:19
    NL: Of, Doamne, sunt povești
    care m-au surprins și m-au încântat enorm.
  • 14:22 - 14:26
    Anul trecut a fost emisiunea
    O seară cu Norman Lear,
  • 14:27 - 14:34
    făcută de un grup de impresari hip-hop
    și de Academie.
  • 14:36 - 14:42
    Subtextul emisiunii „O seară cu” era:
    „Ce au în comun un evreu de 92 de ani”,
  • 14:42 - 14:43
    pe atunci aveam 92,
  • 14:43 - 14:45
    „și lumea hip-hop-ului?”
  • 14:45 - 14:49
    Russell Simmons era printre
    cei șapte oameni de pe scenă.
  • 14:49 - 14:56
    Când vorbea despre seriale, nu vorbea
    despre aspectul hollywoodian,
  • 14:58 - 15:01
    despre George Jefferson din The Jeffersons
  • 15:01 - 15:05
    sau despre faptul că serialul
    este pe locul cinci.
  • 15:05 - 15:10
    Vorbea despre ceva
    care a avut un mare --
  • 15:13 - 15:15
    EH: Care a avut un mare impact asupra sa?
  • 15:15 - 15:16
    NL: Un impact --
  • 15:16 - 15:20
    Ezitam să folosesc cuvântul „schimbare".
  • 15:20 - 15:24
    Mi-e greu să mă gândesc
    că am schimbat viața cuiva,
  • 15:24 - 15:26
    dar așa a descris el ce s-a întâmplat.
  • 15:26 - 15:33
    L-a văzut pe George Jefferson
    din The Jeffersons scriind un cec,
  • 15:33 - 15:36
    până atunci nu știa că oamenii de culoare
    pot să facă acest lucru.
  • 15:37 - 15:42
    Mi-a spus că acest lucru a avut
    un mare impact asupra sa,
  • 15:42 - 15:44
    i-a schimbat viața.
  • 15:45 - 15:47
    Când aud astfel de povești --
  • 15:47 - 15:49
    lucruri simple --
  • 15:49 - 15:58
    sunt convins că fiecare persoană de aici
    a făcut un gest mic pentru altcineva,
  • 15:59 - 16:04
    fie că a fost un zâmbet
    sau un salut neașteptat,
  • 16:04 - 16:07
    un gest la fel de mic ca ceea ce
    am făcut eu pentru acest om.
  • 16:07 - 16:13
    Poate costumierul de pe platou
    a lăsat carnetul de cecuri acolo
  • 16:13 - 16:17
    și George nu avea nimic de făcut
    în timp ce vorbea și a scris cecul,
  • 16:17 - 16:18
    nu știu.
  • 16:18 - 16:19
    Dar --
  • 16:20 - 16:23
    EH: Deci ar trebui să adaug la lista lungă
    de reușite menționate la început
  • 16:23 - 16:25
    și faptul că ați inventat hip-hopul.
  • 16:25 - 16:27
    (Râsete)
  • 16:29 - 16:30
    EH: Vreau să vorbim despre --
  • 16:30 - 16:32
    NL: Ar trebui!
  • 16:32 - 16:35
    (Râsete)
  • 16:38 - 16:43
    EH: Ați avut multe reușite, dar ați și dat
    un sens vieții dumneavoastră.
  • 16:43 - 16:48
    Cu toții încercăm să le avem pe ambele,
    dar nu toți reușim.
  • 16:48 - 16:54
    Dar chiar și dintre cei care reușesc,
    puțini sunt cei care știu să le combine.
  • 16:55 - 17:01
    Ați reușit să influențați cultura prin
    arta dumneavoastră și, în același timp,
  • 17:01 - 17:04
    să aveți un succes comercial inegalat.
  • 17:04 - 17:06
    Cum ați reușit să le combinați?
  • 17:12 - 17:18
    NL: Haideți să vă spun la ce mă gândesc
    când se recită reușitele mele.
  • 17:19 - 17:23
    Această planetă este una dintr-un miliard,
  • 17:24 - 17:26
    așa ni se spune,
  • 17:28 - 17:31
    dintr-un univers
    din care sunt miliarde,
  • 17:31 - 17:34
    miliarde de universuri,
    miliarde de planete,
  • 17:36 - 17:40
    pe care încercăm să le salvăm
    și care trebuie salvate.
  • 17:42 - 17:43
    Dar...
  • 17:44 - 17:48
    Reușitele mele sunt --
  • 17:48 - 17:52
    Sora mea m-a întrebat odată ce să facă
    în legătură cu ceva ce se întâmpla
  • 17:53 - 17:55
    în Newington, Connecticut.
  • 17:55 - 17:57
    I-am spus: „Scrie-i consilierului,
    sau primarului.”
  • 17:57 - 18:01
    Iar ea mi-a spus : „Ei bine, eu nu sunt
    Norman Lear, sunt Claire Lear.”
  • 18:02 - 18:06
    Atunci a fost prima dată când am spus
    ceea ce vă voi spune.
  • 18:06 - 18:10
    I-am spus: „Claire, dacă te gândești
    la ceea ce am făcut eu
  • 18:10 - 18:12
    și la ceea ce ai făcut tu,” --
  • 18:12 - 18:14
    ea n-a plecat niciodată din Newington --
  • 18:15 - 18:20
    „dacă te gândești la imensitatea
    planetei noastre,
  • 18:21 - 18:24
    la această scară nu am putea nici măcar
    compara ce am făcut eu cu ce ai făcut tu.”
  • 18:24 - 18:26
    Deci...
  • 18:27 - 18:34
    Eu cred că cu toții am făcut
    câte am făcut eu.
  • 18:36 - 18:37
    Și înțeleg ce spuneți --
  • 18:37 - 18:39
    EH: Încercați să distrageți atenția --
  • 18:39 - 18:45
    NL: Dar trebuie să înțelegeți mărimea
    și anvergura planului creatorului.
  • 18:45 - 18:48
    EH: Dar aici, pe această planetă,
    ați făcut o mare contribuție.
  • 18:48 - 18:49
    NL: Sunt dat naibii!
  • 18:49 - 18:51
    (Râsete)
  • 18:51 - 18:56
    EH: Mai am o întrebare:
    Cât de bătrân vă simțiți?
  • 18:58 - 19:03
    NL: Sunt egalul celui cu care vorbesc.
  • 19:03 - 19:05
    EH: Ei bine, eu mă simt de 93 de ani --
  • 19:05 - 19:08
    (Aplauze)
  • 19:11 - 19:12
    NL: Am terminat?
  • 19:12 - 19:16
    EH: Eu mă simt de 93 de ani, dar sper
    ca într-o zi să mă simt la fel de tânăr
  • 19:16 - 19:18
    ca cel cu care vorbesc.
  • 19:18 - 19:20
    Doamnelor și domnilor,
    incomparabilul Norman Lear!
  • 19:20 - 19:24
    (Aplauze)
  • 19:24 - 19:26
    NL: I-am cucerit!
  • 19:26 - 19:26
    (Aplauze)
  • 19:26 - 19:28
    Vă mulțumesc.
Title:
O persoană emblematică a divertismentului vorbește despre sensul vieții
Speaker:
Norman Lear
Description:

În anii 1970 (și în anii următori), producătorul de televiziune Norman Lear a influențat viețile a milioane de oameni cu seriale de comedie ca de exemplu „All in the Family”, „The Jeffersons” și „Good Times”. Prin acestea, el a împins limitele erei sale și a permis americanilor subreprezentați să se exprime la o oră de maximă audiență. Într-o conversație intimă și inteligentă cu Eric Hirschberg, acesta împărtășește cu modestie și umor povești despre felul în care primele sale întâlniri cu „absurditatea condiției umane" i-au influențat viața și viziunea creativă.

more » « less
Video Language:
English
Team:
closed TED
Project:
TEDTalks
Duration:
19:46

Romanian subtitles

Revisions