Ajută la descoperirea ruinelor antice, până nu e prea târziu.

Sarah Parcak folosește sateliți care orbitează la sute de kilometri înălțime deasupra Terrei ca să descopere comori antice îngropate. Sunt foarte multe de descoperit. Numai în Delta Nilului, Parcak estimează că s-au excavat mai puțin de o miime din 1% față de ce este acolo. Acum, cu ajutorul Premiului TED 2016 și cu un entuziasm contagios pentru arheologie, a creat o platformă online numită GlobalXplorer, care permite oricui are o conexiune de internet să descopere situri necunoscute și să protejeze ce a rămas din moștenirea noastră comună.

Fiind arheolog

adesea sunt întrebată
care e descoperirea mea preferată.

Răspunsul e simplu:

soţul meu Greg.

(Râsete)

Ne-am cunoscut în Egipt
la prima mea săpătură.

Eram la prima lecție despre descoperirea
lucrurilor neașteptate, minunate.

Așa a început un incredibil
parteneriat arheologic.

Peste ani, l-am cerut de bărbat
în fața favoritei noastre statui-pereche

reprezentânu-i pe prințul Rahotep
și pe prințesa Nofret,

din Museul Cairo,

veche de 4.600 de ani.

M-am gândit că dacă-i cer
să-și petreacă cu mine tot restul vieții,

ar trebui s-o fac în fața a doi oameni

care și-au jurat
apartenență eternă unul altuia.

Aceste simboluri dăinuie
pentru că atunci când le privim,

parcă ne privim în oglindă.

Sunt memento-uri puternice

cum că baza umanității nu s-a schimbat.

Fiorul descoperirilor arheologice
e puternic ca și dragostea,

pentru că istoria antică e asemenea
unei amante incredibil de seducătoare.

Mulți arheologi și-au devotat viața

pentru dezvăluirea misterelor trecutului

sub soare arzător

și vânturi arctice,

în păduri tropicale dense.

Mulți caută.

Unii descoperă.

Toți se roagă la templul posibilității

că o descoperire ar putea schimba istoria.

În prima mea zi în Egipt,
am lucrat într-un sit

din delta nord-estică a Egiptului,
numit Mendes, datând de 4.200 de ani,

într-un cimitir.

Sunt eu în fotografie,

încântată de ce fac.

Pe digul înconjurat de parcele de orez
verzi ca smaraldul,

am descoperit o oală intactă.

Întorcând-o cu fundul în sus,

am descoperit amprenta
lăsată de cel ce-o crease.

Pentru un moment, timpul încremenise.

Nu știam unde mă aflam.

Și asta pentru că atunci mi-am dat seama

că atunci când săpăm,

săpăm pentru oameni,

nu pentru lucruri.

Nicicând nu suntem atât de prezenți
ca în mijlocul unui trecut măreț.

De nenumărate ori am stat
în fața piramidelor din Giza,

care mă lasă fără cuvinte.

Mă simt ca cea mai norocoasă
persoană din lume.

Ele reprezintă un monument
al sclipirii umane că orice este posibil.

Mulți nu-și dau seama că sclipirea
are natură umană;

ei cred că extratereștrii le-au construit.

E absurd.

E suficient să te apropii tu însuți

ca să observi mâna ascunsă a unui om

în semnele lăsate de dălțile
care le-au construit.

Marea piramidă din Giza
a fost construită piatră cu piatră

din 2,3 milioane de blocuri de piatră,

cu o eficiență birocratică incredibilă.

Nu piramidele trec testul timpului;

ci ingeniozitatea umană.

Asta e sclipirea noastră, a oamenilor.

Istoria poate fi ciclică,

dar noi suntem unici.

Îmi iubesc meseria,

pentru că aflu că nu ne-am schimbat.

Citesc bancuri
despre soacre din Mesopotamia

vechi de 3.500 de ani.

(Râsete)

Aud de vecini care se certau

acum 4.600 de ani, în Egipt.

Favorita mea,
de acum 3.300 de ani din Luxor:

o inscripție despre băieți, elevi,
care au chiulit ca să meargă la băut.

(Râsete)

Copiii din zilele noastre.

(Râsete)

Văd arhitectură incredibilă,

sculpturi uimitoare

– asta parcă e un selfie
gravat în piatră –

văd că ne-au plăcut podoabele ostentative.

Postăm pe pereți
și suntem obsedați de feline...

(Râsete)

... de mii de ani.

(Râsete)

(Aplauze)

Arheologii sunt păstrătorii
memoriei culturale

și purtătorii de cuvânt

a miliarde de oameni
și a mii de culturi care ne-au precedat.

Știință ca la carte, imaginație
și un act de credință

sunt ingredientele pe care le folosim
ca să înviem morții.

Anul trecut,

arheologii au făcut
descoperiri incredibile, printre care:

noi strămoși umani din sudul Africii;

unelte vechi de 3,3 milioane de ani

– cele mai vechi
desoperite până în prezent –

din Kenya.

Asta e dintr-un set
de instrumente medicale

de pe corabia lui Barbă Neagră, din 1718.

E un instrument
folosit în tratamentul sifilisului.

Au!

(Râsete)

Alături de fiecare din acestea
stau mii de descoperiri importante

ale colegilor mei,
care nu ajung capete de afiș.

Cred că cel mai important lucru
pe care-l facem ca arheologi

e să confirmăm
că au existat oameni în trecut

care au trăit vieți
despre care merită să învățăm.

V-ați putea imagina cum ar fi lumea astăzi

dacă am recunoaște
în acest fel toate ființele umane?

La o săpătură, avem o problemă:

deseori arată astfel.

Nu vezi nimic.

De unde să începem să săpăm?

Aice e un sit la sud de Cairo.

Să-l privim din spațiu.

Iar, nu vezi mare lucru.

Aici aveți imaginea
dată de satelitul WorldView-3,

care are o rezoluție de 0,3 metri.

Adică zece inci.

Adică poate focaliza
de la 650 de km din spațiu

și vă vede tabletele.

De unde știu de asta?

Pentru că sunt un arheolog spațial.

Voi repeta asta.

Sunt un arheolog spațial.

Adică...

(Aplauze)

Mulțumesc.

Adică mă folosesc de imagini din satelit
pe care le procesez folosind algoritmi,

și analizez diferențele subtile
în spectrul luminos

care indică obiecte îngropate sub pământ

pe care le excavez și le urmăresc.

Apropos,

NASA are programul spațial de arheologie,

deci e o slujbă reală.

(Râsete)

Să mai vedem o dată.

Suntem pe locul sitului,
la sud de Cairo.

Nu vedeți nimic.

Priviți la dreptunghiul roșu.

Când procesăm imaginile
cu ajutorul algoritmilor

– imaginați-vă că e ca un tomograf spațial –

vedeți asta.

Această formă rectilinie
e un mormânt antic

necunoscut și neexcavat până acum,

iar voi sunteți primii
care îl vedeți după mii de ani.

(Aplauze)

Cred că suntem abia la suprafața

a ceea ce avem de descoperit.

Doar în delta Nilului,

am excavat sub o miime din 1%

din volumul total al siturilor egiptene.

Dacă la asta adăugăm sutele de situri

descoperite împreună cu echipa mea,

ce credeam că știm pălește
în comparație cu ce avem de descoperit.

Când vezi munca incredibilă
a colegilor mei din întreaga lume

și descoperirile lor,

cred că sunt milioane
de situri arheologice nedescoperite încă.

Descoperirea lor ar descătușa
potențialul maxim al existenței noastre.

Dar ne confruntăm cu o problemă.

În ultimul an

am văzut articole îngrozitoare

despre distrugeri masive
pe locurile siturilor arheologice,

prădate masiv de persoane
ca cele din gruparea ISIL.

ISIL a distrus templele de la Palmyra.

Cine aruncă în aer un templu?

Au distrus mormântul lui Jonah.

Am găsit situri jefuite în asemenea hal

că arătau ca niște cratere de pe Lună.

Cunoscând dorința ISIL de a distruge
viața umană modernă,

e o consecință naturală pentru ei
să distrugă și identitatea culturală.

Nenumărate armate invadatoare
au procedat la fel în istorie.

Știm că ISIL profită
de pe urma jefuirii siturilor,

dar nu știm în ce măsură.

Asta înseamnă că orice obiect antic
cumpărat azi pe piață,

din Orientul mijlociu,

ar putea finanța terorismul.

Când un sit arheologic e jefuit

e ca și cum un puzzle,

căruia deja îi lipsesc 90% din piese,

are celelalte piese de nerecunoscut.

Acesta e furt al indentității strămoșești.

Știm că există două feluri de jaf:

jafuri ale ISIL, cu intenții criminale,

și jafuri locale, ale celor disperați
de nevoia de bani.

Toți am proceda la fel
ca să ne hrănim familiile;

nu-i acuz pe jefuitorii locali.

Îi acuz pe oamenii de legătură,
pe traficanții incorecți

și piața internațională
a obiectelor de artă

care exploatează legi ambigue
sau chiar inexistente.

Știm că jefuirea are loc la scară mondială
și crește,

dar, la ora actuală,
nu avem mijloace să o oprim.

Asta începe să se schimbe.

Eu și echipa mea am încheiat un studiu
despre jafurile din Egipt.

Am analizat date open-source

și am cartografiat jafurile
de pe tot teritoriul Egiptului,

din 2002 până în 2013.

Am găsit dovezi de jaf și distrugere
în 267 de situri arheologice

și am cartografiat peste 200 de mii
de puțuri de jaf.

E uimitor.

Coroborând datele...

Vedeți aici puțurile de jaf.

Într-unul din situri, jefuirea s-a întețit
din 2009, 2011, 2012...

sute și sute de puțuri.

Analizând toate datele,

am descoperit că,
contrar părerii încetățenite,

jafurile nu s-au întețit în Egipt în 2011,
după Primăvara arabă,

ci în 2009, după recesiunea globală.

Așadar, am stabilit
cu ajutorul datelor computerizate

că jafurile sunt o problemă economică.

Dacă nu le oprim,

toate siturile arheologice din Egipt
vor fi afectate până în 2040.

Suntem la o răscruce.

Suntem generația care are
uneltele și tehnologia necesară

pentru stoparea jafurilor,
dar nu ne mișcăm suficient de rapid.

Uneori, un sit arheologic
te surprinde cu reziliența sa.

Tocmai m-am întors de pe teren,

unde am condus, împreună
cu Ministerul Antichităților din Egipt,

lucrările la situl Lisht.

Situl datează din anii 2 000 - 1 759 î.H.,
perioada Regatului Egiptean Mijlociu.

Regatul Egiptean Mijlociu reprezintă
perioada renascentistă a Egiptului.

După lupte interne intense
și probleme de mediu,

Egiptul și-a revenit

cu reînvierea incredibilă a artei,
arhitecturii și literaturii.

E perioada mea favorită
pentru studiul Egiptului,

pentru că ne învață despre
cum putem supraviețui și înflori

după dezastre mari.

Acum, la acest sit, deja am cartografiat
nenumărate puțuri de jaf.

Lisht e un sit regal;

probabil că aici
au fost îngropați mii de oameni

care au trăit și muncit
la curtea faraonului.

Priviți situl înainte și după;
zeci de puțuri de jaf.

La nordul Lisht-ului.

Aici e la sud, înainte și după.

Când am vizitat situl pentru prima oară,

am putut vedea morminte
ale unor oficiali de rang înalt, prădate.

Ca să înțelegeți ce s-a furat:

imaginați-vă o suprafață de 2/2 metri,
plină cu coșciuge, bijuterii și statui.

Înmulțiți asta cu peste 1000.

Atât a dispărut de acolo.

Când am început lucrul,

co-directorul egiptean, Mohamed Youssef,
s-a apropiat și mi-a spus:

„Trebuie să lucrăm
mai ales la acest mormânt.

A fost atacat de jefuitori.

Dacă nu facem nimic, se vor întoarce.”

Am fost de acord,
dar n-am crezut că vom găsi ceva.

Am crezut că jefuitorii furaseră tot.

Am început să găsim
basoreliefuri incredibile.

Priviți această pictură. E uimitoare.

Am găsit inscripții gravate.

Și titlurile proprietarilor mormintelor:

se numea „Supraveghetorul Armatei”,

„Supraveghetorul Trezoreriei”.

Începusem să sper.

Poate că-i vom găsi și numele.

Egiptenii antici își doreau
ca numele lor să dăinuie etern.

Apoi, într-o zi,

am găsit asta.

Iată numele proprietarului mormântului:
Intef.

Aici îl vedeți scris cu hieroglife.

Lucrând cu echipa mea egipteană,

am redat numele cuiva care a trăit
acum 3900 de ani.

(Aplauze)

Împreună cu colegii egipteni,

am sărbătorit momentul
descoperirii comune.

Ce făceam împreună era corect și adevărat.

Am găsit această ușă falsă
aproape intactă.

Pe ea am citit despre Intef
și despre inscripțiile lui.

Îl puteți vedea șezând aici.

Am realizat că tot ce crezusem
despre siturile jefuite

s-a dovedit a fi greșit.

Am lucrat zilnic,
alături de 70 de egipteni

ca prieteni și colegi.

În ciuda urii și ignoranței mari

împotriva celor din Orientul Mijlociu,

fiecare moment petrecut la sit
se simțea ca un protest pentru pace.

Când lucrezi cu oameni
care nu arată ca tine,

sau care nu gândesc și nu vorbesc ca tine,

misiunea comună a descoperirii arheologice

șterge toate diferențele de suprafață.

Am învățat în acest sezon

că arheologia nu este despre ce găsești.

E despre ce poți dovedi că e posibil.

Uneori, când călătorești,
ajungi să-ți regăsești familia

– nu cei cu care ai aceleași gene,

ci pe cei cu care împarți cartea vieții.

Acesta e Omer Farrouk, fratele meu.

Omer e un gufti dintr-un sat
la nord de Luxor, numit Guft.

Gufti aparțin unei clase tradiționale
celebrate în Egiptologie.

Ei ajută la săpături
și la organizarea echipelor.

Omer e șeful de șantier și contabilul meu.

Nu m-aș putea descurca fără el.

Într-o zi, acum mulți ani,
pe când eram proaspăt absolvent,

iar Omer era un tânăr Gufti,
care nu știa multă engleză,

am aflat absolut întâmplător

că ne născusem în același an,

în aceeași lună

și în aceeași zi,
la șase ore diferență.

Gemeni.

(Râsete)

Separați de un ocean,
dar legați pe vecie

pentru că Egiptul antic ne e mamă.

Atunci am știut
că mereu vom lucra împreună,

nu cu mintea,

ci cu acea parte a sufletului care știe
că nu orice se poate explica.

(Arabă) Omer, frate al meu,

te voi iubi mereu.

(Engleză) Omer, frate al meu,
te voi iubi mereu.

Chiar înainte
de prima mea săpătură în Egipt,

mentorul meu, faimosul egiptolog
prof. WIlliam Kelly Simpson,

m-a chemat la el în birou.

Mi-a înmânat un cec de 2000$

și mi-a spus: „Asta e pentru cheltuieli.

Îți urez o aventură glorioasă
vara aceasta.

Într-o zi vei face la fel
pentru altcineva.”

Deci, dorința mea pentru premiul TED,
e parțial o reluare, plus interes

(Râsete)

pentru generozitatea și bunătatea
unui mare om.

Așadar, îmi doresc:

să descoperim milioanele
de situri arheologice din toată lumea

Creând aceastră armată a secolului XXI,
de exploratori mondiali,

vom găsi și vom proteja
moștenirea ascunsă a lumii,

care conține indicii despre
rezistența colectivă a umanității

și despre creativitatea ei.

(Aplauze)

Vă mulțumesc.

(Aplauze)

Cum realizăm asta?

Cu banii câștigați la TED Prize
vom construi

o platformă online, științifică,
externalizată, a cetățenilor,

ca să permitem oricui în lume
să se implice în descoperirea

siturilor arheologice.

Suntem doar câteva sute
de arheologi spațiali în lume.

E visul meu să implic lumea întreagă

să ne ajute în descoperirea
și protejarea siturilor.

Trebuie doar să vă înscrieți
cu un nume de utilizator,

ăsta e deja luat.

(Râsete)

Urmăriți un tutorial
și începeți să căutați.

Menționez

că nu vom dezvălui date GPS
sau hărți pentru situri.

Le tratăm ca pe datele personale
ale unor pacienți,

fără să le dezvăluim localizarea.

Vi se va aloca o parcelă din pachet:
20 x 20 sau 30 x 30 de metri,

și veți căuta indicii.

Echipa mea și cu mine vom avea

un număr enorm de date procesate
folosind algoritmi

ca voi să găsiți lucruri,

așa că veți face cercetare adevărată.

Apoi veți începe să căutați.

Ce vedeți? Vedeți un templu?

Vedeți un mormânt? O piramidă?

Observați o deteriorare a sitului
sau poate jefuirea lui?

Apoi veți începe să marcați
ce este acolo.

Pe margine veți avea numeroase exemple

a ceea ce vedeți mai exact,
ca să vă ajute să vă orientați.

Datele pe care ne ajutați să le colectăm
vor fi împărtășite autorităților desemnate

și vor ajuta la crearea
unui sistem global de alarmă

ca să putem proteja siturile.

Dar asta nu se va opri aici.

Toți arheologii
cărora le vom împărtăși descoperirile

vă vor lua cu ei
pe măsură ce încep săpăturile,

prin intermediul Periscope, Google Plus
și rețelelor de socializare.

Acum 100 de ani,
arheologia era pentru cei bogați.

Acum 50 de ani,

era pentru bărbați.

Acum e mai ales pentru academicieni.

Scopul nostru e să democratizăm procesul
descoperirilor arheologice

și să permitem participarea oricui.

Acum 94 de ani,

Howard Carter a descoperit mormântul
regelui Tutankhamon.

Cine este următorul Howard Carter?

Poți fi chiar tu.

Prin crearea acestei platforme,

vom găsi milioanele de locuri
ocupate de miliarde de oameni

care au trăit înaintea noastră.

Dacă vrem să răspundem
marii întrebări Cine suntem

și De unde venim,

răspunsurile nu le găsim
în piramide și palate,

ci în orașele și satele
celor de dinaintea noastră.

Dacă vrem să cunoaștem trecutul,

e vremea să răsturnăm piramidele.

Recunoscând că trecutul merită salvat

înseamnă mai mult decât atât.

Înseamnă că și noi merită să fim salvați.

Și cea mai măreață poveste spusă vreodată

e povestea călătoriei umane colective.

Dar o putem istorisi

doar împreună.

Haideți cu mine.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)