Cum să scrii mai amuzant - Cheri Steinkellner

Vezi lecţia completă la: https://ed.ted.com/lessons/how-to-make-your-writing-funnier-cheri-steinkellner

Ai observat vreodată cât de multe glume încep cu „Ai observat vreodată...?” Şi care e treaba cu „Care e treaba...?” Putem să găsim mult umor dacă pur şi simplu observăm chestiile obişnuite, de toate zilele, pe care de obicei nu le remarcăm. Scriitoarea de comedie şi câştigătoarea premiului Emmy, Cheri Steinkellner ne prezentă nişte trucuri ca să putem descoperi umorul care se ascunde în ceea ce scriem.

Lecţie de Cheri Steinkellner, animaţie de Anton Bogaty.

Ai observat vreodată cât de multe glume
încep cu „Ai observat vreodată...?”

Şi care e treaba cu „Care e treaba...?”

Putem să ne distrăm mult

dacă pur şi simplu observăm
chestiile obişnuite, de toate zilele,

pe care de obicei nu le remarcăm.

Deci dacă vrei ca povestea, discursul
sau scenariul la care lucrezi

să pare mai amuzant,

iată aici nişte trucuri
de a găsi umorul.

Toate poveştile bune,
inclusiv cele de comedie,

conţin nişte ingrediente de bază:

Cine,

ce,

când,

unde,

de ce,

şi cum.

Scriitorii au început să-şi pună
aceste întrebări deja în secolul I î. Hr.,

dar totuşi răspunsul potrivit
nu e un simplu da sau nu.

Trebuie detalii;

cu cât sunt mai specifice,
cu atât mai amuzantă va fi povestea.

Începem cu „cine”, cu personajul comic.

Gândeşte-te la cărţile, serialele
şi filmele care te fac să râzi.

De obicei sunt pline
de personaje amuzante,

sau „arhetipuri”.

Atotştiutoarea,

ratatul simpatic,

şeful rău,

nevroticul,

prostănacul.

Din întâmplare, toate aceste arhetipuri
se găsesc şi în Commedia Dell'Arte,

aceasta fiind comedia artiştilor
italieni din timpul Renaşterii Târzii,

şi încă nu sunt demodate.

Regula Commediei de a crea
personaje comice este:

găseşte defectul de caracter,

apoi exagerează-l.

Sau foloseşte-te de opusuri.

Când un om foarte deştept
face o prostie mare

sau prostuţul se dovedeşte a fi
mai deştept decât geniul,

râdem pentru că nu ne-am aşteptat la asta.

Se spune că Aristotel,
umorist din Grecia antică, ar fi zis:

„Secretul umorului e surpriza.”

Această surpriză,
sau „Teoria incongruenţei umorului”,

spune că râdem la chestiile
care par să fie nepotrivite

sau care nu împlinesc aşteptările noastre:

o broască care curtează un porc,

o şopârlă care vinde asigurări,

un bebe dansând la discotecă,

o călugăriţă dansând la discotecă,

o pisică dansând la discotecă.

De fapt, orice fac un bebe,
o călugăriţă şi o pisică,

în special în legătură cu discoteci.

Un mod distractiv de a găsi incongruenţe
e să le conectezi una cu alta

cu ajutorul unei hărţi a minţii.

Începe cu ceva mic.

Alege-ţi un cuvânt;

al meu e „castravete”.

Scrie-l şi găseşte asociaţii
cât de repede poţi.

La ce mă fac castraveţii să mă gândesc?

Cine-i mănâncă?

Ce amintiri frumoase din copilărie
am în legătură cu castraveţii?

Încă o metodă bună
de a genera material comic

e să-ţi întorci privirea
de la observare către imaginaţie.

Gândeşte-te la „ce-ar fi dacă”
în loc de „ce este”.

De exemplu, ce-ar fi dacă, în loc de cai,

aveai doar o pereche de nuci de cocos?

Să ne uităm la încă nişte
momente memorabile

din istorie, literatură sau din filme.

Ce-ar fi dacă apăreau şi nuci de cocos?

Dă-ţi curs liber, las-o să se întâmple.

Chiar şi dacă o idee pare a fi exagerată,

previzibilă

sau pur şi simplu proastă,

notează-o totuşi.

Ceea ce ţi se pare ţie evident
poate că nu e pentru altă persoană.

Şi opusul celei mai proaste idei
se poate dovedi a fi cea mai isteaţă.

Ce e cu toate prostiile
care se întâmplă în viaţa reală?

Îţi dai seamă cât umor
există in lucrurile

care ne enervează,
frustrează şi ne umilesc?

Will Rodgers a zis: „Totul e haios
atâta timp cât îl păţesc alţii.”

Deci dacă te-ai trezit morocănos,

imaginează-ţi că i se întâmplă
personajului tău,

şi s-ar putea să scoţi cel puţin
o poveste amuzantă până după-amiază.

După ce ţi-ai ales
personajele şi povestea,

există nişte trucuri rapide şi uşoare
ca să-i poţi face şi mai amuzanţi.

Regula de trei,

sau zig zig zag.

Pregăteşte o scenă tipică, zig zig,

şi întoarce-o pe dos, zag.

Se duc un rabi, un preot
şi o nucă de cocos la bar.

Regula poantei zice
că aceasta se plasează la sfârşit.

Se duc un rabi, un preot
şi o nucă de cocos la discotecă.

Asta ne duce la regula C.

Dintr-un anumit motiv,
cuvintele cu sunetul C ne atrag atenţia

şi se consideră a fi comice.

Nucă de cocos,

discotecă,

castraveţi,

cicade?

Ei bine, nu înţelegem fiecare glumă.

Umorul e subiectiv.

Comedia e încercări şi erori.

Scrisul e rescrisul.

Continuă să încerci.

Găseşte defectul, descoperă detaliile,

adaugă incongruenţe,
inserează cuvintele cu C

şi ţine minte cea mai importantă
regulă de scrierea comică:

Distrează-te.

Cum a zis Charles Dickens:

„Nu este nimic atât de irezistibil
de amuzant pe lume

decât râsul şi umorul bun.”

Şi discoteca.