ShaoLan Hsueh: Învață să citești chineza... ușor!

Străinii învăța foarte greu să vorbească chineza. Dar învățarea frumoaselor și adesea complexelor caractere ale limbii chineze scrise poate să le vină mai ușor. ShaoLan ne plimbă printr-o lecție simplă de recunoaștere a ideilor din spatele caracterelor și a sensului lor – construind din câteva forme simple concepte mai complexe. Numiți-o Chineasy.

Copilărind în Taiwan

ca fiică de caligraf,

una din cele mai de preț amintiri

e cea care îmi relevă frumusețea

formei caracterelor chinezești.

De pe atunci eram fascinată

de această incredibilă limbă.

Dar pentru un neștiutor,

pare la fel de impenetrabilă ca Marele Zid.

În ultimii ani, m-am tot gândit

dacă aș putea cumva dărâma acest zid,

astfel ca orice doritor să poată înțelege și aprecia

frumusețea acestei limbi sofisticate.

Am început să caut

o metodă nouă și rapidă de a învăța chineza.

La cinci ani, am început să învăț cum se face

fiecare linie a fiecărui caracter

în ordinea corectă.

În următorii 15 ani,

am învățat caractere noi în fiecare zi.

Întrucât avem doar cinci minute,

e bine să folosim o metodă mai simplă.

Un chinez educat înțelege 20.000 de caractere.

Pentru a înțelege limba de bază,
aveți nevoie doar de 1000 de caractere.

Dacă știți cele mai importante 200,

puteți înțelege 40% din literatura de bază,

suficient pentru a citi semnele de circulație,
meniurile restaurantelor,

pentru a înțelege ideea de bază a paginilor de internet

și ziarelor.

Azi voi începe cu opt

pentru a vă prezenta metoda.

Sunteți gata?

Deschideți gura cât de mult puteți,

până se face pătrată.

Obțineți „gură”.

Aceasta e o persoană care se plimbă.

„Persoană”.

Dacă focul e de forma unei persoane

cu brațele ridicate

de parcă ar striga frenetic:

„Ajutor!” Sunt în foc!

Simbolul originează din forma flăcării,

dar mie îmi place să-l rețin așa.
Vedeți ce funcționează la voi.

Un copac.

„Copac”.

Un „munte”.

„Soare”.

„Lună”.

Simbolul pentru „ușă”

e ca ușile batante din vestul sălbatic.

Numesc aceste opt caractere radicali.

Sunt pietrele de temelie

pentru a crea multe alte caractere.

„Persoană”.

Dacă cineva merge în spatele ei, e „a urmări”.

După vechea zicală:

doi = companie; trei = „mulțime”.

Dacă cineva își întinde larg brațele,

spune: A fost atât de „mare”.

Persoană într-o gură, persoana e prinsă.

„Prizonier”, ca Iona înghițit de balenă.

Un copac e un „copac”. Doi copaci sunt „pădurice”.

Cu trei copaci creăm „pădure”.

Puneți o scândură sub copac și obțineți „fundație”.

Puneți o gură pe copac, înseamnă „idiot”.
(Râsete)

Ușor de reținut,

căci un copac vorbitor e cam idiotic.

Vă amintiți „focul”?

Două focuri, mă fac „fierbinte”.

Trei focuri înseamnă „flăcări”.

Puneți focul sub doi copaci, „arde”.

Pentru noi, Soarele e sursa prosperității.

Doi sori, „prosper”.

Trei sori, „scântei”.

Soarele și Luna împreună,

„strălucire”.

Mai însemnă și „mâine”, după o zi și o noapte.

Soarele apare de-asupra orizontului, „Răsărit”.

Ușă. Puneți o scândură într-o ușă,

„zăvor”.

Puneți o gură în ușă, „a întreba”.

„Cioc, cioc. E cineva acasă?”

Această persoană o șterge pe ușă,

„a scăpa”, „a evada”.

La stânga avem „femeie”.

Două femei, se „ceartă”.

(Râsete)

Trei femei, atenție – „adulter”.

Am trecut în revistă aproape 30 de caractere.

Prin această metodă, cei opt radicali

vă permit să construiți 32 de caractere.

Următorii opt radicali

vor genera încă 32.

Deci, cu efort minim,

puteți învăța 200 de caractere,

nivelul unui chinez de opt ani.

După ce am învățat caracterele,
începem să le alăturăm.

De exemplu, muntele și focul

dă muntele-foc. „Vulcan”

Știm că Japonia e Țara Soarelui-răsare.

E un Soare plasat la origini

pentru că Japonia e la est de China.

Deci, cu „Soare” și „fundație” construim Japonia.

„Persoană” după „Japonia”, ce obținem?

Japonez.

Caracterul din stânga reprezintă doi munți

puși unul peste celălalt.

În China Antică, însemna „exil”

pentru că împărații chinezi își exilau adversarii politici

după munți.

În zilele noastre, „exil” s-a transformat în „a ieși”.

„Gura” ce-ți spune pe unde să „ieși”

e o „ieșire”.

Asta-mi amintește că trebuie să mă opresc aici

și să ies de pe scenă. Mulțumesc.

(Aplauze)