O strategie de ieșire din autoizolare și de redeschidere a economiei

Cum putem să revenim la lucru fără să stârnim un al doilea val de coronavirus? Biologul Uri Alon împărtășește o strategie interesantă: patru zile la lucru, urmate de 10 zile de autoizolare, un ciclu care profită de un punct slab al virusului, care i-ar putea reduce rata de reproducere, făcând gestionarea infecției cu COVID-19 posibilă. Află mai multe despre această abordare, care a fost deja adoptată atât de companii, cât și de țări, și despre rolul esențial pe care l-ar putea juca această strategie în redeschiderea responsabilă a economiei. (Această conversație virtuală, găzduită de directorul TED Chris Anderson și de directorul științific David Biello, a fost înregistrată pe data de 20 mai 2020.)

Chris Anderson: Primul nostru invitat
a ținut o prezentare TED la TEDGlobal

acum șapte ani, dacă nu mă înșel.

Este vorba de profesorul Uri Alon

de la Institutul de știință Weizmann.

Alături de colegii săi,
a găsit o soluție importantă

la o problemă esențială:

Cum putem reveni la lucru

fără a stârni
un al doilea val de îmbolnăviri?

Uri Alon, bine ai venit la TED!

Uri Alon: Mulțumesc!
Mă bucur că mă aflu din nou aici.

CA: Și noi ne bucurăm să te revedem.

Din câte am înțeles, ideea ta se bazează

pe această obsesie cu rata de reproducere,
indicatorul R0.

Dacă acest număr e mai mic decât unu,

atunci numărul persoanelor infectate
de un bolnav e în general mai mic de unu

și, în cele din urmă, epidemia dispare.

Oamenii se tem că dacă revenim la lucru,

R va depăși din nou valoarea 1.

Ai propus o modalitate
prin care putem evita acest lucru.

Despre ce este vorba?

UA: Exact.

Noi propunem o strategie

bazată pe un punct slab al virusului,

și anume un ciclu de lucru
și de autoizolare.

Această strategie profită
de faptul că o persoană infectată

nu e contagioasă
în primele trei zile după infectare.

Deci nu puteți transmite virusul
în primele trei zile,

și după încă două zile, în medie,
vor apărea simptomele.

Propunem deci un program
format din patru zile de lucru,

urmate de zece zile de autoizolare,

și în următoarele două săptămâni, la fel:
patru zile de lucru, zece de autoizolare.

Astfel, dacă o persoană
este infectată la serviciu,

aceasta atinge vârful contagiozității
în timpul autoizolării,

și astfel evităm
să-i infecteze pe mulți alții.

Această procedură restrânge
transmiterea virală.

De asemenea, un program
de patru zile la două săptămâni

micșorează perioada de timp în care
multe alte persoane sunt expuse la virus,

iar acest lucru are un efect puternic.

Deci toată lumea lucrează
în aceleași patru zile,

copiii merg la școală tot în aceste zile,

luând toate măsurile de prevenție:
distanțare socială, măști, etc.

Apoi urmează o perioadă de autoizolare.

CA: Deci, în cel mai rău caz,

în care mergi la serviciu luni dimineața
la începutul celor patru zile,

și ești, să zicem,
infectat pe drum, în metrou,

plecăm de la premisa
că nici la sfârșitul celor patru zile

nu riști să-ți infectezi colegii?

UA: Corect.

Deci, dacă ești infectat la metrou

și în primele trei zile și ceva,
în perioada latentă,

nu îți infectezi colegii,

atingi vârful contagiozității acasă,

iar acasă vor fi infecții secundare.

Persoanele care prezintă simptome
se pot autoizola

și, pe termen lung, rata de reproducere
va fi mai mică decât unu.

Dacă se continuă aceste cicluri,

epidemia va dispărea.

CA: E supărător

faptul că oamenii vor spune:

„Stai puțin!
Nu vreau să-i infectez pe cei de acasă.

Mai bine aș infecta
oameni la serviciu decât de acasă”.

Ce replică aveți la asta?

UA: Da, desigur.

Trebuie să avem în vedere alternativele.

Dacă redeschidem economia
și izbucnește un al doilea val,

vor fi la fel de multe cazuri
în timpul izolării care se va impune,

pe lângă efectele devastatoare
asupra economiei, etc.

Și, pe termen lung,

dacă punem în aplicare
o astfel de strategie ciclică,

cu o rată a reproducerilor
mai mică decât unu,

evităm, cel puțin după aceste considerații
și modele matematice,

numărul mult mai mare de cazuri care
ar apărea în cazul unui al doilea val.

CA: Da. E în interesul familiilor voastre.
Îmi cer scuze. Continuă.

UA: Nici măcar persoanele infectate
nu-i infectează pe toți cei de acasă.

Conform studiilor, ratele de infectare
sunt între 10 și 30 la sută.

CA: Corect.

Dar sperăm că este
în interesul familiilor voastre

să luați măsuri care să asigure
că foarte puțini dintre colegii voștri

vor fi contagioși.

Cel puțin, acesta este planul.

UA: Corect.

CA: Spuneți-mi, totuși, dacă vorbim
doar de patru zile din 14,

cineva ar putea spune: „Bună idee,

dar asta ar însemna
o scădere a productivității cu 70 la sută

în economie,

deci planul nu ar putea funcționa”.

Cred că ești de părere că productivitatea

nu va scădea chiar atât de mult.

UA: Așa este.

Majoritatea oamenilor
nu lucrează sâmbăta și duminica,

deci e vorba de patru din cele zece zile
muncitoare din două săptămâni.

După ce ajungem la un program stabil

de patru zile muncitoare,

putem prelungi programul de lucru,

putem concepe ture, pentru a asigura
creșterea productivității,

acordând mai multă prioritate
acelor patru zile

decât 40 la sută din zilele muncitoare.

CA: Da. Să discutăm
despre aplicarea acestui plan.

Să ne gândim, în primul rând,
la domeniul producției,

care e închis în momentuld de față.

Sugerați că un producător
ar putea planifica două,

poate chiar trei ture
de câte patru zile,

iar în acele patru zile
să se lucreze poate 35 de ore,

și totuși să mențină
un nivel bun al productivității

prin asigurarea funcționării aproape
neîntreruptă a liniilor de producție?

UA: Exact.

Aceasta este o versiune eșalonată
a unei idei

de a împărți populația
în două sau trei grupuri.

Să zicem că un grup lucrează patru zile
și apoi intră în autoizolare 10 zile.

Apoi intervine celălalt grup.

Această idee le aparține
colegilor de la Universitatea Bar-Ilan.

Apoi există și avantajul suplimentar
al densității reduse la lucru.

Dacă avem două grupe,

densitatea și riscul de transmitere
sunt reduse.

Liniile de producție
pot funcționa aproape continuu

dacă punem în aplicare
această idee eșalonată.

CA: Și aplicând această idee
la planurile de a redeschide birourile,

mie mi se pare, după cum am văzut deja,

că angajații pot fi foarte productivi
și lucrând de acasă.

Deci ne gândim că oamenii ar putea
îndeplini unele sarcini

în timpul celor patru zile
în care vin la birou:

se întâlnesc, se inspiră unul pe altul,

poartă discuții, țin ședințe
de brainstorming, fac tot ce trebuie.

Cât timp stau acasă, se ocupă de sarcinile

pe care le-au îndeplinit
și în ultimele săptămâni,

lucrând pe cont propriu.

Te-ai gândit

la posibilitatea de a împărți, efectiv,
sarcinile de lucru în tipuri diferite

și să punem în aplicare
o asemenea strategie

pentru a menține productivitatea aproape
la maxim, sau chiar să o îmbunătățim?

UA: Sunt de acord. În multe sectoare,
oamenii pot lucra de acasă foarte eficient

și am auzit din mai multe domenii

că productivitatea chiar a crescut
în timpul autoizolării,

când oamenii lucrau de acasă.

Dacă urmărim un program,
o strategie ciclică de ieșire,

putem reduce numărul
sarcinilor angajaților,

sau putem planifica sarcinile
care necesită lucru în echipă

într-un mod foarte productiv.

În același timp,
putem să evităm să pierdem timpul

cu sarcini care ar putea
fi efectuate mai eficient acasă

sau la serviciu, ceea ce va duce
la o creștere a productivității.

Aș spune că unele sectoare
trebuie să se adapteze,

precum hotelurile,
turismul, restaurantele.

Unele domenii vor fi nevoite
să facă mai multe schimbări.

Dar alte domenii
sunt făcute pentru asemenea idei.

Poate ar trebui chiar și după
această epidemie să avem în vedere

că productivitatea poate fi
cel puțin la fel de ridicată.

CA: Când am citit despre asta,
m-am gândit la organizația noastră, TED.

Din mai multe puncte de vedere, această
strategie poate funcționa foarte bine.

Pentru început,

se pune problema
extrovertiților și a introvertiților.

Pentru unii introvertiți,

această pandemie a fost o mană cerească.

Pentru ei, lucrul a fost
mai puțin stresant în această perioadă.

S-au putut concentra mai bine.

Datorită unei strategii
cu patru zile la serviciu, zece acasă,

ne-am putea imagina o lume a muncii

optimizată atât pentru introvetiți,
cât și pentru extrovertiți?

UA: Desgur.

Și eu sunt de aceeași părere.

Eu și partenera mea
avem personalități diferite

și predăm amândoi în universități.

Predând în această perioadă,

am devenit productiv
din unele puncte de vedere.

Deci sunt complet de acord

și consider că valorificarea creativității
oamenilor la locul de muncă

este doar începutul avantajelor
pe care le pot avea astfel de combinații.

CA: Dar în cazul persoanelor
din prima linie,

cum ar fi cei care se ocupă
cu livrarea bunurilor,

ceea ce nu se poate face virtual,

cum s-ar putea aplica

o strategie cu patru zile la serviciu,
urmate de autoizolare?

Cum și-ar putea petrece timpul liber

într-un mod productiv,

participând la o formă de instruire,
spre exemplu?

Sau oamenii pur și simplu vor lucra
foarte intens în aceste patru zile?

Chiar dacă oamenii nu-și câștigă
salariul integral în acest caz,

tot e mai bine decât să fie în izolare

sau decât să se întoarcă la serviciu
și să apară un alt val de îmbolnăviri?

UA: Așa e.

Deci la nivel social,

e mai bine decât să redeschidem tot
și să apară al doilea val

și o nouă perioadă de izolare completă.

Pentru angajații din spitale,

unele spitale au adoptat
un astfel de program

pentru a proteja personalul
și a evita amestecarea.

Procedând astfel,
totul va fi clar și simplu.

Angajații își cunosc programul

și au încredere în eficiența acestuia,
pentru că e bazat pe un model științific

care atestă eficiența planului.

De asemenea, e echitabil
în sensul că toți se pot duce la muncă,

nu doar unele sectoare,

totul e transparent, etc.

[Vorbesc simultan]

CA: Și e de preferat
ca acest plan să fie implementat

de companii individuale?

Sau ar putea fi mai bine
implementat la nivel de oraș

sau chiar la nivel național?

UA: Credem
că ar putea funcționa [pe nivele].

E foarte ușor de adoptat
în anumite companii,

sau în spitale, școli, etc.

Poate funcționa și la nivelul unui oraș
sau al unei regiuni.

Recomandăm încercarea acestui model
pentru aproximativ o lună

și vom vedea
dacă sporește numărul cazurilor.

În acel caz, putem micșora
numărul zilelor lucrătoare.

Sau, dacă numărul cazurilor scade rapid,
putem crește numărul zilelor lucrătoare,

adaptându-ne, astfel,
la climatul și locația fiecăruia.

Deci e destul de ușor de adaptat.

CA: Aliniind programele de lucru
cu programul școlar, de exemplu,

le permitem părinților
să se întoarcă la lucru

în zilele în care copiii sunt la școală.

UA: Desigur.

CA: Este cel mai bun rezumat
al acestui model

reprezentat de faptul că țările
împart practic gospodăriile

în categoriile A și B,
sau ceva de genul acesta,

pentru ca o astfel de aliniere
să fie posibilă?

UA: Exact.

Aliniem diferite gospodării,
grupul A și grupul B:

copiii merg la școală,
părinții la serviciu

într-un mod sincronizat,

iar al doilea grup,
în săptămânile următoare.

Unii oameni trebuie să lucreze tot timpul.

Probabil că profesorii sunt esențiali
și trebuie să lucreze constant.

La fel ca în timpul autoizolării,

o fracțiune a populației
continuă să lucreze.

Dar o regiune care procedează astfel
este protejată, într-un sens,

pentru că are o rată a reproducerilor
mai mică decât unu,

așa că infectările importate
nu se pot răspândi prea mult.

CA: Și iată-l pe David Biello,
pe care l-am menționat anterior. David.

David Biello: Da. Bine v-am găsit pe toți.

Uri, după cum îți poți imagina,
am primit multe întrebări

de la audiență,

iar prima

este despre acești lucrători
care au fost declarați esențiali.

Puteți explica impactul planului asupra
personalului medical și a altor angajați

care s-ar putea să nu aibă timpul
sau flexibilitatea de a se autoizola

după cum sugerați.

UA: Minunat.

Vreau să spun că există
lucrători esențiali

și oameni cu un venit mic,
care nu pot respecta autoizolarea

pentru că trebuie să-și câștige existența.

Conform studiilor, mobilitatea din rândul
persoanelor din sectoarele cu venit redus

crește în timpul autoizolării.

De asemenea, locuitorii țărilor în curs
de dezvoltare trebuie să iasă din casă.

Autoizolarea nu se poate impune.

Această strategie 4-10 poate face
autoizolarea mai ușor de suportat

pentru cei care își pot în continuare
câștiga existența în acele zile,

sau măcar vor putea alege singuri

ce perioade de timp
vor petrece la lucru și în autoizolare.

Nici măcar autoizolarea nu poate
asigura un R mai mic de unu în unele țări,

din cauza problemei respectării
autoizolării, sectoarelor informale, etc.

Considerăm că un ciclu 4-10 va
face autoizolarea mai ușor de aplicat

și va duce nivelul infectărilor
la o valoare mai mică decât unu.

Miliarde de oameni vor fi afectați
la nivel global.

Sper că am răspuns la întrebare.

DB: Cred că da.

Se pare că mai avem o întrebare,

dacă se poate,

și anume:

Poți calcula

și cuantifica riscul sporit
al acestui ciclu patru-10?

UA: În studiul nostru,

am efectuat
toate analizele de sensibilitate, etc,

și se pune întrebarea:
risc ridicat comparativ cu ce?

În ceea ce privește economia,

e posibil să izbucnească un al doilea val.

Sper că nu va fi cazul, dar e posibil,

și atunci e clar că un al doilea val
și o nouă perioadă de izolare

vor avea consecințe
și mai mari asupra sănătății

decât un ciclu 4-10.

Deci se pune problema criteriilor
de comparație pe care le folosim.

DB: Desigur.

Îți mulțumim pentru că
ai împărtășit această idee cu noi, Uri.

CA: Într-adevâr.

David, te rog să mai rămâi.

Dar înainte să pleci:

Au fost guverne care și-au exprimat
interesul pentru această idee?

Are cineva în vedere posibilitatea
implementării acestei strategii

pe post de politică națională?

UA: Da, ținem legătura
cu o serie de țări europene,

precum și cu țări
din America de Sud și Israel, desigur.

Austria a adoptat
un program similar în sistemul lor școlar,

format din cinci zile de școală
la fiecare două săptămâni.

Câteva companii și spitale, etc.
au procedat la fel.

Ne interesează să vedem
cum se vor desfășura aceste planuri.

CA: E un bun punct de plecare,

să începem prin a analiza
slăbiciunile dușmanului.

Există această perioadă de patru zile,

care nu e atât de periculoasă
după infectare,

în care poți stabili un program de lucru.

Presupun că testarea va contribui
de asemenea la această idee, nu-i așa?

Să testăm oamenii
înainte ca aceștia să revină.

UA: Nu depinde de testare.

Testarea nu e necesară
pentru succesul acestei idei,

deci poate fi aplicată și în regiuni
în care nu s-au făcut teste.

Dacă aveți posibilitatea de a testa,
puteți să testați mai eficient,

concentrând testarea asupra persoanelor
ajunse la sfârșitul celor 10 zile,

imediat înainte de a reveni la serviciu.

Astfel, fiecare test
are un impact mai mare

asupra reducerii ratei de reproducere.

CA: Într-adevăr, în loc să testăm
întreaga populație

o dată la trei, patru zile,

putem face asta doar
o dată la două săptămâni.

Acest obiectiv ar fi
mult mai ușor de atins.

UA: Desigur.

CA: Da.

Uri Alon, îți mulțumim nespus de mult
pentru timpul acordat!