Viitorul pe care-l construim și săpăm

Elon Musk discută împreună cu Chris Anderson, curatorul principal al TED, despre noul său proiect de a săpa tuneluri sub Los Angeles, despre noutățile Tesla și SpaceX, și despre ceea ce-l motivează să construiască un oraș pe Marte.

Chris Anderson:
Elon, bine ai revenit la TED.

Ne bucurăm că ești aici.

Elon Musk:
Mulțumesc de invitație.

CA: Următoarea jumătate de oră
o vom petrece

explorând viziunea ta despre cum
ar putea arăta un viitor captivant,

ceea ce face prima întrebare
puțin ironică.

De ce sapi?
(n.t. De ce ești plictisitor?)

EM: Da.
Mă întreb frecvent asta.

Încercăm să săpăm sub Los Angeles,

pentru a începe ceea ce sperăm că va fi

o rețea 3D de tuneluri
care să elibereze traficul.

Traficul e cel mai jalnic lucru acum.

Afectează oamenii din întreaga lume.

Îți irosește o mare parte din viață.

E oribil.

Mai ales în LA.

(Râsete)

CA: Ai adus prima animație despre asta.
Pot s-o arăt?

EM: Desigur. E prima dată...

Ca să știm despre ce vorbim.

Sunt câteva lucruri importante

pentru o rețea 3D de tuneluri.

În primul rând trebuie să poți integra
intrarea și ieșirea tunelului

fără probleme în rețeaua orașului.

Cu ajutorul unui lift,
un fel de rampă auto într-un lift,

poți integra intrarea și ieșirea
din rețeaua de tuneluri

folosind doar două locuri de parcare.

Mașina urcă pe platformă.

Nu e limită de viteză,

așa că plănuim să funcționeze la 200 km/h.

CA: Cât?

EM: 200 km/h sau 130 mile/h.

Ai putea ajunge, să spunem,
din Westwood în LAX în 5-6 minute.

(Râsete)
(Aplauze)

CA: Odată gata e posibil
să fie pe baza unei taxe de drum.

EM: Da.

CA: Ceea ce, bănuiesc, va ușura
și traficul de la suprafață.

EM: Nu știu dacă ați observat
în videoclip,

dar nu e o limită a numărului
de niveluri pe care le poți face.

Poți merge mult mai mult în jos decât sus.

Cele mai adânci mine sunt mult mai adânci
decât înălțimea celor mai înalte clădiri,

deci poți atenua ambuteiajul
pe orice nivel cu o rețea 3D de tuneluri.

Asta e foarte important.

Un contraargument principal spune

că dacă adaugi un nivel de tuneluri
care ușurează traficul, el se aglomerează

și ajungi de unde ai plecat,
înapoi în ambuteiaj.

Dar poți face
oricât de multe tuneluri și niveluri.

CA: Dar oamenii vor spune
că e incredibil de scump să sapi,

iar asta va pune piedici ideii.

EM: Da.

Au dreptate.

Ca să vă dau un exemplu,

extensia metroului din LA,
care cred că are 4 km,

a costat două miliarde de dolari.

În mare, prelungirea metroului cu 1,6 km
costă un miliard în LA.

Și nu-i cel mai performant
metrou din lume.

Deci, da, e destul de dificil
să sapi tuneluri în general.

Cred că e necesară o reducere
de cel puțin zece ori

a costului de construcție per km.

CA: Și cum poți face asta?

EM: De fapt, dacă faci două lucruri,

poți îmbunătăți de zece ori procesul

și cred că se poate merge și mai departe.

Mai întâi se reduce diametrul tunelului

de cel puțin două ori.

O singură bandă de tunel,
conform reglementărilor,

trebuie să aibă 8-9 metri în diametru

pentru a permite intrarea vehiculelor
de urgență în caz de accident

și pentru a avea o ventilație suficientă
pentru mașinile cu ardere internă.

Dar dacă reduci diametrul,
cum încercăm noi, la 4 metri,

cât e suficient
pentru o platformă electrică,

diametrul scade de două ori

iar aria secțiunii de patru ori,

iar costurile tunelurilor
depind de aria secțiunii.

Deci, costurile se reduc deja la jumate.

Utilajele sapă acum doar
jumătate din timp, apoi sunt oprite,

deoarece în restul timpului
se consolidează pereții tunelului.

Dar dacă proiectezi un utilaj
care sapă și consolidează simultan,

vei îmbunătăți procesul de două ori.

Dacă le combinăm,
obținem o îmbunătățire de opt ori.

În plus, utilajele n-au ajuns
la limita lor termică sau de capacitate,

deci pot fi folosite mult mai intens.

Îmbunătățirea ar fi cel puțin dublă,
poate chiar de 4-5 ori în plus.

Cred că e o serie de pași
destul de simpli

pentru a reduce costul per km
cu până la zece ori mai mult.

Țelul nostru e...

Avem un melc pe nume Gary,

botezat după melcul Gary din „South Park”,

nu, scuze, „SpongeBob SquarePants”.

(Râsete)

Și Gary e capabil

să meargă de 14 ori mai repede

decât un utilaj de săpat tuneluri.

(Râsete)

CA: Vrei să-l întreci pe Gary.

EM: Vrem să-l întrecem pe Gary.

(Râsete)

Și nu e un animăluț prea răbdător,

dar asta va fi victoria noastră.

Succesul e să întrecem melcul.

CA: Dar mulți oameni cred
că în orașele viitorului

soluția e folosirea mașinilor
zburătoare, a dronelor etc.

Transportul aerian.

De ce nu e asta o soluție mai bună?

Economisești costul pentru tunel.

EM: Susțin lucrurile care zboară.

Evident, fac rachete.
Deci îmi plac lucrurile care zboară.

N-am prejudecăți
împotriva obiectelor zburătoare,

dar e o problemă cu mașinile zburătoare,

vor fi destul de zgomotoase

și vor genera curenți de aer
destul de puternici.

Să spunem că zboară ceva deasupra ta

sau că o mulțime de mașini zboară
în toate direcțiile.

Asta nu-i tocmai o situație
care reduce anxietatea.

(Râsete)

Nu te gândești: „Cred că va fi o zi bună.”

Te gândești:
„Oare și-au verificat capacele de la roți,

sau cad peste mine și mă decapitează?”

Gânduri de genul ăsta.

CA: Deci ai viziunea asta,

a unor viitoare orașe cu bogate
rețele 3D de tuneluri.

Are asta vreo legătură cu Hyperloop?

Ai putea folosi tunelurile
pentru ideea ta legată de Hyperloop,

lansată acum câțiva ani?

EM: Da, ne distrăm cu proiectul
Hyperloop de ceva timp.

Am construit o pistă de testare
lângă SpaceX,

doar pentru competițiile studențești,

pentru a încuraja ideile inovatoare
în domeniul transportului.

Și în cele din urmă s-a dovedit a fi
cea mai mare cameră în vid din lume

după acceleratorul de particule al CERN.

Dacă ne raportăm la volum.

A fost destul de distractiv să facem asta,
dar a fost mai mult un hobby,

dar apoi ne-am mai gândit

să construim un vehicul
care să împingă capsulele studenților.

Vrem să vedem cât de repede
merge când nu împinge nimic.

Suntem optimiști, dar cu moderație,

că vom reuși să atingem o viteză mai mare
decât a celui mai rapid tren din lume

chiar și pe o pistă de un kilometru.

CA: Aveți frâne bune.

EM: Da, vreau să zic... Da.

Ori se va face bucăți,
ori va merge foarte repede.

CA: Dar îți poți imagina Hyperloop
într-un tunel pe distanțe destul de mari.

EM: Exact.

Dacă ne uităm la cerințele tehnologice,

se pare că pentru a face un tunel

trebuie să...

Pentru a-l izola de pânza freatică,

trebuie să construiești peretele
ca să reziste presiunii a 5-6 atmosfere.

Pentru vid e nevoie de doar o atmosferă.

Sau aproape vid.

Deci, se pare că în mod automat

dacă construiești un tunel
care rezistă la pânza freatică,

poate automat și să mențină vidul.

CA: Aha.

EM: Deci, da.

CA: Îți poți imagina cât de lung
ar fi tunelul Hyperloop în viitorul tău?

EM: Nu cred că e o limită de lungime.

Poți săpa atât cât dorești.

Cred că dacă ar fi să facem

un tunel Hyperloop
între Washington și New York

ar fi preferabil să fie integral subteran
datorită densității ridicate a populației.

Va fi sub multe clădiri și case,

iar dacă sapi destul de adânc,

nu poți detecta tunelul.

Uneori oamenii cred
că va fi destul de iritant

să se sape un tunel sub casa lor.

Dar dacă se sapă la o adâncime de 3-4 ori
mai mare decât diametrul tunelului,

nu-ți dai seama deloc că se sapă.

De fapt, dacă poți detecta tunelul
în timp ce e săpat,

indiferent ce dispozitiv folosești,

poți obține o mulțime de bani pe el
de la armata Israelului,

care încearcă să detecteze
tunelurile făcute de Hamas,

și de la poliția de frontieră a SUA,

care caută tuneluri
folosite pentru trafic de droguri.

Realitatea e că

pământul poate absorbi vibrațiile
extrem de bine

și odată ce tunelul e suficient de adânc,
devine imperceptibil.

Poate cu un instrument seismic
de precizie ai putea să-l detectezi.

CA: Ai înființat o nouă firmă pentru asta,

The Boring Company (plictisitor, săpare),
foarte drăguț, foarte amuzant.

(Râsete)

EM: Ce e amuzant?

(Râsete)

CA: Cât de mult timp investești în asta?

EM: Poate...

două, trei procente.

CA: Ai un nou hobby.

Așa arată un hobby de-al lui Elon Musk.

(Râsete)

EM: Vreau să zic, de fapt,

se ocupă stagiarii și cei cu normă redusă.

Am cumpărat aparatură la mâna a doua.

Pare că ne jucăm, dar facem progrese
destul de bune.

CA: O și mai mare parte din timp o dedici

electrificării mașinilor
și transportului prin Tesla.

Oare unul din motivele
proiectului de tuneluri

e faptul că ai realizat

că într-o lume în care mașinile
sunt electrice și autonome,

vor fi mai multe mașini în trafic,
indiferent de oră, decât sunt în prezent?

EM: Da, exact.

Mulți oameni cred că
atunci când mașinile vor fi autonome

ele vor merge mai repede
și traficul se va elibera.

Într-o oarecare măsură e adevărat,

dar odată ce avem autonomie partajată,
și va fi mai ieftin să mergi cu mașina,

și poți merge oriunde dorești,

va fi mai accesibil să mergi cu mașina
decât cu autobuzul.

Va costa mai puțin
decât un bilet de autobuz.

Se va conduce mult mai mult
când vom avea autonomie partajată,

iar traficul va fi și mai aglomerat.

CA: Ai început Tesla cu scopul
de a convinge lumea

că electrificarea e viitorul mașinilor

și acum câțiva ani lumea râdea de tine.

Acum nu mai e la fel.

EM: Bine.

(Râsete)

Nu știu. Nu știu.

CA: E adevărat că aproape fiecare
producător de mașini

a anunțat planuri serioase
de electrificare pe termen scurt și mediu?

EM: Da. Da.

Cred că aproape toți producătorii
au un program pentru vehicule electrice.

Diferă între ei prin seriozitate.

Unii iau foarte în serios tranziția
completă către vehicule electrice,

alții au doar un interes superficial.

Iar câțiva încă dezvoltă
pile de combustie,

dar nu cred că o să mai dureze mult.

CA: Dar nu simți, Elon,

că ai putea deja să-ți declari victoria
și să spui: „Am reușit.”?

Să lași lumea să continue electrificarea,
iar tu să te concentrezi pe altceva?

EM: Da.

Intenționez să rămân cu Tesla
cât de mult voi putea

și avem multe lucruri interesante
care urmează să apară.

Desigur, Modelul 3 va apărea în curând.

Vom prezenta
și camionul Tesla cu semiremorcă.

CA: Bine, vom ajunge și la asta.

Modelul 3 va ieși cândva prin iulie.

EM: Da, cel mai probabil producția
va începe în iulie.

CA: Oau.

Unul din aspectele pentru care lumea
e entuziasmată e că are pilot automat.

Ai publicat un videoclip
acum ceva timp

ce arată cum funcționează
tehnologia asta.

EM: Da.

CA: Desigur, Modelul S
are deja pilot automat.

Ce vedem aici?

EM: Aici folosim doar camere și GPS.

Nu folosim LIDAR sau radar.

Folosim doar optica pasivă,
adică ce folosește și un om.

Se poate circula pe toate drumurile
cu optică pasivă sau camere,

iar odată ce reușești
folosind camerele sau privirea,

autonomia e soluționată.

Dacă nu folosești privirea,
nu-i soluționată.

De asta ne concentrăm așa mult
să avem o rețea neurală vizuală

care să fie foarte eficientă
în condiții de drum.

CA: Corect. Mulți aleg varianta LIDAR.

Tu vrei doar camere și radar, în mare.

EM: Poți fi supraom folosind doar camere.

Poți fi de zece ori mai bun decât un om,
folosindu-le.

CA: Noile mașini vândute acum
au opt camere încorporate.

Nu pot face încă ce ne-ai arătat.

Când vor putea face asta?

EM: Suntem pe cale să traversăm țara,

din LA la New York,
până la sfârșitul anului, complet autonom.

CA: Bine, deci până la sfârșitul anului,

cineva va sta într-o Tesla
fără să atingă volanul,

va introduce „New York” și gata?

EM: Da.

CA: Nu va trebui să atingă volanul...
până la sfârșitul lui 2017?

EM: Da. În noiembrie sau decembrie
anul acesta,

ar trebui să reușim să mergem
dintr-o parcare din California

într-o parcare în New York,

fără să atingem nimic toată călătoria.

(Aplauze)

CA: Extraordinar.

Parțial, asta e posibil

datorită flotei Tesla
care a mers pe aceste drumuri

și a acumulat multe informații
despre sistemul național rutier.

EM: Da, ce e interesant,

sunt sigur că va reuși
și dacă schimbăm ruta în mod dinamic.

E destul de ușor să se descurce bine
pe un traseu anume,

dar ar trebui să poată merge foarte bine,

încât odată pe autostradă,

să circule pe orice rețea de autostrăzi,
indiferent de țară.

Nu se limitează la LA-New York.

Putem schimba traseul,
de exemplu, Seattle-Florida,

în aceași zi, în timp real.

Mergi din LA spre New York,

apoi schimbi ruta spre Toronto.

CA: Dacă lăsăm de-o parte
reglementările pentru o clipă,

strict din punct de vedere tehnologic,

când va veni momentul când cineva
va cumpăra una din mașinile tale,

își va putea lua mâinile de pe volan
ca să se culce

și să se trezească la destinație?

Cât mai durează
până putem face asta în siguranță?

EM: Cred că doi ani.

Problema nu e să o faci să funcționeze,

să spunem, în 99,9% din cazuri,

deoarece dacă o mașină face accident
într-unul dintr-o mie de cazuri,

probabil încă nu te vei simți
destul de confortabil încât să dormi.

N-ar trebui, cu siguranță.

(Râsete)

Nu va fi niciodată perfect.

Niciun sistem nu va fi perfect,

dar dacă spui poate așa:

„Mașina nu va face probabil accident
în sute sau mii de vieți omenești”,

atunci oamenii vor spune:
„Bine, dacă aș trăi o mie de vieți,

cel mai probabil nu voi face
niciun accident”,

asta e probabil suficient.

CA: Pentru a dormi.

Cred că marea ta preocupare

e că oamenii vor fi prea repede tentați
să creadă că e sigur

și vor fi niște incidente oribile
ce vor încetini progresul.

EM: Cred că sistemul autonom
va atenua cel puțin accidentul,

exceptând rarele situații.

Trebuie să înțelegem că siguranța
vehiculelor înseamnă probabilitate.

Există oricând riscul
ca un șofer să urce la volan

și să facă accident din vina sa.

Nu e niciodată zero.

Pentru autonomie esențial e cu cât
trebuie să fie mai bună decât omul

până ne putem baza pe ea?

CA: Dar odată ce ai
vehicule autonome sigure,

potențialul de a afecta
o întreagă industrie e imens,

deoarece oamenii vor putea
cumpăra o mașină

care te lasă la serviciu,
apoi o lași să plece,

poate presta servicii de tip Uber,

câștigând astfel bani care pot acoperi
chiar costul de leasing.

Deci e ca și cum ai lua-o gratis.
E posibil?

EM: Da. Asta se va întâmpla cu siguranță.

Vor fi mașini autonome folosite în comun.

Cumperi o mașină și poți alege
dacă vrei să o folosești doar tu,

dacă vrei să o folosească
doar prietenii sau familia,

sau doar șoferii cu evaluare
de cinci stele,

poți alege să o împarți doar uneori.

Asta se va întâmpla cu siguranță.

Întrebarea e când.

CA: Oau.

Ai pomenit camionul Semi

și cred că vrei să-l prezinți
în septembrie,

dar mă întrebam
dacă ne poți arăta ceva azi?

EM: Vă arăt o imagine de prezentare.

(Râsete)

Trăiește.

CA: Bine.

EM: De asta trebuie să fim
extrem de prudenți cu autonomia.

Da...

(Râsete)

CA: Nu se vede prea mult,

dar nu pare un camion mic și prietenos.

Pare foarte dur.

Ce fel de camion e?

EM: E un camion de mare tonaj,
de cursă lungă, cu semiremorcă.

Are cea mai mare capacitate de încărcare

și e pentru distanțe mari.

A fost conceput pentru a ușura
sarcinile camioanelor de mare tonaj.

Și asta e ceva ce oamenilor
li se pare imposibil acum.

Ei cred că nu are
destulă putere sau rază de acoperire,

iar cu camionul Tesla

vrem să demonstrăm că un camion electric

poate întrece orice camion diesel.

Dacă ai face o competiție de remorcare,

camionul Tesla va învinge
un camion diesel în pantă.

(Râsete)

(Aplauze)

CA: E foarte tare.
Pe termen scurt, ele nu sunt autonome.

Vor fi camioane pe care șoferii
vor vrea să le conducă.

EM: Da. Partea grozavă e că torsiunea
curbei motorului electric e aplatizată

pe când la motoarele diesel
sau cu ardere internă

torsiunea curbei arată ca un deal.

Deci va fi un camion foarte agil.

Îl poți conduce ca pe o mașină sport.

Nu are viteze. Are o singură treaptă.

CA: Se va face un film grozav cândva.

Nu știu cum va fi
sau dacă se va sfârși bine,

dar va fi un film grozav.

(Râsete)

EM: E foarte ciudat să-l conduci.

Când am condus primul prototip
a fost foarte ciudat,

faci ture și e așa de agil,
dar ești într-un camion gigantic.

CA: Stai, deja ai condus prototipul?

EM: Da, l-am testat în parcare
și-mi ziceam: ce nebunie.

CA: Deci există.

EM: Conduci un camion gigantic

și faci niște manevre nebunești.

CA: E tare. Bine, să trecem
de la o imagine dură la una mai puțin așa.

Asta e o casă drăguță din serialul
„Neveste disperate”, nu?

Ce se întâmplă aici?

EM: Ei bine, așa arată viitorul,

sau cum cred eu că vor evolua lucrurile.

Ai o mașină electrică pe alee.

Dacă priviți
între mașina electrică și casă,

veți vedea trei baterii Powerwall,

iar acoperișul casei e solar.

E un acoperiș din sticlă solară.

CA: Bine.

EM: E o imagine reală...
e casă reală falsă.

Aia e o casă reală falsă.

(Râsete)

CA: Deci, țiglele astea,
unele au celule solare, pot...

EM: Da. Sunt țigle din sticlă solară,

și le poți modifica textura și culoarea

la un nivel foarte detaliat,

iar sticla are niște micro-fante,

astfel încât când privești acoperișul
de la nivelul străzii

sau din apropierea străzii,

toate țiglele arată la fel,

indiferent dacă au o celulă solară
încorporată sau nu.

Vezi o culoare uniformă

dacă privești de la nivelul solului.

Dacă ai privi din elicopter,

ai putea vedea prin sticlă și observa

că unele țigle au celule solare integrate,
iar altele nu.

Dar nu de la nivelul străzii.

CA: Le pui unde e cel mai mult soare
și asta le face foarte ieftine, nu?

Nu costă mai mult
decât instalarea unor panouri solare.

EM: Da.

Suntem foarte încrezători
că costul acoperișului

plus costul electricității...

Un acoperiș de sticlă va fi mai ieftin
decât cel obișnuit

plus costul electricității.

Cu alte cuvinte,

are sens din punct de vedere financiar,

credem că va arăta grozav,

și va fi durabil.

Ne gândeam să punem garanția pe veșnicie,

dar oamenii se vor gândi
că vorbim prostii,

dar de fapt asta e sticlă călită.

Cu mult după ce casa se va fi prăbușit

și n-a mai rămas nimic din ea,

țiglele de sticlă vor fi încă acolo.

(Aplauze)

CA: E tare.

Cred că vei începe asta
peste câteva săptămâni

cu patru tipuri diferite de acoperiș.

EM: Da, începem inițial cu două tipuri,

iar următoarele două vor fi
introduse la începutul anului viitor.

CA: Cât de mare e ambiția în acest caz?

Câte case crezi că vor avea
acest tip de acoperiș?

EM: Cred că în cele din urmă

aproape toate casele
vor avea un acoperiș solar.

Ideea e să iei în calcul intervalul,

care va fi de vreo 40-50 de ani.

În medie, un acoperiș e înlocuit
la fiecare 20-25 de ani.

Nu începi să înlocuiești
toate acoperișurile imediat.

Dar în cele din urmă,

peste 15 ani

va fi neobișnuit să ai un acoperiș
care nu e solar.

CA: E un mod de gândire
pe care oamenii nu-l înțeleg.

Din cauza scăderii costului
energiei solare,

majoritatea caselor au destulă
energie solară pe acoperiș

pentru a-și alimenta
aproape toate nevoile.

Dacă ai putea capta energia asta,

ar acoperi aproape toate nevoile,

chiar te-ai putea deconecta de la rețea.

EM: Depinde unde locuiești
și cât de mare e casa față de acoperiș

dar e rezonabil să zicem

că majoritatea caselor din SUA
au acoperișul destul de mare

pentru a alimenta toate nevoile casei.

CA: Deci, ideea economică din spatele
mașinii, camionului, a acestor case,

e scăderea prețului bateriilor litiu-ion,

pe care ai pariat enorm la Tesla.

În mare, asta e competența de bază.

Și ai decis că pentru...

...a-ți însuși acest avantaj,

trebuie să construiești cea mai mare
fabrică din lume

pentru a dubla producția mondială
de baterii litiu-ion.

Ce vedem aici?

EM: Da, asta e Gigafactory,
măsura în care a progresat fabrica.

Se poate vedea în linii mari
că are formă de diamant,

și când va fi terminată,
va arăta ca un diamant uriaș

sau cel puțin asta e ideea.

E orientată către nord.
E un mic detaliu.

CA: Și va fi capabilă să producă cam
o sută de gigawați-oră de baterii pe an.

EM: O sută de gigawați-oră.
Probabil mai mult.

CA: Și produceți deja acum.
EM: Da, sunt deja în producție.

CA: Ați postat acest videoclip.
Ați mărit viteza?

EM: E versiunea încetinită.

(Râsete)

CA: Cât de repede merge de fapt?

EM: Când merge la viteza maximă,

nu poți vedea bateriile fără stroboscop.

E foarte neclar.

(Râsete)

CA: Una din ideile tale de bază
despre ce înseamnă un viitor interesant

e că nu ne vom mai simți vinovați
când vine vorba de energie.

Ajută-ne să ne imaginăm asta.

Câte Gigafactory ne trebuie
ca să facem asta?

EM: Cam o sută, aproximativ.

Nu sunt zece, nici o mie.

Cel mai probabil o sută.

CA: Mi se pare incredibil

că-ți poți imagina ce e necesar

pentru a scoate lumea
din era combustibililor.

Tu construiești una,
costă cinci miliarde de dolari,

poate următoarea va fi
între cinci și zece miliarde de dolari.

E grozav că-ți poți imagina
proiectul ăsta.

Vrei să anunți la Tesla
cel puțin încă două fabrici anul ăsta.

EM: Cred că vom anunța amplasarea

pentru două sau patru Gigafactory
spre sfârșitul anului.

Probabil patru.

CA: Oau.

(Aplauze)

Nu vrei ne spui mai multe?

Cam pe unde, continentul?

Ne poți refuza.

EM: Vrem să ne adresăm unei piețe globale.

CA: Bine.

(Râsete)

În regulă.

Cred că ar trebui să vorbim despre...

De fapt, încă ceva.

Îți voi pune o întrebare
legată de politică, doar una.

M-am cam săturat de politică,
dar vreau să te întreb asta.

Ești în consiliul unui tip...

EM: Cine?

CA: ...care spune că nu crede
în schimbarea climatică,

și sunt mulți
care cred că n-ar trebui să faci asta.

Le-ar plăcea să te distanțezi.

Ce le-ai răspunde?

EM: În primul rând,

sunt doar în două consilii consultative

unde cer pe rând opinia celor din sală
despre anumite lucruri.

Avem o întâlnire la o lună sau două.

Asta e toată contribuția mea.

Dar cred că atât timp
cât sunt oameni în sală

care susțin acțiunile de combatere
a schimbărilor climatice,

sau a problemelor sociale...

Am folosit întâlnirile de până acum

pentru a discuta în favoarea imigrației
și a schimbării climatice.

(Aplauze)

Și dacă n-aș fi făcut asta,

asta nu era în planul inițial.

Probabil nu se va întâmpla nimic,
dar măcar cuvintele au fost rostite.

CA: Bine.

(Aplauze)

Să vorbim despre SpaceX și Marte.

Ultima dată când ai fost aici

ai vorbit despre un vis
incredibil de ambițios,

de a construi rachete
care să fie reutilizabile.

Și ai reușit.

EM: În final, da. A durat mult timp.

CA: La ce ne uităm aici?

EM: E treapta întâi a unei rachete

care se întoarce din spațiu
cu viteză foarte mare.

Tocmai s-a desprins de treapta a doua
cu viteză hipersonică.

Cred că avea viteza Mach 7,
cât atinge la maxim.

(Aplauze)

CA: Era viteza mărită?

EM: E versiunea încetinită.

(Râsete)

CA: Credeam că era cea rapidă.

Dar e incredibil,

iar multe nu au reușit

până ai înțeles cum trebuie să procedezi,

dar ai făcut asta de 5-6 ori
până acum, nu?

EM: Suntem la a opta sau a noua reușită.

CA: Și ai refolosit o rachetă
pentru prima dată.

EM: Am aterizat treapta întâi a rachetei,

apoi am pregătit-o pentru zbor
și a zburat iar.

E prima reutilizare a unei
rachete orbitale,

la care reutilizarea e relevantă.

E important să înțelegem
că reutilizarea e relevantă

doar dacă e rapidă și totală.

La fel ca în cazul unui avion
sau al unei mașini,

reutilizarea e rapidă și totală.

Nu trimiți avionul
la Boeing între zboruri.

CA: Corect. Asta-ți permite
să visezi la ideea ambițioasă

de a trimite mulți, mulți oameni pe Marte

în 10-20 de ani, cred.

EM: Da.

CA: Și ai proiectat o rachetă imensă
pentru asta.

Ajută-ne să înțelegem proporția ei.

EM: Se poate vedea că aceea e o persoană.

Și asta e racheta.

(Râsete)

CA: Dacă ar fi un zgârie-nori,

ar avea 40 de etaje?

EM: Probabil puțin mai mult.

Forța de propulsie a acesteia e...

Configurația ei e de patru ori
mai puternică decât a lui Saturn V.

CA: De patru ori mai puternică decât
cea mai puternică rachetă creată vreodată?

EM: Da, da.

CA: Foarte comun.
EM: Da.

(Râsete)

În unități Boeing 747,
care are o forță de 100 de kilotone,

pentru fiecare patru mii de kilotone

ai nevoie de 40 de avioane 747.

Deci va avea forța a 120 de avioane
Boeing 747, cu motoarele la maximum.

CA: Chiar și cu un vehicul construit
pentru a scăpa de gravitația Pământului,

cred că mi-ai spus data trecută

că ar putea duce un avion 747
complet încărcat,

oameni, încărcătură, tot,

pe orbită.

EM: Exact. Poate lua un avion 747
încărcat la maximum,

cu maximum de pasageri,
combustibil, bagaje...

asta poate lua ca încărcătură.

CA: Bazându-te pe asta,

ai prezentat recent acest sistem
interplanetar de transport

care e imaginat în acest fel.

Crezi că asta se va întâmpla
în 30, 20 de ani?

Când se vor putea îmbarca
oameni în rachetă?

EM: Cred că în 8-10 ani.

Spre asta aspirăm.

Ținta noastră internă e și mai agresivă,
dar cred...

(Râsete)

CA: Bine.

EM: Racheta asta pare foarte mare

și chiar este, comparativ cu altele,

dar cred că viitoarele nave spațiale

o vor face să pară ca o barcă cu vâsle.

Rachetele viitorului vor fi
cu adevărat enorme.

CA: Dar de ce, Elon?

De ce trebuie să construim pe Marte
un oraș de un milion de oameni?

Și asta în timpul vieții tale.

Asta ai spus că ți-ar plăcea
să realizezi, nu?

EM: Cred că e important să avem

un viitor care te inspiră și e interesant.

Cred că trebuie să ai niște motive

pentru care te trezești dimineața
și-ți dorești să trăiești.

De ce vrei să trăiești?

Care e scopul? Ce te inspiră?

Ce-ți place legat de viitor?

Iar dacă nu ajungem acolo,

dacă viitorul nu înseamnă
să fim printre stele,

să fim o specie multi-planetară,

cred că va fi foarte deprimant

dacă nu ăsta e viitorul
pe care-l vom avea.

(Aplauze)

CA: Oamenilor li se pare o alegere,

că se întâmplă
atâtea lucruri groaznice pe planetă,

de la climat, la sărăcie și altele.

Iar asta pare că ne distrage.

N-ar trebui să te gândești la asta.

Ar trebui să rezolvi problemele actuale.

Și ca să fim sinceri,
ai făcut deja o treabă bună,

contribuind la energia sustenabilă.

Dar de ce să nu facem doar asta?

EM: Cred că...

Eu privesc viitorul
prin intermediul probabilităților.

E ca un flux ramificat de probabilități

și sunt acțiuni pe care le putem lua
care influențează acele probabilități

sau care accelerează ceva
sau încetinesc altceva.

Aș putea introduce ceva nou
în mulțimea probabilităților.

Sustenabilitatea energetică
se va atinge oricum.

Dacă Tesla n-ar fi existat,

s-ar fi obținut de nevoie.

E tautologic.

Dacă n-ai energie sustenabilă,
înseamnă că e nesustenabilă.

La un moment dat vei rămâne
fără energie,

iar legile economiei vor
conduce inevitabil civilizația

spre sustenabilitate energetică.

Valoare fundamentală
a unei companii ca Tesla

e gradul în care accelerează începutul
sustenabilității energetice,

mai rapid decât s-ar fi întâmplat
în mod normal.

Când mă gândesc la aspectul pozitiv
fundamental al unei companii ca Tesla,

aș zice, sper,

că dacă ar accelera progresul
cu un deceniu, poate mai mult,

ar fi un lucru foarte bun.

Asta consider că ar fi

aspirația fundamentală a Tesla.

Să devenim o specie multi-planetară
care explorează universul

nu e inevitabil.

E foarte important să înțelegem
că nu e inevitabil.

Sustenabilitatea energetică
cred că e în mare inevitabilă,

dar să călătorești prin spațiu
cu siguranță nu e inevitabil.

Iar dacă observăm progresul
din domeniul spațial,

în 1969 eram capabili să trimitem
oameni pe lună.

1969.

Apoi am avut naveta spațială.

Ea putea doar să ducă oamenii
pe orbita joasă a Pământului.

Apoi naveta spațială a fost retrasă

și Statele Unite nu mai puteau
trimite pe nimeni pe orbită.

Deci acesta e tendința.

Tendința e în jos spre nimic.

Oamenii se înșeală când cred

că tehnologia se îmbunătățește de la sine.

Nu se îmbunătățește de la sine,

ci doar dacă o mulțime de oameni
lucrează din greu să o facă mai bună,

însă cred că se degradează de la sine,
de fapt.

De exemplu, marile civilizații,
ca Egiptul Antic:

au construit piramidele,

dar au uitat cum să facă asta.

Apoi Imperiul Roman:
au construit niște apeducte incredibile,

dar au uitat cum să facă asta.

CA: Elon, mi se pare,

ascultându-te și văzând tot ce ai făcut,

că ai o dublă motivație pentru toate,

care mi se pare foarte interesantă.

Prima e să lucrezi pentru binele
omenirii pe termen lung.

Cealaltă e dorința de a face
ceva captivant.

Iar deseori pare că ai nevoie de una
pentru a o alimenta pe cealaltă.

Cu Tesla vrei să ai energie sustenabilă,

așa că ai făcut
aceste mașini ultra atrăgătoare.

Energia solară, avem nevoie de asta,

așa că vom facem
niște acoperișuri frumoase.

Nici n-am vorbit încă
despre ultima noutate,

pentru care nu mai avem timp,

dar vrei să salvezi omenirea
de inteligența artificială nocivă,

creând o interfață creier-computer

pentru a ne oferi memorie infinită,
telepatie și altele.

Și despre Marte mi se pare că spui:

„Da, trebuie să salvăm omenirea

și să avem un plan de rezervă,

dar trebuie și să inspirăm umanitatea

și ăsta e un fel de a-o face.”

EM: Cred că valoarea frumuseții
și a inspirației

e foarte puțin apreciată,

fără îndoială.

Dar vreau să fiu clar.

Nu încerc să fiu salvatorul nimănui.

Nu asta e...

Încerc doar să mă gândesc la viitor
și să nu mă întristez.

(Aplauze)

CA: Frumos spus.

Cred că toată lumea e de acord

că nimic din acestea
nu se va întâmpla inevitabil.

Faptul că în mintea ta
visezi la aceste lucruri,

visezi niște lucruri la care nimeni
altcineva n-ar îndrăzni să viseze

sau nimeni n-ar fi capabil să viseze

la nivelul de complexitate
la care o faci tu.

Iar faptul că o faci, Elon Musk,
e un lucru cu adevărat remarcabil.

Mulțumim că ne ajuți să visăm
ceva mai îndrăzneț.

EM: Dar îmi vei spune dacă vreodată încep
să fiu cu adevărat nebun, da?

(Râsete)

CA: Mulțumim, Elon Musk.
A fost cu adevărat fantastic.

A fost incredibil.

(Aplauze)