De ce creierele caracatițelor sunt atât de extraordinare - Cláudio L. Guerra

Vizualizați întreaga lecție: http://ed.ted.com/lessons/why-the-octopus-brain-is-so-extraordinary-claudio-l-guerra

Caracatițele au abilitatea de a rezolva puzzle-uri, de a învăța prin observare și chiar de a folosi unelte, la fel ca oamenii. Totuși, ceea ce face inteligența caracatițelor atât de uimitoare este că ele provin dintr-o structură biologică complet diferită de a noastră. Cláudio L. Guerra aruncă o privire în uimitorul creier al caracatițelor.

Lecție de Cláudio L. Guerra, animație de Cinematic.

Ce ar putea avea în comun
caracatițele cu noi?

Până la urmă, ele nu au plămâni, coloană
sau o formă de plural acceptată de toţi.

Ele au însă abilitatea
de a rezolva puzzle-uri,

de a învăța prin observare

și chiar de a folosi unelte,

la fel ca alte câteva animale
pe care le cunoaștem.

Iar ceea ce face inteligența caracatițelor
atât de uimitoare

este că provin dintr-o structură biologică

complet diferită de a noastră.

Cele aproximativ
200 de specii de caracatițe

sunt moluște care aparțin
ordinului cefalopodelor,

termen grecesc pentru „picioare cu cap”.

Aceste capete conțin creiere
impresionant de mari,

cu o proporție a creierului
față de corp

similară cu cea
a altor animale inteligente,

și un sistem nervos complex cu aproape
la fel de mulți neuroni ca al unui câine.

Dar în loc să fie grupaţi în creier,

cele 500 de milioane de neuroni
sunt răsfirate

într-o rețea de ganglioni interconectați,

organizați în trei structuri de bază.

Creierul mare conține
doar 10% dintre neuroni,

faţă de cei doi lobi optici
care conțin aproximativ 30%.

Restul de 60% se află în tentacule,

ceea ce pentru oameni ar fi ca și cum
brațele noastre ar avea propriile minți.

Aici totul devine și mai interesant.

Vertebratele ca noi au un schelet
pentru a ne susține corpurile,

cu articulații care ne permit mișcarea.

Însă nu orice fel de mișcare este permisă.

Nu puteți îndoi genunchiul invers

sau să îndoiți antebrațul în mijloc,
de exemplu.

Cefalopodele, pe de altă parte,
nu au oase deloc,

ceea ce le permite să își îndoaie membrele
în orice punct, în orice direcție.

Astfel, modelându-și tentaculele,

practic în oricare dintre
nenumăratele moduri de aranjare,

este ceva cu totul diferit
în comparație cu ce suntem obișnuiți.

Considerați o sarcină simplă
ca apucarea și mâncatul unui măr.

Creierul uman conține o hartă neurologică
a corpului nostru.

Când vedeți un măr,

centrul motor al creierului vostru
activează mușchii corespunzători,

permițându-vă să vă întindeți brațul,

să apucați mărul cu mâna,

să vă îndoiți articulația cotului

și să duceți mărul la gură.

Pentru o caracatiță,
procesul este destul de diferit.

În schimbul unei hărți a corpului,

creierul cefalopod
are o „bibliotecă de comportamente”.

Așa că, atunci când caracatița
vede mâncare,

creierul său nu declanșează
o anumită parte a corpului,

ci mai degrabă un răspuns
comportamental de a apuca.

Când semnalul trece prin rețea,

neuronii brațului primesc mesajul

și trec la acțiune, comandând mișcarea.

Imediat ce brațul atinge mâncarea,

o undă de activare a mușchilor trece
prin tot brațul către baza sa,

în timp ce brațul răspunde
cu o altă undă de la bază către capăt.

Semnalele se întâlnesc la jumătate,
între mâncare și baza brațului,

anunțând să îl îndoaie în acel punct.

Înseamnă că fiecare
dintre cele opt brațe ale caracatiței

poate gândi pentru sine.

Asta oferă flexibilitate
și creativitate uimitoare

atunci când se iveşte o nouă
situație sau o problemă,

ca deschiderea unei sticle
pentru a ajunge la hrană,

ieșirea dintr-un labirint,

mișcarea într-un mediu nou,

schimbarea texturii și culorii pielii
pentru a se pierde în peisaj

sau chiar mimarea altor creaturi
pentru a speria inamicii.

Cefalopodele au dezvoltat
creiere complexe

cu mult timp înaintea
rudelor noastre vertebrate.

Iar inteligența caracatițelor
nu este folositoare doar pentru ele.

Sistemul lor nervos total diferit
și membrele cu gândire autonomă

au inspirat noi cercetări

în dezvoltarea roboților flexibili
creați din materiale moi.

Studiind cum inteligența poate surveni
pe o cale evoluționară atât de divergentă

ne ajută să înţelegem mai multe despre
inteligență și conștiință în general.

Cine știe ce alte forme de viață
inteligente sunt posibile

sau cum procesează ele
lumea înconjurătoare?