Cum am valorificat vântul

La vârsta de 14 ani, în sărăcie şi foamete, un băiat Malawian a construit o moară de vânt pentru a-şi alimenta casa familiei lui. Acum, la 22 de ani, William Kamkwamba, care vorbeşte la TED pentru a doua oară și împărtăşeşte cu cuvintele lui povestea emoţionantă a invenţiei care i-a schimbat viaţa.

Vă mulţumesc.

Acum doi ani am fost pe scena
TED în Arusha, Tanzania.

Am vorbit foarte pe scurt despre una
din cele mai însemnate creaţii ale mele.

Era o maşină simplă
care mi-a schimbat viaţa.

Înainte de asta

nu mai fusesem niciodată
departe de casa mea

din Malawi.

Nu folosisem niciodată un calculator.

Nu văzusem niciodată Internet-ul.

Pe scenă, în acea zi,
am fost foarte emoţionat.

Engleza pierdută,

îmi venea să vomit.

(Râsete)

N-am mai fost niciodată înconjurat
de atâţia azungu,

adică oameni albi.

(Râsete)

A fost o poveste pe care
nu v-am spus-o atunci.

Dar, ei bine, mă simt bine acum.

Aş vrea să vă împărtăşesc
acea poveste astăzi.

Suntem şapte copii în familia mea.

Numai fete, cu excepţia mea.

Acesta sunt eu cu tatăl meu
când eram un mic copil.

Înainte de a descoperi minunile ştiinţei,

am fost doar un simplu fermier

într-o ţară de fermieri săraci.

Ca toţi ceilalţi, creşteam porumb.

Într-un an am avut un ghinion foarte mare.

În 2001 a fost o foamete groaznică.

În cinci luni oamenii
au început să moară de foame.

Familia mea mânca
o singură masă pe zi, seara.

Doar trei înghiţituri de nsima
pentru fiecare dintre noi.

Mâncarea trecea prin corpurile noastre.

Noi rămâneam cu nimic.

În Malawi, la şcoala gimnazială,

trebuie să plăteşti taxe de şcolarizare.

Din cauza foametei,
am fost forţat să renunţ la şcoală.

M-am uitat la tatăl meu,

şi m-am uitat la acele câmpuri uscate.

A fost viitorul pe care nu puteam
să-l accept.

M-am simţit foarte fericit cât timp
am fost în şcoala gimnazială.

Aşa că eram hotărât să fac tot posibilul

pentru a primi educaţie.

Aşa că m-am dus la o bibliotecă.

Citeam cărţi, cărţi de ştiinţă,
de fizică în special.

Nu puteam citi în limba engleză
foarte bine.

Mă foloseam de diagrame şi imagini

pentru a învăţa cuvintele din jurul lor.

Altă carte a pus cunoştinţele
acelea în mâinile mele.

Spunea că o moară de vânt
poate pompa apă şi genera electricitate.

Apă pompată însemna irigaţie.

O apărare împotriva foametei,

pe care o încercam atunci.

Aşa că m-am hotărât să construiesc
o moară de vânt pentru mine.

Dar nu aveam materiale de construcție.

Aşa că m-am dus la fier vechi,

unde mi-am găsit materiale.

Mulţi oameni, inclusiv mama mea,

au spus că sunt nebun.

(Râsete)

Am găsit un ventilator de tractor

amortizor, ţevi PVC,

și folosind un cadru de bicicletă

şi un dinam de la o bicicletă veche

mi-am construit maşina.

Era o singură lumină la început.

Şi apoi...

patru lumini,

cu comutatoare,
şi chiar şi cu un întrerupător,

modelat după un afiş electric.

O altă maşină ce pompează apă

pentru irigaţie.

Cozi de oameni încep
să se alinieze la casa mea.

(Râsete)

pentru a-şi încărca telefoanele mobile.

(Aplauze)

Nu puteam scăpa de ei.

(Râsete)

Au venit şi reporterii,

care a condus la bloggeri

şi care a condus la un apel telefonic
de la ceva numit TED.

Nu mai văzusem un avion până atunci.

Nu mai dormisem niciodată într-un hotel.

Aşa că, pe scenă, în acea zi în Arusha,

mi-am pierdut engleza,

am spus ceva de genul:

„Am încercat. Şi am reuşit.”

Aşa că aş vrea să spun ceva

către toţi oamenii asemănători mie,

africanilor şi săracilor

care se luptă cu visele voastre

Doamne-ajută.

Poate că într-o zi veţi viziona
asta pe internet.

Eu vă spun:
aveţi încredere în voi şi credeţi.

Orice s-ar întâmpla, nu renunţaţi.

Mulţumesc.

(Aplauze)