Moartea unei limbi: Cum mor limbile?

Bună tuturor, bun venit
la Canalul Langfocus,

numele meu este Paul.

Tema de astăzi este: dispariția limbii.

În genera pentru acest canal,
când vorbesc despre o limbă,

este despre o limbă vie:

o limbă vorbită încă
de către nativi

care continuă să crească
și să evolueze.

Dar există și limbi moarte
și limbi dispărute.

O limbă este considerată moartă
când nu mai există vorbitori nativi,

deși continuă să fie folosite
într-un anumit fel.

De exemplu, limba latină
este o limbă moartă,

dar continuă să fie folosită
în scop religios

și în scopuri administrative
la Vatican.

Unii oameni o pot vorbi,
dar nu ca pe o limbă nativă,

și nu este transmisă
precum o limbă nativă.

Un alt exemplu este ebraica,

care a fost o limbă moartă
înainte de a fi reînviată

sub forma ebraicei moderne.

Nimeni nu a vorbit-o nativ
pentru multă vreme

dar a continuat să fie folosită
în scopuri religioase

și ca limbă literară scrisă.

În schimb, limbile sunt considerate
dispărute

atunci când nu mai există nimeni
care să le vorbească.

De exemplu, dacă moare
ultimul vorbitor

al unei limbi native americane,

și nu e nimeni care
să o fi învățat ca pe o a doua limbă.

atunci acea limbă dispare.

La fel, limbile antice,
cum ar fi sumeriana, au dispărut.

Unii oameni pot citi
texte antice în acea limbă,

dar nimeni nu o mai folosește
în astăzi.

Limbile fie mor, fie dispar

ca urmare a morții limbajului.

Tipuri de limbi moarte.

Limbile nu mor întotdeauna
la fel.

Există diferite tipuri
de moarte a unei limbi.

Cel mai întâlnit mod
de dispariție a limbilor

este prin moartea treptată
a limbajului.

Asta se întâmplă când
vorbitorii unei limbi

vin în contact cu o limbă
mai prestigioasă:

limba unui grup de oameni
dominant și puternic.

Comunitatea poate rămâne bilingvă
pentru multă vreme.

Dar cu fiecare generație,

tot mai puțini tineri vorbesc
limba lor tradițională

și cu un nivel de comentență
tot mai scăzut ,

deoarece aleg să folosească
în schimb limba de prestigiu -

până când, limba tradițională
a comunității lor nu mai este vorbită.

Putem lua ca exemplu Cornish,

care a încetat să mai fie vorbită
la sfârșitul secolului XIX

ca urmare a influenței
tot mai mari a limbii engleze

și totodată ca urmare a perceperii
limbii Cornish drept limbă de clasă inferioară,

chiar și de vorbitorii ei la acea vreme.

Dar limba Cornish nu este
cu adevărat dispărută

deoarece se fac eforturi
de revitalizare

care-i încurajează pe oameni
să continue să o vorbească.

În continuare:
moartea limbajului de la coadă la cap.

În moartea limbajului de la coadă la cap,

o limbă încetează să mai fie folosită
ca limbă natală vorbită

dar continuă să fie folosită
în anumite contexte:

în general, în context formal religios,
sau context ceremonial,

sau poate în scopuri literare.

În moartea treptată a limbii,

limba dispare mai întâi
în contexte mai formale

fiind înlocuită de o limbă de prestigiu.

Dar continuă să fie vorbită în contexte
ocazionale, pentru multă vreme.

Pe de altă parte, în moartea
inversă a limbii,

limba moare de jos,

cu alte cuvinte,
în contexte obișnuite,

dar continuă să fie folosită
în contexte mult mai formale.

Un astfel de exemplu
este latina,

care nu mai este folosită
în afară de contexte

religioase sau ceremoniale,
sau poate în contexte literare.

În continuare: moartea subită a limbii.

Moartea subită a unei limbi
are loc atunci când

toți sau aproape toți vorbitorii limbii

mor subit ca rezultat al unui dezastru
sau violenței.

Un astfel de caz a avut loc
în 1830, în Tasmania,

când absolut toți locuitorii
nativi ai insulei

au fost nimiciți de coloniștii europeni
în timpul „Războiului Negru”.

Următorul: moartea radicală a limbii.

Asemănătoare morții subite a limbii,

moartea radicală a unei limbi
are loc foarte rapid

și ca rezultat al represiuni politice

sau sub amenințarea violenței.

Diferența constă în faptul că
vorbitorii nu sunt nimiciți,

dar încetează brusc
să-și mai vorbească limba

pentru a evita persecuțiile.

Un astfel de caz a avut loc
în El Salvador,

în timpul unei revolte din 1930,

când mulți aborigeni au încetat brusc
să-și mai vorbească limbile materne,

pentru a evita să fie identificați

ca aborigeni și să fie uciși.

Două limbi care au murit subit

au fost Lenca și Cacaopera.

Studii de caz.

Să analizăm câteva limbi
care au murit deja

și să vedem dacă putem afla
cum au încetat să mai fie vorbite.

Slavona religioasă veche

Limba slavonă religioasă veche
este prima limbă slavă atestată,

care se vorbea și se scria
între secolele IX și XI.

Limba era o formă standardizată
de slavă,

înțeleasă de vorbitorii

diferitelor dialecte de slavă
de la acea vreme,

care era destul de asemănătoare
între ele.

Acele dialecte slavone,

care erau de fapt, forme colocviale
ale aceleiași limbi,

s-au transformat treptat
în limbile slavice de azi.

Fiind încă folosită și astăzi
în unele biserici în scopuri religioase,

este o limbă liturgică,

așa că se încadrează în categoria
moartea inversă a limbii.

Limbile slave nou apărute

au înlocuit vechile dialecte slavone,
fiind vorbite în mod curent.

Dar vechea slavonă religioasă a continuat
să fie folosită în scopuri religioase

și pentru o vreme,
în scopuri politice.