Moartea unei limbi: Cum mor limbile?

Bună tuturor, bun venit
la Canalul Langfocus,

numele meu este Paul.

Tema de astăzi este: moartea unei limbi.

În genera, pe acest canal,
când vorbesc despre o limbă,

este despre o limbă vie:

o limbă vorbită încă
de către nativi,

care continuă să crească
și să evolueze.

Dar există și limbi moarte
și limbi dispărute.

O limbă este considerată moartă
când nu mai există vorbitori nativi,

deși continuă să fie folosită
într-un anumit fel.

De exemplu, limba latină
este o limbă moartă,

dar continuă să fie folosită
în scop religios

și în scopuri administrative
la Vatican.

Unii oameni o pot vorbi,
dar nu ca pe o limbă nativă,

și nu este transmisă
precum o limbă nativă.

Un alt exemplu este ebraica,

care a fost o limbă moartă
înainte de a fi reînviată

sub forma ebraicei moderne.

Nimeni nu a vorbit-o nativ
pentru multă vreme

dar a continuat să fie folosită
în scopuri religioase

și ca limbă literară scrisă.

În schimb, limbile sunt
considerate dispărute

atunci când nu mai există nimeni
care să le vorbească.

De exemplu, dacă moare
ultimul vorbitor

al unei limbi native americane,

și nu e nimeni care să o fi învățat
ca pe o a doua limbă.

atunci acea limbă dispare.

La fel, limbile antice,
cum ar fi sumeriana, au dispărut.

Unii oameni pot citi
texte antice în acea limbă,

dar nimeni nu o mai folosește astăzi.

Limbile fie mor, fie dispar

ca urmare a morții limbajului.

Tipuri de limbi moarte.

Limbile nu mor întotdeauna
în același mod.

Există diferite tipuri
de moarte a unei limbi.

Cel mai întâlnit mod
de dispariție a limbilor

este prin moartea treptată
a limbajului.

Asta se întâmplă când
vorbitorii unei limbi

vin în contact cu o limbă
mai prestigioasă:

limba unui grup de oameni
dominant și puternic.

Comunitatea poate rămâne bilingvă
pentru multă vreme.

Dar cu fiecare generație,

tot mai puțini tineri vorbesc
limba lor tradițională

și cu un nivel de competență
tot mai scăzut ,

deoarece aleg să folosească
în schimb limba de prestigiu -

până când, limba tradițională
a comunității lor nu mai este vorbită.

Putem lua ca exemplu Cornish,

care a încetat să mai fie vorbită
la sfârșitul secolului XIX,

ca urmare a influenței
tot mai mari a limbii engleze

și totodată, ca urmare
a perceperii limbii Cornish

drept limbă
de clasă inferioară,

chiar și de vorbitorii ei la acea vreme.

Dar limba Cornish nu este
cu adevărat dispărută

deoarece se fac eforturi
de revitalizare

care-i încurajează pe oameni
să continue să o vorbească.

În continuare:
moartea sistematică a limbajului.

În moartea sistematică limbajului,

o limbă încetează să mai fie folosită
ca limbă natală vorbită

dar continuă să fie folosită
în anumite contexte:

în general, în context formal religios,
sau context ceremonial,

sau poate în scopuri literare.

În moartea treptată a limbii,

limba dispare mai întâi
în contexte mai formale

fiind înlocuită de o limbă de prestigiu.

Dar continuă să fie vorbită în contexte
ocazionale, pentru multă vreme.

Pe de altă parte, în moartea
sistematică a limbii,

limba moare de jos,

cu alte cuvinte,
în contexte obișnuite,

dar continuă să fie folosită
în contexte mult mai formale.

Un astfel de exemplu
este latina,

care nu mai este folosită
în afară de contexte

religioase sau ceremoniale,
sau poate în contexte literare.

În continuare: moartea subită a limbii.

Moartea subită a unei limbi
are loc atunci când

toți sau aproape
toți vorbitorii limbii

mor subit ca urmare a unui dezastru
sau datorită violenței.

Un astfel de caz a avut loc
în 1830, în Tasmania,

când absolut toți locuitorii
nativi ai insulei

au fost nimiciți de coloniștii europeni
în timpul „Războiului Negru”.

Următorul: moartea radicală a limbii.

Asemănătoare morții subite a limbii,

moartea radicală a unei limbi
are loc foarte rapid

și ca rezultat al represiuni politice

sau sub amenințarea violenței.

Diferența constă în faptul că
vorbitorii nu sunt nimiciți,

dar încetează brusc
să-și mai vorbească limba

pentru a evita persecuțiile.

Un astfel de caz a avut loc
în El Salvador,

în timpul unei revolte din 1930,

când mulți aborigeni au încetat brusc
să-și mai vorbească limbile materne,

pentru a evita să fie identificați

ca aborigeni și să fie uciși.

Două limbi care au murit subit

au fost Lenca și Cacaopera.

Studii de caz.

Să analizăm câteva limbi
care au murit deja

și să vedem dacă putem afla
cum au încetat să mai fie vorbite.

Slavona religioasă veche

Limba slavonă religioasă veche
este prima limbă slavă atestată,

care se vorbea și se scria
între secolele IX și XI.

Limba era o formă standardizată
de slavă,

înțeleasă de vorbitorii

diferitelor dialecte de slavă
de la acea vreme,

care erau destul de asemănătoare
între ele.

Acele dialecte slavone,

care erau de fapt, forme colocviale
ale aceleiași limbi,

s-au transformat treptat
în limbile slavice de azi.

Fiind încă folosită și astăzi
în unele biserici în scopuri religioase,

este o limbă liturgică,

așa că se încadrează în categoria
moartea sistematică a limbii.

Limbile slave nou apărute

au înlocuit vechile dialecte slavone,
fiind vorbite în mod curent.

Dar vechea slavonă religioasă
a continuat să fie folosită

în scopuri religioase

și pentru o vreme,
în scopuri politice.

Este de remarcat faptul că unele
limbi moarte nu au murit cu adevărat.

În ambele cazuri, limba latină
și slavona veche,

nu au încetat niciodată a fi vorbite,

au continuat să se transforme
în limbi diferite,

lăsând în urmă limbajul
literar codificat,

ca limbă moartă separată
care nu mai este vorbită.

Limba Mandan.

În 2016, un bărbat pe nume Edwin Benson,

ultimul vorbitor al limbii Mandan,
a trecut în neființă.

Mandan a fost o limbă nativă americană
din familia limbilor Siouan,

care era vorbită în statul
Dakota de Nord.

Populația de vorbitori de Mandan
a fost nimicită aproape în totalitate

de o epidemie de variolă

în anii 1780 și din nou în anii 1830.

Coeziunea populației rămase

a fost limitată de relocarea
făcută de guvern

și de construirea barajelor,
care a separat satele unele de altele,

timp în care influența
limbii engleze creștea.

Faptul că cea mai mare parte
a populației

a dispărut datorită epidemiilor
de variolă,

o plasează în categoria limbilor
care au murit subit,

chiar dacă unii vorbitori
ai limbii au continuat să trăiască.

Printre vorbitorii rămași,
putem spune că a existat un element

cauzator al dispariției limbii,
tot mai mulți membrii ai comunității

începând să vorbească limba de prestigiu,
engleza, până când,

limba Mandan nu s-a mai vorbit deloc.

Gaulish.

Până în secolul VI,

în Franța pe care o cunoaștem acum,
se vorbea o limbă celtă, numită galeză.

Când romanii au cucerit
acel teritoriu,

au instituit latina ca limbă oficială
a statului,

și a vorbi latina a devenit o modalitate

de a obține statut
și oportunități economice.

Timp de câteva secole,

era ceva obișnuit să fii bilingv
în dialectul galic

și prestigioasa limbă latină,

până ce latina a înlocuit complet
galeza.

Acesta este un caz clar
de moarte treptată a unei limbi,

populația renunțând treptat
la limba lor tradițională,

în favoarea unei limbi de prestigiu.

Ajawa.

Între anii 1920 și 1940,

limba Ajawa a dispărut din Nigeria,

deoarece întreaga comunitate
de vorbitori a trecut la limba Hausa,

din considerente economice și practice.

Întreaga comunitate a încetat rapid
să-și mai vorbească limba,

aceasta nemaifiind transmisă
generației următoare.

Acesta este un exemplu
de moarte radicală a limbii,

când o limbă moare
deoarece vorbitorii ei

o schimbă subit cu o altă limbă.

În multe cazuri de moarte
subită a limbii,

comunitatea renunță la limba ei
pentru a supraviețui

în fața violenței.

Dar în acest caz particular,
au renunțat la limba Ajawa

pentru că era mult mai benefic
pentru comunitatea lor

să vorbească Hausa.

De ce să ne pese de moartea unei limbi?

Unii oameni cred că moartea unei limbi
este un lucru bun,

că o diversitate lingvistică redusă
este un lucru bun.

De exemplu, liderii unor țări

vor să domine o singură limbă,
care să le înlocuiască pe toate celelalte,

crezând că asta va promova
unitatea țării lor.

Pe de altă parte,
limba face parte din cultură,

și când moare o limbă,
moare și o parte din acea cultură,

și moare și modalitatea unică
de a percepe lumea.

De exemplu, să analizăm
limba Kallawaya, din Bolivia

care este pe cale de dispariție.

Limba Kallawaya este folosită
de o sectă de vraci,

care au învățat limba,
nu doar pentru a înțelege ritualurile

și tradițiile orale ale strămoșilor lor,

dar și pentru a înțelege mii și mii
de nume de plante

specifice limbii Kallawaya,
care explică utilizările medicinale

ale diferitelor plante
din acea regiune.

Dacă limba Kallawaya dispare,

atunci toată acea cultură și
cunoștințele secrete

vor dispărea odată cu ea.

Diversitatea lingvistică
se află în declin constant,

și în prezent, din cele 7.000 de limbi
vorbite pe Pământ,

aproape jumătate sunt
pe cale de dispariție.

Și din cele mai utilizate
100 de limbi de top

sunt vorbite de 85%
din populația lumii.

Unele limbi pe cale de dispariție
capătă o nouă viață

prin eforturile de revitalizare,

care presupun ca limba să fie mai întâi
înregistrată și documentată,

apoi învățată de noi vorbitori,

și folosită de o comunitate
entuziastă și motivată.

Nu strică nici o oarecare
influență politică.

Întrebarea zilei:

În țara ta, sau în regiunea ta,

există limbi în pericol să moară
sau să dispară?

Ce ai simți dacă acele limbi
ar dispărea?

S-ar pierde ceva important
odată cu ele?

Urmărește Langfocus pe Facebook,
Twitter și Instagram.

Mulțumesc încă o dată tuturor
minunaților mei susținători Patreon,

în special suporterilor mei de top
Patreon,

al căror nume apar pe ecran
chiar acum.

Multe mulțumiri acestora.

Apropo, în ultimul videoclip
despre Toki Pona,

ați întrebat de ce Toki Pona
apare pe lista sponsorilor.

Deoarece creatorul limbii Toki Pona

este sponsor începând din vara trecută,

dar a preferat să nu apară pe listă.

Dar la cerere, am început în listez
în schimb numele limbii.

Mulțumesc pentru vizionare,
și să aveți o zi bună!

♪ (muzică) ♪

♪ (muzică) ♪

♪ (muzică) ♪

♪ (muzică) ♪