Bună tuturor, bun venit la Canalul Langfocus, numele meu este Paul. Tema de astăzi este: dispariția limbii. În genera pentru acest canal, când vorbesc despre o limbă, este despre o limbă vie: o limbă vorbită încă de către nativi care continuă să crească și să evolueze. Dar există și limbi moarte și limbi dispărute. O limbă este considerată moartă când nu mai există vorbitori nativi, deși continuă să fie folosite într-un anumit fel. De exemplu, limba latină este o limbă moartă, dar continuă să fie folosită în scop religios și în scopuri administrative la Vatican. Unii oameni o pot vorbi, dar nu ca pe o limbă nativă, și nu este transmisă precum o limbă nativă. Un alt exemplu este ebraica, care a fost o limbă moartă înainte de a fi reînviată sub forma ebraicei moderne. Nimeni nu a vorbit-o nativ pentru multă vreme dar a continuat să fie folosită în scopuri religioase și ca limbă literară scrisă. În schimb, limbile sunt considerate dispărute atunci când nu mai există nimeni care să le vorbească. De exemplu, dacă moare ultimul vorbitor al unei limbi native americane, și nu e nimeni care să o fi învățat ca pe o a doua limbă. atunci acea limbă dispare. La fel, limbile antice, cum ar fi sumeriana, au dispărut. Unii oameni pot citi texte antice în acea limbă, dar nimeni nu o mai folosește în astăzi. Limbile fie mor, fie dispar ca urmare a morții limbajului. Tipuri de limbi moarte. Limbile nu mor întotdeauna la fel. Există diferite tipuri de moarte a unei limbi. Cel mai întâlnit mod de dispariție a limbilor este prin moartea treptată a limbajului. Asta se întâmplă când vorbitorii unei limbi vin în contact cu o limbă mai prestigioasă: limba unui grup de oameni dominant și puternic. Comunitatea poate rămâne bilingvă pentru multă vreme. Dar cu fiecare generație, tot mai puțini tineri vorbesc limba lor tradițională și cu un nivel de comentență tot mai scăzut , deoarece aleg să folosească în schimb limba de prestigiu - până când, limba tradițională a comunității lor nu mai este vorbită. Putem lua ca exemplu Cornish, care a încetat să mai fie vorbită la sfârșitul secolului XIX ca urmare a influenței tot mai mari a limbii engleze și totodată ca urmare a perceperii limbii Cornish drept limbă de clasă inferioară, chiar și de vorbitorii ei la acea vreme. Dar limba Cornish nu este cu adevărat dispărută deoarece se fac eforturi de revitalizare care-i încurajează pe oameni să continue să o vorbească. În continuare: moartea limbajului de la coadă la cap. În moartea limbajului de la coadă la cap, o limbă încetează să mai fie folosită ca limbă natală vorbită dar continuă să fie folosită în anumite contexte: în general, în context formal religios, sau context ceremonial, sau poate în scopuri literare. În moartea treptată a limbii, limba dispare mai întâi în contexte mai formale fiind înlocuită de o limbă de prestigiu. Dar continuă să fie vorbită în contexte ocazionale, pentru multă vreme. Pe de altă parte, în moartea inversă a limbii, limba moare de jos, cu alte cuvinte, în contexte obișnuite, dar continuă să fie folosită în contexte mult mai formale. Un astfel de exemplu este latina, care nu mai este folosită în afară de contexte religioase sau ceremoniale, sau poate în contexte literare. În continuare: moartea subită a limbii. Moartea subită a unei limbi are loc atunci când toți sau aproape toți vorbitorii limbii mor subit ca rezultat al unui dezastru sau violenței. Un astfel de caz a avut loc în 1830, în Tasmania, când absolut toți locuitorii nativi ai insulei au fost nimiciți de coloniștii europeni în timpul „Războiului Negru”. Următorul: moartea radicală a limbii. Asemănătoare morții subite a limbii, moartea radicală a unei limbi are loc foarte rapid și ca rezultat al represiuni politice sau sub amenințarea violenței. Diferența constă în faptul că vorbitorii nu sunt nimiciți, dar încetează brusc să-și mai vorbească limba pentru a evita persecuțiile. Un astfel de caz a avut loc în El Salvador, în timpul unei revolte din 1930, când mulți aborigeni au încetat brusc să-și mai vorbească limbile materne, pentru a evita să fie identificați ca aborigeni și să fie uciși. Două limbi care au murit subit au fost Lenca și Cacaopera. Studii de caz. Să analizăm câteva limbi care au murit deja și să vedem dacă putem afla cum au încetat să mai fie vorbite. Slavona religioasă veche Limba slavonă religioasă veche este prima limbă slavă atestată, care se vorbea și se scria între secolele IX și XI. Limba era o formă standardizată de slavă, înțeleasă de vorbitorii diferitelor dialecte de slavă de la acea vreme, care era destul de asemănătoare între ele. Acele dialecte slavone, care erau de fapt, forme colocviale ale aceleiași limbi, s-au transformat treptat în limbile slavice de azi. Fiind încă folosită și astăzi în unele biserici în scopuri religioase, este o limbă liturgică, așa că se încadrează în categoria moartea inversă a limbii. Limbile slave nou apărute au înlocuit vechile dialecte slavone, fiind vorbite în mod curent. Dar vechea slavonă religioasă a continuat să fie folosită în scopuri religioase și pentru o vreme, în scopuri politice.