Cum să ceri ajutorul astfel încât să îl obții

Să ceri ajutorul este greu. Dar pentru a reuși în viață, trebuie să faci asta permanent. Deci, cum te obișnuiești cu asta? În acest discurs care ne învață cum să acționăm, psihologul social Heidi Grant ne împărtășește patru reguli simple pentru a cere ajutorul și a-l primi, totodată făcând întregul proces mai satisfăcător și pentru cel ce te ajută.

Să ceri ajutorul este
cel mai greu lucru, nu-i așa?

Nu l-am văzut pe lista celor zece lucruri

de care ne temem cel mai mult,

cum sunt vorbitul în public

și moartea,

dar sunt destul de sigură
că acolo se încadrează.

Deși în multe privințe e ridicolă frica
de a recunoaște că avem nevoie de ajutor,

fie din partea unei persoane dragi
sau a unui prieten ori coleg de serviciu,

sau chiar din partea unui străin,

cumva ni se pare mereu
puțin inconfortabil și stânjenitor

să cerem ajutorul,

motiv pentru care, desigur,
majoritatea evităm să facem asta

cât de mult posibil.

Tatăl meu era unul dintre acei părinți

care, jur, mai degrabă ar fi condus
printr-o mlaștină plină cu aligatori,

decât să ceară cuiva ajutorul
să ajungă înapoi pe drum.

Când eram mică,
am mers în vacanță cu familia.

Am condus de acasă, din South Jersey
în Colonial Williamsburg.

Și îmi amintesc că ne-am pierdut.

Mama și cu mine ne-am rugat de el

să oprească mașina și să ceară îndrumări
pentru a reveni pe autostradă,

iar el a refuzat complet,

și, în schimb, ne-a asigurat
că nu ne-am pierdut,

ci doar voia să vadă ce se afla acolo.

(Râsete)

Deci dacă va trebui să cerem ajutorul,

și toți avem nevoie de ajutor,
practic în fiecare zi,

singurul mod în care vom începe
să ne simțim în largul nostru cerându-l,

e să devenim buni la asta,

să mărim șansele
ca atunci când ceri ajutorul,

aceștia să accepte.

Și nu doar atât, dar să li se pară
plin de satisfacții să te ajute,

pentru că, astfel, vor fi motivați
să continue să vă ajute în viitor.

Studiul pe care eu
și câțiva colegii l-am făcut

a demonstrat de ce
câteodată oamenii acceptă

să ne ajute

și alteori refuză.

Deci, trebuie să încep prin a spune asta:

dacă aveți nevoie de ajutor,

va trebui să îl cereți.

Cu voce tare.

Bine?

Toți suferim, într-o anumită măsură,
de ceva ce psihologii numesc

„iluzia transparenței”,

în esență, ideea greșită

că gândurile, sentimentele
și nevoile noastre

sunt foarte evidente pentru ceilalți.

Nu este adevărat, dar noi credem asta.

Și atunci, noi așteptând ca cineva
să observe de ce avem nevoie

și apoi, din senin,
să se ofere să ne ajute.

Aceasta e o presupunere
foarte neinspirată.

De fapt, nu numai că e foarte greu
ca alții să observe ce nevoi aveți,

dar chiar și cei apropiați
se chinuie să înțeleagă

cum vă pot ajuta.

Partenerul meu a trebuit
să adopte obiceiul

de a mă întreba de mai multe ori pe zi:

„Ești bine? Ai nevoie de ceva?”

pentru că nu mă pricep să spun
când am nevoie de ajutorul cuiva.

El e mult mai răbdător decât merit

și mult mai activ,
mult mai dornic să ajute

decât am avea dreptul
să ne așteptăm din partea oricui.

Așa că, dacă aveți nevoie de ajutor,
va trebui să-l cereți.

Și apropo, chiar și când cineva
vede că aveți nevoie de ajutor,

cum ar putea ști că vreți ajutorul lui?

Ați încercat vreodată să ajutați
de bunăvoie pe cineva

care de fapt nu voia să fie ajutat
de la bun început?

Devin răutăcioși foarte repede, nu-i așa?

Alaltăieri — poveste adevărată —

fiica mea adolescentă
se îmbrăca pentru școală,

iar eu am decis să o ajut
de bunăvoie în această privință.

(Râsete)

Eu cred că arată grozav
în culori mai deschise.

Ea preferă tonuri mai închise, mai neutre.

Așa că am spus, încercând să o ajut,

că poate ar vrea să se ducă înapoi sus

și să încerce să găsească
ceva mai puțin sobru.

(Râsete)

Dacă privirile ar putea ucide,

nu aș fi acum aici.

Nu putem da vina pe ceilalți
pentru că nu s-au oferit să ne ajute,

dacă nu știm că își doresc să fie ajutați.

De fapt, cercetările arată

că 90% din ajutorul pe care colegii
și-l oferă la locul de muncă

are loc în urma unor cereri
directe de ajutor.

Deci va trebui să spuneți
cuvintele „Am nevoie de ajutor.” Da?

Nu aveți cum să evitați asta.

Ca să fiți pricepuți,

ca să vă asigurați că oamenii
vă vor ajuta,

există câteva lucruri
de care e foarte util să țineți cont.

În primul rând, când cereți ajutorul,

fiți foarte specifici în legătură
cu ceea ce vreți și de ce îl vreți.

Cereri de ajutor vagi, relativ indirecte,

nu sunt folositoare
celui care oferă ajutor, nu-i așa?

Nu știm sigur ce vreți de la noi,

și, la fel de important,

nu știm dacă vom reuși sau nu

să vă ajutăm.

Nimeni nu vrea să ofere un ajutor eronat.

Ca mine, probabil că primiți solicitări

de la străini perfect agreabili
de pe LinkedIn

care vor lucruri precum o
„întâlnire la cafea pentru a ne conecta”

sau pentru „a primi un sfat".

Ignor aceste cereri de fiecare dată.

Nu pentru că nu sunt o persoană drăguță.

E doar faptul că, dacă
nu știu ce vreți de la mine,

adică ce fel de ajutor
sperați să vă pot oferi,

nu sunt interesată.

Nimeni nu e.

Aș fi fost mult mai interesată
dacă ar fi apărut și ar fi zis direct

ce anume sperau să obțină de la mine,

pentru că sunt destul de sigură
că doreau ceva anume.

Deci spuneți:

„Sper să discutăm despre oportunitățile
de a lucra în compania ta”

sau „Aș vrea să propun
un proiect colaborativ de cercetare

într-un domeniu
de care știu că sunteți interesat.”

sau „Aș dori sfatul tău privind
intrarea la facultatea de medicină.”

Practic vorbind, nu vă pot ajuta
cu ultimul lucru

pentru că nu sunt doctor din acela,

dar v-aș putea îndruma
spre cineva care ar putea.

Bun, al doilea sfat.

Asta este foarte important:

vă rog evitați avertismentele,
scuzele și mita.

Foarte, foarte important.

Vă sună vreuna cunoscut?

(Își drege vocea)

„Îmi pare foarte, foarte rău
că trebuie să îți cer asta.”

„Urăsc să te deranjez cu asta.”

„Dacă aș fi avut alt mod de a face asta
fără ajutorul tău, aș face-o.”

(Râsete)

Câteodată pare că oamenii
sunt așa nerăbdători să dovedească

că nu sunt slabi și lacomi
când îți cer ajutorul,

încât pierd complet din vedere
cât de inconfortabil

vă fac să vă simțiți.

Și apropo, cum ar trebui
să mă bucur să te ajut

dacă tu urăști
faptul că îmi ceri ajutorul?

Și deși e perfect acceptabil

să plătiți străini

să facă lucruri pentru voi,

trebuie să fiți foarte, foarte atenți
când vine vorba de stimularea

prietenilor și colegilor de muncă.

Când ai o relație cu cineva,

ajutorul reciproc este
o parte naturală a acesteia.

Este felul în care arătăm că ne pasă.

Dacă introduceți stimulente
sau plăți în relație,

ce se poate întâmpla e să înceapă
să se simtă nu ca o relație,

ci ca o tranzacție.

Și asta, de fapt, cauzează distanțare,

care, ironic, face oamenii
mai puțin probabil să te ajute.

Deci un cadou neașteptat,

să vă arătați aprecierea și recunoștința
după ce vă ajută cineva,

e perfect în regulă.

Să vă oferiți să plătiți cel mai bun
prieten să vă ajute să vă mutați,

nu e.

Bine,

a treia regulă

și asta e foarte importantă:

vă rog nu cereți ajutorul

prin email sau mesaje.

Serios, nu faceți asta.

Emailul și mesajele sunt impersonale.

Sunt conștientă că uneori
nu există o alternativă,

dar ce se întâmplă în principal e

că ne place să cerem ajutor
prin email sau mesaje

pentru că e mai puțin stânjenitor
pentru noi să facem asta.

Știți ce e la fel de puțin jenant
prin email și mesaje?

Să ți se spună nu.

Și a reieșit că există
studii care susțin asta.

Cererile de ajutor făcute în persoană
sunt acceptate de 30 de ori mai des

decât o cerere făcută prin email.

Deci când ceva e foarte important
și chiar ai nevoie de ajutorul cuiva,

fă cererea în timpul unei întrevederi,

sau folosește-ți telefonul ca un telefon,

(Râsete)

pentru a cere ajutorul de care ai nevoie.

Bine.

Ultima regulă, și asta este de fapt
una foarte, foarte importantă

și, probabil, cea mai trecută cu vederea

când vine vorba de a cere ajutor:

când îi ceri cuiva să te ajute
și ei acceptă,

ține-i la curent cu ce se întâmplă după.

Există o concepție greșită
cum că satisfacția că ai ajutat

vine din gestul în sine.

Asta nu este adevărat.

Ce aduce satisfacție e să știi
că ajutorul tău a fost folositor,

că a avut impact,

că ai fost util.

Dacă nu știu ce efect a avut ajutorul meu,

cum ar trebui să mă simt?

Am pățit asta; am fost
profesor universitar mulți ani.

Am scris o mulțime
de scrisori de recomandare

pentru cine voia să se angajeze
sau să intre la masterat.

Și despre 95% din ei

nu mai știu nimic.

Cum să mă simt în legătură
cu timpul și efortul pe care le-am depus,

când nu știu deloc dacă te-am ajutat,

dacă te-a ajutat cu adevărat
să obții ce îți doreai?

De fapt, ideea de a te simți eficient

explică de ce anumite
cereri de donații sunt atât de persuasive,

pentru că te lasă să îți imaginezi intens

efectul pe care ajutorul tău îl va avea.

De exemplu ceva
precum DonorsChoose.

Te conectezi, poți să alegi
după nume profesorului

a cărui clasă o vei putea ajuta

cumpărând efectiv lucrurile
pe care le-au cerut,

cum ar fi microscoape,
laptop-uri sau scaune.

O cerere de acel gen îmi permite
să îmi imaginez cu ușurință

binele pe care îl voi face,

încât să simt imediat
un sentiment de eficiență,

din minutul când mă hotărăsc să donez.

Dar știți ce altceva mai fac ei?

Te țin la curent.

Donatorii primesc scrisori
de la copiii din clasă.

Primesc fotografii.

Află că au schimbat ceva.

Și asta trebuie să facem toți

în viața de zi cu zi.

Mai ales dacă vrem ca oamenii
să continue să ne ajute

pe termen lung.

Faceți-vă timp să-i spuneți colegului
că ajutorul pe care vi l-a oferit

chiar v-a ajutat
să încheiați acea vânzare,

sau v-a ajutat să obțineți interviul
pe care vi-l doreați.

Faceți-vă timp să-i spuneți partenerului

că sprijinul oferit de acesta

chiar v-a ajutat să treceți
peste o perioadă grea.

Faceți-vă timp să spuneți
îngrijitoarei pisicii

că sunteți fericiți pentru că,
dintr-un oarecare motiv,

de data aceasta pisicile
nu au spart nimic cât ați fost plecați,

și deci, trebuie să fi făcut
o treabă foarte bună.

Concluzia este:

știu, credeți-mă, știu,

că nu e ușor să cereți ajutorul.

Tuturor ne este puțin frică să facem asta.

Ne face să ne simțim vulnerabili.

Dar adevărul muncii și vieții moderne

este că nimeni nu reușește singur.

Nimeni nu reușește izolat.

Mai mult ca niciodată, trebuie
să ne bazăm pe alți oameni,

pe sprijinul și colaborarea lor,
pentru a avea succes.

Deci dacă aveți nevoie de ajutor,
cereți-l cu voce tare.

Și când îl cereți, faceți-o într-un mod
care vă mărește șansele

să îl primiți

și faceți cealaltă persoană
să se simtă minunat pentru că v-a ajutat,

pentru că amândoi meritați.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)