Legenda Annapurnei, zeița hindusă a recoltelor - Antara Raychaudhuri și Iseult Gillespie

Vezi lecția completă: https://ed.ted.com/lessons/the-legend-of-annapurna-hindu-goddess-of-nourishment-antara-raychaudhuri-and-iseult-gillespie

Din punct de vedere istoric, uniunea dintre Shiva și Parvati a fost una măreață: o legătură sfântă ce a adus fertilitate și conectare tuturor ființelor vii. Totuși între aceste două puteri a apărut o neînțelegere. Încercând să demonstreze importanţa muncii ei, Parvati s-a retras din lume și a lăsat Pământul în beznă. Antara Raychaudhuri și Iseult Gillespie ne povestesc istoria zeiței Annapurna.

Lecție de Antara Raychaudhuri și Iseult Gillespie, regia Roxane Campoy.

Zeul Shiva, distrugătorul răului,
ucigașul demonilor,

protectorul și observatorul
omniscient al universului,

îi testa răbdarea soției sale.

Din punct de vedere istoric, uniunea
dintre Shiva și Parvati era una măreață.

Ei au menținut echilibrul
dintre gânduri și acțiuni

de care depindea bunăstarea lumii.

Fără Parvati ca reprezentantă a energiei,
creşterii şi transformării pe Pământ,

Shiva ar deveni un observator detașat,
iar lumea ar rămâne statică.

Însă împreună, cei doi formau
o uniune divină

cunoscută ca Ardhanarishvara –
o combinație sacră

ce aducea fertilitate și conectare
tuturor ființelor vii.

Din aceste motive,
Parvati era venerată pretutindeni

drept mamă a lumii naturale –

și omolog esențial al puterilor
creative pure ale lui Shiva.

Ea supraveghea confortul
material al omenirii;

și se asigura ca locuitorii
Pământului să fie uniți între ei

la nivel fizic, emoțional și spiritual.

Totuși o neînțelegere s-a iscat
între aceste două puteri formidabile.

În timp ce Parvati susținea
viața zilnică cu grijă și control,

Shiva începuse să deprecieze
munca esențială a soției sale

și a insistat să se certe
asupra rolului lor în univers.

El considera că Brahma, creatorul lumii,

a conceput planul material
dintr-un simplu capriciu.

Şi astfel, toate lucrurile materiale
erau doar o distracție numită māyā –

o simplă iluzie cosmică.

Milenii întregi Parvati
abia zâmbea cu bună știință

în timp ce Shiva respingea
toate lucrurile pe care ea le cultivase.

Dar după ultima lui critică,

ea a știut că trebuia să demonstreze
importanța muncii ei

odată pentru totdeauna.

Ea și-a luat zborul de pe lume,

retrăgând jumătate din energia cosmică
ce menținea Pământul în mișcare.

La dispariția ei, o lipsă bruscă,
groaznică și atotcuprinzătoare

a învăluit lumea într-o liniște sinistră.

Fără Parvati, pământul
a devenit uscat și nefertil.

Râurile s-au micșorat
și recoltele s-au uscat pe câmpuri.

Foametea a năvălit peste omenire.

Părinții se chinuiau să-și consoleze
copiii flămânzi

în timp ce îi frământau
propriile stomacuri.

Neavând ce mânca, oamenii nu se mai adunau
în jurul bolului plin cu orez,

ci se retrăgeau și se izolau
de lumea ce se întuneca.

Spre şocul și groaza Sa,

Shiva a simțit un gol profund
lăsat de absența soției sale.

În ciuda puterii Sale supreme,

El a realizat că nu era imun
la nevoia de întreținere,

iar dorința Sa părea
fără sfârșit și insuportabilă.

În timp ce Shiva dispera
asupra Pământului pustiu,

El a înțeles că lumea materială

nu putea fi respinsă atât de ușor.

La revelația soțului ei,

miloasa Parvati nu mai putea sta deoparte

și să privească cum adepții săi se pierd.

Pentru a merge printre ei
și a le reface sănătatea,

aceasta s-a reîncarnat,

purtând un bol aurit de ovăz
și un polonic încrustat cu pietre scumpe.

Odată ce s-a răspândit vestea
despre această persoană încrezătoare,

ea a fost venerată drept Annapurna,
Zeița recoltelor.

Odată cu sosirea Annapurnei,
lumea a înflorit din nou.

Oamenii se bucurau de fertilitate
și mâncare, adunându-se pentru a mulțumi.

Unii cred că Annapurna a apărut inițial
în orașul sfânt Kashi

sau în Locul Libertății
pe malurile râului Gange –

unde a deschis o bucătărie
pentru a umple stomacurile oamenilor

până se vor sătura.

Însă la ospățul ei nu erau serviți
doar simpli muritori.

Umil la vederea plăcerii pământești
ce înflorea în jurul său,

însuși Zeul Shiva s-a apropiat de zeiță
cu un bol gol

implorând mâncare și iertare.

Din acest motiv, zeitatea supremă
e înfățișată uneori

ca un biet cerșetor la mila Annapurnei;

ținând bolul ei aurit în mâna stângă,
în timp ce dreapta formează abhaya mudra;

un gest de siguranță și încredere.

Cu aceste simboluri,
această reîncarnare puternică precizează

că lumea materială nu e doar o iluzie.

Mai curând, e un ciclu al vieții
ce trebuie menținut,

de la hrănirea gurilor deschise
și stomacurile ce se frământă,

la echilibrul pe Pământ.