-
Disparut: ati vazut acest copil?
-
Barbatul cu ochi frumosi
-
Cand eram copii, exista o casa ciudata
-
Ale carei obloane erau mereu trase
-
si nu auzeam niciodata voci in ea
-
iar curtea sa era plina de bambus
-
si ne placea sa ne jucam in bambus
-
prefacandu-ne ca suntem Tarzan
-
(desi nu exista nici o Jane).
-
mai era acolo un iaz de pesti
-
plin cu cei mai grasi pestisori de aur pe care i-ai fi putut vedea vreodata
-
si ei erau invatati cu oamenii.
-
veneau la suprafata apei
-
si luau bucatele de paine din mainile noastre.
-
parintii nostri ne-au spus:
-
"nu va duceti niciodata pe aproape de acea casa."
-
asa ca, desigur, noi ne duceam.
-
ne intrebam daca cineva locuia acolo.
-
au trecut saptamani si n-am vazut niciodata pe nimeni.
-
apoi intr-o zi am auzit o voce din casa
-
"Fir-ai a naibii de tarfa!"
-
era vocea unui barbat.
-
apoi plasa de la usa casei a fost deschisa cu un ghiont
-
si un barbat a pasit afara.
-
purta o sticla de-o jumatate de whiskey in mana sa dreapta.
-
avea cam 30 de ani.
-
tinea un trabuc in gura, avea nevoie de un barbierit.
-
parul sau era salbatic si nepieptanat
-
si era in picioarele goale, in maieu si chiloti.
-
dar ochii sai erau stralucitori.
-
ei radiau, plini de stralucire
-
si ne-a spus,"hei, domnisorilor,va simtiti bine, nu-i asa?"
-
apoi a slobozit unui mic chicot si a intrat inapoi in casa.
-
am plecat de acolo,ne-am intors in curtea parintilor mei si ne-am gandit la asta.
-
parintii nostri, am stabilit, voiau sa stam departe de acel loc
-
pentru ca nu isi doreau sa vedem vreodata un barbat precum acela,
-
un barbat puternic, natural
-
cu ochi frumosi.
-
parintii nostri se simteau rusinati ca nu erau la fel ca acel barbat,
-
din aceasta cauza voiau sa stam departe de acel loc.
-
dar noi ne-am dus inapoi la casa aceea
-
la bambus si la pestisorii de aur invatati cu oamenii.
-
ne-am intors acolo de multe ori, multe saptamani la rand
-
dar nu l-am mai vazut niciodata si nici nu l-am mai auzit pe barbat din nou.
-
obloanele erau trase ca intotdeauna si era liniste.
-
apoi intr-o zi, pe cand ne intorceam de la scoala
-
am vazut iar casa.
-
arsese cu totul,
-
nu mai ramasese nimic din ea,
-
doar o fumeganda, neagra, contorsionata fundatie
-
si am mers la iazul pestilor
-
si nu mai era apa in el
-
iar grasii portocalii pestisori aurii erau morti acolo, uscandu-se.
-
am mers inapoi in curtea parintilor nostri si am vorbit despre asta
-
si am stabilit ca parintii nostri arsesera acea casa,
-
il omorasera pe barbat
-
ucisesera pestisorii de aur
-
pentru ca toti erau prea frumosi,
-
pana si paduricea de bambus arsese.
-
le fusese frica de barbatul cu ochi frumosi.
-
iar noua ne-a fost frica dupa aceea ca de-a lungul vietilor noastre
-
se vor mai intampla lucruri ca acestea,
-
ca nimeni nu isi dorea ca altcineva sa fie puternic si frumos precum acel om,
-
ca altii nu vor permite niciodata asa ceva,
-
si ca multi alti oameni vor trebui sa moara.
-
Un film de Jonathan Hodgson Un poem de Charles Bukovski - Omul cu ochi frumosi
-
Pestisori de aur
