Disparut: ati vazut acest copil? Barbatul cu ochi frumosi Cand eram copii, exista o casa ciudata Ale carei obloane erau mereu trase si nu auzeam niciodata voci in ea iar curtea sa era plina de bambus si ne placea sa ne jucam in bambus prefacandu-ne ca suntem Tarzan (desi nu exista nici o Jane). mai era acolo un iaz de pesti plin cu cei mai grasi pestisori de aur pe care i-ai fi putut vedea vreodata si ei erau invatati cu oamenii. veneau la suprafata apei si luau bucatele de paine din mainile noastre. parintii nostri ne-au spus: "nu va duceti niciodata pe aproape de acea casa." asa ca, desigur, noi ne duceam. ne intrebam daca cineva locuia acolo. au trecut saptamani si n-am vazut niciodata pe nimeni. apoi intr-o zi am auzit o voce din casa "Fir-ai a naibii de tarfa!" era vocea unui barbat. apoi plasa de la usa casei a fost deschisa cu un ghiont si un barbat a pasit afara. purta o sticla de-o jumatate de whiskey in mana sa dreapta. avea cam 30 de ani. tinea un trabuc in gura, avea nevoie de un barbierit. parul sau era salbatic si nepieptanat si era in picioarele goale, in maieu si chiloti. dar ochii sai erau stralucitori. ei radiau, plini de stralucire si ne-a spus,"hei, domnisorilor,va simtiti bine, nu-i asa?" apoi a slobozit unui mic chicot si a intrat inapoi in casa. am plecat de acolo,ne-am intors in curtea parintilor mei si ne-am gandit la asta. parintii nostri, am stabilit, voiau sa stam departe de acel loc pentru ca nu isi doreau sa vedem vreodata un barbat precum acela, un barbat puternic, natural cu ochi frumosi. parintii nostri se simteau rusinati ca nu erau la fel ca acel barbat, din aceasta cauza voiau sa stam departe de acel loc. dar noi ne-am dus inapoi la casa aceea la bambus si la pestisorii de aur invatati cu oamenii. ne-am intors acolo de multe ori, multe saptamani la rand dar nu l-am mai vazut niciodata si nici nu l-am mai auzit pe barbat din nou. obloanele erau trase ca intotdeauna si era liniste. apoi intr-o zi, pe cand ne intorceam de la scoala am vazut iar casa. arsese cu totul, nu mai ramasese nimic din ea, doar o fumeganda, neagra, contorsionata fundatie si am mers la iazul pestilor si nu mai era apa in el iar grasii portocalii pestisori aurii erau morti acolo, uscandu-se. am mers inapoi in curtea parintilor nostri si am vorbit despre asta si am stabilit ca parintii nostri arsesera acea casa, il omorasera pe barbat ucisesera pestisorii de aur pentru ca toti erau prea frumosi, pana si paduricea de bambus arsese. le fusese frica de barbatul cu ochi frumosi. iar noua ne-a fost frica dupa aceea ca de-a lungul vietilor noastre se vor mai intampla lucruri ca acestea, ca nimeni nu isi dorea ca altcineva sa fie puternic si frumos precum acel om, ca altii nu vor permite niciodata asa ceva, si ca multi alti oameni vor trebui sa moara. Un film de Jonathan Hodgson Un poem de Charles Bukovski - Omul cu ochi frumosi Pestisori de aur