Arthur Potts Dawson: O propunere pentru restaurante cu efecte minime asupra mediului.

Dacă ați fost în bucătăria unui restaurant ați văzut câtă mâncare, apă și energie se poate irosi acolo. Arthur Potts-Dawson, bucătar, împărtășeșete viziunea lui pentru reducerea drastică a deșeurilor în restaurante și supermarketuri -- prin reciclare, compostare, motoare durabile pentru mâncare (și mâncare bună).

Restaurantele și industria hranei în general

sunt printre cele care fac cea mai mare risipă

în lume.

Pentru fiecare calorie de mâncare consumată aici în Marea Britanie azi,

se consumă 10 calorii ca să o producă.

Asta e mult.

Vreau să discut ceva care e

oarecum modest.

Am găsit asta în piață azi.

Dacă cineva vrea să îl ia acasă și să-l facă piure mai târziu, sunteți invitații mei.

Umilul cartof.

Și am petrecut mult timp -- 25 de ani -- pregătind cartofi.

Și trece cam prin

opt forme diferite de-a lungul vieții.

Întâi e plantat și asta necesită energie.

Crește și e îngrijit.

Apoi este cules.

Apoi distribuit,

și distribuția e o problemă majoră.

Este apoi vândut și cumpărat,

și apoi îmi este livrat mie.

Eu îl iau, îl pregătesc,

și apoi oamenii îl consumă -- sper că le place.

Ultima etapă e de fapt o irosire.

Și asta e ceea ce oamenii neglijează.

Sunt tipuri diferite de irosire.

E irosirea timpului, irosirea spațiului, irosirea energiei,

și o irosire a resturilor.

Și în toate afacerile la care am lucrat

în ultimii cinci ani,

încerc să micșorez toate aceste elemente.

Ok. Întrebați cum arată un restaurant cu efecte minime asupra mediului.

Arată ca orice alt restaurant.

Acesta este restaurantul Acorn House.

Față și spate.

Deci dați-mi voie să vă exemplific niște idei.

Podea: reciclabilă.

Scaune: reciclate și reciclabile.

Mese: Comisia de exploatare a pădurilor.

Acesta este lemn de la comisia norvegiană a pădurilor.

Această bancă, deși inconfortabilă pentru mama mea --

nu i-a plăcut să stea pe ea,

așa că s-a dus și a cumpărat pernele astea de la târgul de vechituri --

refolosing, o treabă bună.

Urăsc risipa, mai ales pereții.

Dacă nu merge, pune niște rafturi pe ele, ceea ce am făcut.

Și așa expun marfa pentru clienți.

Toată afacerea e condusă pe energie alternativă.

Asta e acționată de vânt. Toate luminile au becuri solare.

Vopseaua conține produse chimice în cantitate redusă,

ceea ce e foarte important când lucrezi înăuntru tot timpul.

Am experimentat cu astea -- nu știu dacă vedeți --

dar este o suprafață de lucru acolo.

Și ăla e un polimer de plastic.

Și mă gândeam, ei bine încerc să gândesc natură, natură, natură.

Dar m-am gândit nu, nu, fără experimente cu rășini,

sau experimente cu polimeri.

Vor trăi mai mult ca mine? S-ar putea.

Aici e o mașină de cafea recondiționată.

Arată de fapt mai bine decât una nouă -- arată așa bine acolo.

Acum refolosirea este vitală.

Și ne filtrăm propria apă.

O punem în sticle, pe care le refrigerăm,

și apoi folosim acea sticlă iar și iar și iar.

Aici e un exemplu excelent.

Dacă puteți vedea portocalul ăsta, crește de fapt într-un cauciuc de mașină,

care a fost întors pe dos și cusut.

Are compost în el, ceea ce crește un portocal, ceea ce e grozav.

Asta e bucătăria, care e în aceeași cameră.

Am creat un meniu care le permite oamenilor

să aleagă cantitatea și volumul de mâncare

pe care vor să o consume,

decât să fac eu o porție,

li s-a permis să ia singuri cât de mult sau cât de puțin au vrut.

Ok, e o bucătărie mică. E aproximativ cinci metri pătrați.

Servește 220 de oameni pe zi.

Producem destule resturi.

Asta e camera de gunoi.

Nu poți scăpa de gunoi.

Dar povestea asta nu e despre eliminarea lui, ci despre reducerea lui.

Aici am produse agricole și cutii

care sunt inevitabile.

Pun resturile de mâncare în acest macerator care deshidratează,

transformă mâncarea într-un material inert,

pe care îl pot depozita și folosi ca îngrășământ mai târziu.

Îl împrăștii în grădina asta.

Tot pământul pe care îl vedeți e de fapt mâncarea mea,

care e generată de restaurant,

și crește în tuburile astea pe care le-am făcut din copaci care au căzut la furtună

și butoaie de vin și tot felul de lucruri.

Trei recipiente pentru îngrășământ --

aproape 70 de kilograme de pierdere de legume proaspete pe săptămână --

foarte bun, fantastic îngrășământ.

Și câteva crescătorii de viermi acolo.

Și de fapt una dintre ele

era destul de mare; am avut mulți viermi în ea.

Și am încercat să iau gunoiul din mâncare uscată

și să-l dau la viermi, zicând, "Luați de aici, cină."

Era ca o pastramă vegetală,

și i-a omorât pe toți.

Nu știu câți viermi sunt acolo,

dar mă aștept la o karmă grea, vă spun.

(Râsete)

Ce vedeți aici e un sistem de filtrare a apei.

Asta ia apa din restaurant,

o trece prin patul de pietre -- asta urmează să fie o fabrică de bani --

și ud grădina cu ea.

Și în fine, vreau să reciclez asta, să o pun înapoi în circuit,

poate pentru spălatul pe mâini, nu știu.

Deci, apa e foarte importantă.

Am început să mă gândesc la asta

și am creat un restaurant numit Waterhouse.

Dacă aș putea să fac din Waterhouse un restaurant fără carbon

care să nu consume gaz, ar fi grozav.

Am reușit să fac asta.

Acest restaurant arată puțin ca Acorn House --

aceleași scaune, aceleași mese.

Toate sunt englezești și puțin mai alternative.

Dar ăsta e un restaurant electric.

Totul e electric, restaurantul și bucătăria.

Și merge pe electricitate produsă hidraulic,

deci am trecut de la aer la apă.

Acum e important de înțeles

că această cameră

e răcită cu apă, încălzită cu apă,

filtrează propria apă,

și are energie cu apă.

E Waterhouse (Casa apei) literal.

Sistemul de aer dinăuntru,

am eliminat aerul condiționat,

pentru că am considerat că era prea mare consumul.

Ăsta e de fapt mânuirea aerului.

I-au temperatura de la canalul de afară,

pompându-l prin sistemul de schimb de căldură,

se transformă prin aceste uimitoare vele de pe acoperiș

care, la rândul ei, care cade blând peste oamenii din restaurant,

răcorindu-i sau încălzindu-i, după cum e nevoie.

Și ăsta e un schimbător de aer englezesc.

Și asta mișcă încet

curentul de aer prin încăpere.

Foarte avansat, fără aer condiționat -- îmi place.

În canal, care e imediat lângă restaurant,

sunt sute de metri de țeavă în serpentină.

Asta ia temperatura canalului

și o transformă în acest schimb de căldură de patru grade.

N-am idee cum funcționează, dar am plătit o mulțime de bani pe el.

(Râsete)

Și e grozav că unul din bucătarii care lucrează în restaurant

locuiește pe barcă -- e în afara rețelei, generează propria energie --

își crește singur fructele și asta e fantastic.

Nu e nici o întâmplare în numele acestor restaurante.

Acorn House este elementul de lemn, Waterhouse este elementul de apă,

și mă gândesc că voi face

cinci restaurante bazat

pe cele cinci specialități ale acupuncturii chineze.

Am apă și lemn. Sunt pe cale să fac foc.

Și urmează metal și pământ.

Pentru asta trebuie să te uiți la spațiul din jurul tău.

OK. Deci ăsta e următorul meu proiect.

Are cinci săptămâni,

e copilul meu și suferă foarte tare.

Supermarketul oamenilor.

Deci restaurantul afectează numai

oameni care oricum credeau în ce am făcut.

Ce trebuia să fac era să livrez mâncarea

la un grup mai mare de oameni.

Deci oameni -- de exemplu poate, clasa muncitoare --

sau oameni care cred cu adevărat în cooperativă.

Asta e o întreprindere socială,

supermarket non-profit.

Este cu adevărat despre deconectarea socială

dintre mâncare, comunitățile

din orașe

și legătura lor cu crescătorii de la sate --

conectînd comunitățile din Londra cu producătorii de la țară.

Foarte important.

Mă dedic cartofilor, mă dedic laptelui,

Mă dedic verdețurilor și broccoli-ului -- toate foarte importante.

Am păstrat gresia, am păstrat podelele,

am păstrat cablurile, am câteva frigidere reciclate,

am căteva cărămizi reciclate, am câteva cărucioare reciclate,

Vreau să spun, totul e super-alternativ.

De fapt, încerc și voi face din asta

cel mai alternativ supermarket din lume.

Asta e zero risipă de mâncare.

Și nimeni nu face asta încă.

De fapt, Sainsbury, dacă ați urmărit,

încearcă.

O să ajung acolo înaintea voastră.

Deci natura nu creează pierderi

nu face risipă ca atare.

Totul în natură e folosit într-un circuit închis continuu

cu pierderea fiind sfârșitul începutului.

Și asta e ceva ce m-a educat pentru ceva vreme.

Și e o afirmație importantă de înțeles.

Dacă nu luăm atitudine

și nu schimbăm lucrurile

și nu ne gândim la hrană alternativă,

să ne gândim la natura ei alternativă,

atunci s-ar putea să pierdem.

Dar -- am vrut să stau aici și să vă arăt

că putem face asta dacă suntem mai responsabili.

Afaceri cărora să le pese de mediul înconjurător sunt posibile.

Sunt aici. Puteți vedea că am făcut trei până acum;

mai am câteva de făcut.

Ideea este în stare de embrion.

Cred că e important.

Cred că dacă reducem, refolosim, rebutăm

și reciclăm -- chiar acolo la final.

Reciclarea e ultimul punct pe care vreau să-l fac.

Dar e vorba de cei patru R, mai degrabă decât cei trei R.

Atunci cred că suntem pe drumul bun.

Deci astea trei nu sunt perfecte -- sunt doar idei.

Cred că vor fi multe probleme,

dar cu ajutor, sunt sigur că voi găsi soluții.

Și sper că veți participa cu toții.

Vă mulțumesc foarte mult.